2,555 matches
-
și, cu fiecare clipă, se făcea tot mai întuneric. Nimeni nu se mișca, gândindu-se, stând ascuns după o stâncă sau după o movilă de nisip, nu va avea aceeași soartă ca acela ce continua să se vaite și să blesteme, străduindu-se în același timp, fără să reușească prea mult, să oprească sângele ce-i gâlgâia din piciorul distrus. Dintr-o dată, chiar cu cea din urmă lumină a zilei, silueta subțire a lui Gacel Sayah se profilă pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
totul era de prisos; și în cel mai adânc ungher al ființei sale știa că până și piatra de care se sprijinea ar putea ajunge să fie mai umană decât cei trei asasini indiferenți. Nici măcar nu plângea. Nici măcar nu-și blestema soarta și nici nu se lamenta pentru că săvârșise absurda și copilăreasca greșeală care-l adusese în situația de a-și sfârși viața într-un mod atât de tragic. Nu trebuia să scormonească prea adânc în sufletul său ca să accepte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
n-oi vrea să zic că-Î româncă. N-ați văzut ce oacheșă e și cum mai trage din țigare și odaia aia În care stă pute numa a fum de parcă e cort nu casă de oameni. Toți vecinii l-a blestemat că nu i-a chemat la parastas și uite că Dumnezeu țDe cîte feluri o fi binele pe lumea asta și cui i se cuvine mila și cui răzbunarea singur neputincios ros de murdărie și boală putrezește sub pături În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Dumnezeul cui? zice cetățeanul. — Oricum unchiul său a fost evreu, zice el. Dumnezeul vostru a fost evreu. Cristos a fost evreu ca și mine. Și cetățeanu odată hopa Îndărăt În cîrciumă. — Pe Dumnezeul meu, zice, Îi sparg capul ovreiului ăsta blestemat că ia numele Domnului În deșert. Doamne, Îl răstignesc, asta-i fac. Ia dă-ncoace cutia aia de biscuiți. Stai, stai nițel dracului! zice Joe. O mulțime numeroasă Însuflețită de calde sentimente de simpatie, de prieteni și cunoștințe din metropolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răul nu mai au nici o valoare și morala asta veche peticită pe care ne-o tot punem dinainte ca să ne acopere rușinea nu mai face doi bani nici măcar În fața instanțelor pămîntești ar putea ea să mă creadă nu m-ar blestema și nu m-ar scuipa În față ca pe o eretică socotindu-mă de o teapă cu acei anticriști profanatori de lăcașuri sfinte asupra cărora se abate teribila ură a credinței mi se face frică am nevoie de cuvinte neutre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grămada aia de praf cît mai rămase din Sfîntă biserică. Nici nu vorbea unii cu alții. Ședea așa Îngrămădiți acolo, strînși laolaltă dă ziceai că-i la slujbă. Mulți Își mișca buzele fără să spuie nimic. Pasămite să ruga sau blestema. Poci să știi ce-i dă omului pîn minte cînd stă la căpătîiu unui mort și mortu ăla Îi chiar botezu lui, spovedania și Împărtășania, nunta și moartea lui. Poci să știi? țcît de legați sîntem de trecut de locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăsați În urma dumneavoastră? Situația mondială? Un peisaj? Că totul a fast deșertăciune? Tot ce nu se va Înfăptui fără dumneavoastră? Dezordinea din sertare? Cred că un peisaj. De ce vă temeți mai mult; că pe patul de moarte ați putea să blestemați pe cineva care nu merită sau că Îi veți ierta pe toți cei care nu merită? Murim Întotdeauna singuri, sînt convinsă că În acel moment nu mă voi gîndi nici la cei răi, nici la cei buni - poate cel mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prizonierii de război le cunoșteau, doar ei le aduseseră în țară - pentru că tot orașul a sărit în ajutorul profesorului Angelo și nici presa, după cum îi era obiceiul, nu a rămas mai prejos. Iar cei câțiva opozanți de nimic și-au blestemat și ziua în care s-au născut. Le-a pierit cheful să se mai ocupe de gărgăunii altora. Cursurile lui erau fascinante. Așa le și concepea. Veneau și educatorii noștri, care cum putea în fiecare săptămână. Mai cu seamă când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
iar eu nu aveam curajul să o întreb mai multe decât mi-ar fi zis ea din proprie inițiativă. Până la urmă, am avut senzația că ar fi vrut să trag puțin de ea să mi se confeseze și mi-am blestemat prostia cu care am stat degeaba. După un timp s-a întors cu fața la mine, cu o expresie golită de toate în afară de bunăvoință și interes. Asta era Lee pe care mi-o aminteam și trebuie să recunosc că mă simțeam mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
trupurile sunt purtătoare de moarte și că s-ar putea să-mi termin viața pe masă, cu profesorul Amorel în fața poalei mele, vara, în amurg frumos. Am devenit euforică la gândul că voi muri tânără, fără să scrâșnesc sau să blestem viața. Dar la ce mă ajutau asemenea gânduri? În realitate eram mulțumită, probasem cele mai periculoase frontiere, în gând îmi luam adio de la tot. Auzeam primele picături de sânge căzând în castronul de porțelan pus sub pubis. Toată camera s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit cu o poloneză și fusese nefericit. Nefericirea se vedea pe fața lui ca un eșec perpetuu care nu putea fi o carte de vizită bună pentru o nouă iubire. Feifel îl blestema pe Sașa de câte ori îl vedea, rugându-se ca îndrăgostirea dintre el și Rita să se termine cu un clar fiasco. Din clipa când apăruse Sașa în viața lui și a Ritei, Feifel începuse să se roage la Cel de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
I se părea că nu mai avea nici o iluzie vitală din care să se prefacă viu. Până la urmă l-am lăsat în plata sorții și am plecat în lume, căci mi se făcuse dor de o „casă nouă“. Mă simțeam blestemat să fiu demonul unui om fără fantezie, care cade după prima lovitură a hazardului. În lume se făcuse deodată prea multă lumină și asta mă făcea să suspin și mai mult după Împărăția umbrelor. În plină disperare, mi-a amintit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
secundă de parpalac dispărând în lift și în clipa aceea m-am simțit nesfârșit de singur. Ca niciodată până atunci. Am intrat în casă covârșit, cu sute de ani mai bătrân și gârbovit din cauza singurătății. M-am sprijinit de uși, blestemând Creația. Într-un colț am zărit-o, prăfuită, pe bătrâna mea Jackson Randy Rhoads, la care am însăilat mai mult în scârbă vreo trei note. Și fără să vreau m-am uitat pe geam. L-am văzut pe Bogdan pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cumva omul avea dreptate, iar el stătea ca un bou, refuzând să satisfacă cererea atât de normală și de arzătoare a unui concetățean de-al său. Când își dădu seama însă de enormitatea lucrurilor la care se gândea, Cioran se blestemă pe sine, scurt, atât de rău cât era în stare, iar cei care îl cunoșteau cât de cât știau prea bine despre cât de rău putea fi el în stare să se blesteme pe sine ori pe oricine altcineva sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
lucrurilor la care se gândea, Cioran se blestemă pe sine, scurt, atât de rău cât era în stare, iar cei care îl cunoșteau cât de cât știau prea bine despre cât de rău putea fi el în stare să se blesteme pe sine ori pe oricine altcineva sau altceva. - Dă-te, mă-n mă-ta de bou, conchise Cioran, punând capăt situației și plecând mai departe. Greșise însă. Asta pentru că subestimase, în mod evident, nebunia ieșită din comun a lui Luca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cauți un loc unde să te așezi. Cenaclul începe. - Bineînțeles, am spus eu, încercând să-mi găsesc din priviri un colț de unde să pot observa cât mai bine toată această adunare. Eram profund mișcat de politețea domnului acela ciudat și blestemam în sinea mea ușurința cu care putusem concepe sumedenia de gânduri răuvoitoare pe care le nutrisem la vederea sa. Încercând pe cât posibil să nu iau în seamă faptul că absolut toată lumea se uita numai și numai la mine, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
spre mijlocul lacului, poți să distingi o umbră fantomatică în adânc. Au fost unii care s-au aventurat cu bărcile până acolo încercând să o vadă, dar se spune că nu au mai putut veni înapoi la mal. Lacul e blestemat, sufletele celor înecați nu vor să-i lase pe cei ce se apropie să mai plece. Era frig, vecinătatea apei făcuse temperatura să scadă. Cristi privea absent spre lac. Apa era calmă, fără nici un val care să-i încrețească suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că mi-ai mai spus asta. Nimeni nu s-a sinchisit să-i salveze, așa încât au pierit cu toții, se făcu Ileana că nu bagă de seamă întreruperea lui Cristi. Se spune că înainte să-și dea ultima suflare, i-au blestemat pe străinii ce veniseră acolo și, după ce l-au ucis pe Negru, și-au luat lumea în cap fără să le mai pese de ei. Sufletele celor înecați își caută liniștea rătăcind peste lac și, dacă dau de vreun străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
amintim când s-a întâmplat asta ultima oară. Înțeleg că pârâul ăsta este un fel de graniță a împărăției sfinte, se făcu Cristian că nu bagă în seamă spusele fetei. Nu-i nimic sfânt aici, dimpotrivă, mai degrabă locul este blestemat. Vorbeai de zei, nu mai pricep nimic. Și cum ai vrea să-i numesc? Diavoli, spirite? ridică din umeri Ileana. Așa le spunem noi dintotdeauna. N-are nici o importanță ce sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
m-am priceput și eu. Nimănui din Baia de Sus nu-i place Muntele Rău. Circulă o mulțime de povești despre el, însă dacă întrebi, nu vei găsi pe cineva care să-ți spună de ce. Lumea vorbește că locul este blestemat și cine merge acolo nu se mai întoarce cu mințile întregi. Ți se va spune că de acolo îl poți privi pe Dumnezeu în ochi, iar una ca asta nu se poate și să mai trăiești după aceea. Știi bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să îmi iau gândul la ea. La fel îți spun și eu ție, să nu care cumva să te împingă păcatul să iei de acolo vreun grăunte de metal prețios. Din cauza lui s-au petrecut toate nenorocirile, aurul acela e blestemat și trebuie să rămână acolo pentru totdeauna. A doua zi, am cunoscut-o pe domnița tăcerii de atunci, bunica dinspre mamă a Ilenei, Zamfira o chema. Era o femeie zdravănă, abia măritată cu un miner înstărit din partea locului. Era grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pază. Nimeni nu intră în curtea lui Calistrat, iar în casă nici atât. Ei, nu intră nimeni până ce intră totuși cineva. Nu înțelegi că toți se feresc de moșneag? I-a mers vestea că e piază rea și casa lui e blestemată. Asta știți voi, localnicii, dar un străin? Tocmai de asta cred că și-a făcut sfeșnicele acelea și tot din acest motiv le și lasă acolo pe dulap, la vedere. Cine și-ar închipui că aurul stă nepăzit și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apară pe la exploatare. Ridicase un gard înalt în jurul zonei din munte în care lucrau și pusese oameni de pază care să asigure perimetrul. Fără nici un rezultat, în fiecare dimineață, chiar înainte de a veni la lucru cu minerii, el era acolo, blestemând și amenințând ca de obicei. Nu se poate! Înțelegi, nu se poate, insistă Mihailovici. Individul acesta se plimbă ca la el acasă, prin curtea noastră! făcu el un gest circular cu mâna. Asta înseamnă că toate măsurile tale de pază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
l-ar fi trădat la cea mai mică mișcare. Strânse cu putere toiagul lui Calistrat, încercând să își imagi neze că se află deja în spatele arboretului. Ar fi trebuit să se ridice de la pământ și să plutească în direcția dorită. Blestemă cu ciudă în gând când văzu că nu se întâmplă nimic. Toiagul nu mai răspundea așa cum știa el. Își puse în gând să rezolve această problemă, înainte de a da ochii cu vâlva. Ar fi fost de-a dreptul cumplit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Eram împreună cu niște prieteni când am descoperit-o. Ne jucam jos, în poienița de pe malul pârâului, continuă el vorbind încet, ne scăldam în micul iaz de sub cascadă. Nu aveam voie să trecem mai sus de drumul forestier. Muntele Rău e blestemat, nimeni nu urca acolo, nici măcar în ziua de azi. Pe deasupra, nu am fi îndrăznit niciodată să ne ducem acolo, însă prin tunel ni s-a părut cu totul altceva. Am pornit în explorare așa, uzi, cum eram după scăldat. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]