2,430 matches
-
învinovățit, acum ați fi fost morți. — Atunci? — Înțelegeți că noi, cu sărmanele noastre cămile, nu vom reuși niciodată să-l prindem pe adevăratul vinovat, care la ora asta trebuie să fie deja aproape de Sidi-Kaufa... Dar veți rămâne aici până ce acest blestemat se va întoarce să-și ceară iertare și să-și primească pedeapsa pe care o merită. — Ce-ați spus? — Că veți fi oaspeții noștri până când vinovatul o să se întoarcă. — Oaspeți sau ostatici? — Spuneți-i cum vreți. Dar asta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
taie mâna unuia pe care se presupune că am obligația să-l protejez. — Dar ai obligația să-i protejezi și pe cei care sunt amenințați cu moartea. — În privința asta ai dreptate, dar deocamdată nu pot face nimic. În deșertul ăsta blestemat am mai mult de o mie de oameni care se întrec, și ei sunt pe primul plan. Părăsind răcoarea confortabilului cort, Yves Clos și Amed Habaja dădură de căldura înăbușitoare a deșertului și de figura gânditoare a lui Nené Dupré
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
conving pe șeful cel bătrân, dar țineți minte ordinul: cel mai important lucru e să câștigăm timp. — Să câștigăm timp? întrebă neîncrezător pilotul, întorcându-se spre francez. Să câștigăm timp pentru ce? — Pentru ca toți concurenții să ajungă în Egipt. — Lichea blestemată! Asta-i tot ce-l interesează? Să ajungă în Egipt? — Poate că nu numai, dar cu siguranță asta e pe primul plan. — Nu pot să cred! Ascultă, băiete! spuse Yves Clos luându-l prietenește pe după umeri și îndepărtându-se împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dintr-un petrolier care s-a rupt în două. Compania care închiriase petrolierul, deși știa că era mâncat de rugină și că putea provoca oricând o catastrofă, este aceeași care investește în fiecare an milioane de franci în competiția asta blestemată. Sunt două chestiuni diferite. — Nu chiar. Dacă ar fi folosit mai bine acești bani, sute de pescari n-ar fi ajuns acum în pragul ruinei și mii de păsări marine ar fi continuat să existe... Am început să fiu sătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cel mai bun exemplu că există împrejurări în care un adevărat tuareg trebuie să facă față unei bătălii, chiar dacă știe dinainte că aceasta este pierdută. — Și asta l-a dus la pieire. Ce s-ar fi întâmplat dacă în acea blestemată zi ar fi renunțat la războiul acela între forțe atât de inegale, atât de absurd și de inutil? — Acum, probabil, oricum ar fi fost mort, dar de supărare și de rușine. Și tu știi mai bine decât oricine că, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
milion de franci, cu condiția ca voi să vă gândiți cum putem ieși din cealaltă belea... Așa că, la muncă! Se întoarse spre Amed Habaja și-l întrebă: — Până unde estimezi tu că se întinde teritoriul care se află sub influența blestemaților de tuaregi? — Cel puțin până la frontiera cu Libia. Nu mă înnebuni! — Departe de mine ideea asta. Uriașul șef al securității se ridică în picioare, se apropie de harta uzată agățată de perete și o studie cu atenție: Asta înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
folosește? se lamentă pilotul. De douăzeci de ani îmi pun în pericol viața urcându-mă în rablele astea, gata să cad în orice zi în mijlocul deșertului și să devin hrană pentru hiene, și nici măcar nu am o casă a mea. Blestemată soartă! Și acum, cară-te până nu mă răzgândesc. Pe când ziaristul se îndepărta, îl preveni cu un glas răgușit: — Și nu uita!... Târăște-te pe sub camioane dacă e nevoie, dar încearcă să-ți pierzi urma dacă te urmărește cineva... — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Și de ce nu face nimic? — Ce-ai vrea să facă? veni răspunsul acru. Să-l sechestreze pe Marc Milosevic și să i-l dea tuaregului ca să-l biciuiască și să-i taie o mână? Pentru Dumnezeu!... Partea proastă a acestei blestemate încurcături e că nu există o soluție care să-i mulțumească pe toți, pentru că în cazul ăsta împuțit fiecare are un pic de dreptate, dar nici unul întru totul. De trei zile n-am închis un ochi, dar oricât aș întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
toți liberi, sau toți morți. — N-ai de ce să-ți faci probleme. — Ba îmi fac multe probleme, și tu știi mai bine ca oricine - îl contrazise englezul. Întotdeauna am avut încredere în tine, dar niciodată nu m-am încrezut în blestemații ăștia de tuaregi. Se mișcă în deșert ca peștele în apă. — Am cei mai buni „pescari“. — Nu știu dacă sunt cei mai buni, dar cu siguranță sunt cei mai scumpi. — Sunt așa de scumpi pentru că nu-s mulți nebuni dispuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o idee despre locul unde se află și ce-ar trebui să facă pentru a ajunge la puțul acela îndepărtat, dacă într-adevăr exista. Dacă exista, fără îndoială că era vorba de Sidi-Kaufa, locul unde trebuia să ajungă în acea blestemată zi când au rătăcit drumul din cauza unui atlas rutier greșit; și făcu un efort, încercând să-și amintească ce văzuse pe hartă, cu toate că era clar că nu te puteai încrede în hărțile alea. Dacă memoria nu-l înșela, acel masiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
el un fel de nebuloasă albastru-verzuie. — Aici, nouă! șopti răgușit prin radio. Am nevoie de ajutor. Ce fel de ajutor? Orice fel de ajutor... - se auzi amarnica rugăminte, nepotrivită pentru un om bine cunoscut pentru sângele său rece. Soarele ăsta blestemat mi-a ars ochii. Despre Bruno Serafian s-ar fi putut spune orice, doar că era prost nu, și orele petrecute pe o căldură ce părea o impalpabilă ploaie de plumb topit îl făcură să se gândească la numeroasele greșeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
martori, că îi trecuse vremea de a mai putea fi în continuare temutul Mecanic și că era timpul să se mulțumească să fie un om liniștit și pașnic, cum, la drept vorbind, ar fi trebuit să fie, dacă în acea blestemată zi n-ar fi fost nevoit să facă față unor împrejurări foarte concrete și independente de voința lui. Cel mai rău lucru care i se poate întâmpla cuiva este să nu ajungă să fie ceea ce în mod just ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o compensație pentru daunele pe care vi le-am pricinuit. — Nici așa nu accept. Dar ați pierdut totul...! - insistă pilotul. Puțul, grădina, vitele...! Totul! — Am spus că nu, și când un tuareg spune că nu, este nu! — La naiba cu blestematul vostru orgoliu! - Francezul se întoarse spre Laila și-o imploră cu glasul frânt: Fă-l să înțeleagă! Cu asta o să puteți începe o nouă viață în orice loc, și lichelele astea din organizație au bani căcălău. Răspunsul nu admitea replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să se oprească pentru a completa apa pe care o pierdea radiatorul mașinii. Căută în jur. Acolo, foarte aproape, erau urmele mașinii sale. Și lângă ele, urmele mașinii lui Marcel Charrière, pe care-l urmărise cu atâta furie în acea blestemată zi de tristă amintire. Aceea era deci, în mod sigur, întinderea pietroasă ce se afla între puțul tuaregilor în care vărsase un bidon de ulei la prima oră a dimineții și marele puț din oaza Sidi-Kaufa, unde sosiseră pe înserat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mîna, cu ochii Închiși, tocmai pe bucata asta de săpun, așa cum tînărul orb, deși o ia de fiecare dată pe alte străzi, ajunge mereu la aceeași Întretăiere de drumuri. Ce seu s-a topit În bucata aceea alunecoasă, ce seminții blestemate respiră În diafanul parfum de citron? Mă gîndesc la toți acei paria pe care Îi Învinuim că ne fură carnea de la gură, că ne sacrifică pruncii În Săptămîna Mare, că ne ocupă posturile, că ne vînd țara. Mereu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Se răcește cafeaua de atîta liniște. El doarme. Îl duce o apă molcomă printre maluri de ferigă și maghiran. O dimineață de luni poate să fie orice; un ziar, o pîine, un aviz de plată, o sonerie. Na, că sună. Blestemat gîndul ăsta care cheamă din ce În ce mai des Întîmplarea. — Imediat, doamna Oprișan, o clipă să-mi pun ceva pe mine. Tocmai am ieșit din baie. țîmi strîng la repezeală foile de pe masă. Ascund radiatorul În șifonier. Deșert scrumiera În găleata de gunoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
așa. Și ălălalt cu Înjurăturile după el. — L-am omorît, zice, s-au ce i-am făcut? Și mai și zbierînd la javră: După el, Jerry! După el, mă băiete! Și ce-am mai văzut la urmă era trăsura aia blestemată dînd colțul și fața de oaie Înăuntru gesticulînd și javra dracului după ei cu urechile pe spate străduindu-se cît putea să-i ajungă, să-l rupă În bucăți. țnu că asta-i culmea prea se potrivesc toate, auzi fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
văd o persoană mai stilată au o plăcere sadică țsă refacă mereu itinerarul cum veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri pe loc ca acul unei mașini de cusut blocate cum o să mai trec șanțul și dacă rămîn Înțepenit și cu sîngele ăsta) — ...nu știu ce să mă fac, au trecut două săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
termină cutia personală de margarină, cu numele lui scris pe etichetă. —în toiul unei petreceri nebune, cineva care a băut puțin mai mult se strecoară afară să ia o gură de aer, se împiedică de una dintre cărămizile grătarului ăluia blestemat și-și sparge capul de o altă cărămidă. E un miracol că așa ceva nu s-a întâmplat mai înainte. Știi la fel de bine ca și mine cât de interesată va fi poliția de acest caz. Am schimbat abordarea. Da, în principiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
a lumii? Spuneți-mi, ca să pot deschide locul acela cu chei numai de mine știute și să o dau pierzaniei, pentru ca nicicând să nu se mai întoarcă! Nu cumva i se datorează? Cum a fost posibilă înțelegerea? Prin ce delapidare blestemată și de la care zei și mai ales de ce, pentru ca acum să îl oprim pe acel nesăbuit care a fost în stare de un asemenea gest colosal și fie să-l dăm morții, fie să-l răsplătim, fiecare după cât ne va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pentru că trebuie să-mi ispășesc pedeapsa până la capăt. Mă aflu aici, în starea asta, în templul Domnului, cel puțin așa mi s-a spus, iar acum mă chinui în zadar să găsesc o ieșire din încăperea ce deodată-mi pare blestemată și, dacă n-aș fi aproape convins că e un vis, m-aș chinui să alerg, să găsesc o ieșire, să scap din locul acesta străin mie, în care simt că îmi voi pierde viața. Fă o minune, Dumnezeule, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de urmărit nici de cel mai îndrăzneț atribut al omenirii. Dintr-un motiv necunoscut mie, însă, iată că încă nu mor, iar singurul dar pe care se spune că ni l-a lăsat acea Pandora când a închis cutia ei blestemată atât așteaptă pentru a-și aprinde lumina firavă. Voi trăi oare? Voi trăi suficient pentru a desluși cine naibii și-a permis să răspândească legendele zeilor în lume și cu ce drept le-a creditat drept conținând sâmburi de adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
e cu mine? Când mi-a dispărut credința și în ce împrejurări, de ce nu-mi arăți, ca să mă pot vindeca cumva de tot răul care s-a scurs în mine? Când și cât de puternic am greșit, în ce clipă blestemată, astfel încât să nu mai merit dreptul de a trăi? Spune-mi, ca să mă pot căi! Unde ești, Salvatorule, arată-mi-te, Îți cer acum ajutorul, așa cum Ți l-au cerut și l-au căpătat de la Tine toți ceilalți frați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai departe. În ciuda dorinței mele extraordinare de a fi din nou omul care eram cândva, nu voi mai putea trăi, pentru că nimeni decât Acela, singur, nu S-a întors de-aici de unde nici lumina nu iese vie și pe unde, blestemat și supus celor mai chinuitoare cazne, îmi târăsc și eu pașii, plin de durere. Mai mult decât nebun am fost, o știu și o repet, să mă aventurez în această călătorie teribilă, de unde, iată, nici cea mai înverșunată credință nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
meu cumplit a și lâncezit, gratulându-mă cu acea miasmă infernală a lumii de dincolo, este cât se poate de real și înțeleg, spre disperarea mea, că abia acesta, acesta este locul în care m-am aflat tot timpul cu adevărat... Blestemat să fie totul și mai ales clipa în care m-am născut pe această lume deșartă! Sau mai blestemată fie clipa în care am păcătuit pentru prima oară?... Încet, îngrijorător de încet, îmi revin în acele simțiri în care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]