748 matches
-
Montauban din sudul Franței la nord de Tolouse primind echipament nou și trupe SS proaspete. Invazia din Normandia (Overlord), a însemnat că divizia er din nou în acțiune, și a fost însărcinată cu apărarea Franței împreună cu a 12-a divizie blindată SS Hitlerjugend și divizia de elită blindată Lehr luptând în la nord de Caen. Das Reich a fost prinsă în buzunarul Falaise pentru o vreme, înainte de a scăpa spre vest. După pierderi substanțiale în timupul campaniei de vară a aliaților
2. SS-Panzer-Division Das Reich () [Corola-website/Science/305888_a_307217]
-
este un transportor autoamfibiu blindat, pe roți, fabricat în România și aflat în dotarea Armatei Române. Este versiunea autohtonă a transportorului blindat pentru trupe rusesc BTR-80, fiind fabricat sub licență de către Automecanica Moreni. Republica Socialistă România a obținut în 1987 de la URSS permisiunea de a construi sub licență 70 de transportoare blindate BTR-80. Designul vehiculelor putea fi adaptat în funcție de cerințele Armatei Române
B33 Zimbru () [Corola-website/Science/321694_a_323023]
-
trupe noi din Germania sau Italia; continuul flux de trupe și materiale care sosea în tabăra aliaților. Acest atac, conceput să fie declanșat cât încă Aliații nu-și întăriseră în mod decisiv armata, urma să fie purtat de două divizii blindate din Afrika Korps. Pe 30 iunie, înaintarea blindatelor Axei a fost oprită în timpul bătăliei de la Alam Halfa. Temându-se de contraatacul Aliaților, tanchiștii Axei au trecut în defensivă în tranșee. Factorii care favorizaseră apărarea Armatei a 8-a în timpul primei
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
front de aproximativ 26 km spre obiectivul cu numele de cod "Linia Oxalic", depășind primele linii defensive ale Axei. Geniștii trebuiau să curețe și să marcheze între timp două culoare prin câmpurile minate, prin care trebuia să treacă diviziile de blindate din Corpul al X-lea britanic. Blindatele aveau ca prim obiectiv să cucerească poziția codificată "Linia de raportare Skinflint", de unde trebuiau să trimită raportul despre progresele făcute. Următorul obiectiv era punctul codificat "Limita Pierson", unde trebuiau să se adune și
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
oră asigurat de focul a 360 de tunuri care au tras aproximativ 15.000 de proiectile. Atacul inițial al operațiunii trebuia dat de Brigăzile a 151-a și a 152-a de infanterie sprijinite de de Brigda a 9-a blindată neozeelandeză. Comandantul atacului, neozeelandezul Bernard Freyberg, a încercat să nu implice în atac Divizia a 2-a neozeelandeză, cu efective incomplete. Singura contribuție a diviziei mai sus amintite la luptele Supercharge a fost participarea Batalionului a 28-lea (maori), atașat
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
ofensiva pentru trei săptămâni, suficiente pentru odihna soldaților, completarea efectivelor și refacerea stocurilor. Pe 11 decembrie, Montgomery a lansat un atac de-a lungul coastei mediteraneene cu Divizia a 11-a vânători de munte și cu Divizia a 7-a blindată. A doua zi, Divizia a 2-a neozeelandeză a lansat mai la sud un atac prin flanc în încercarea de a tăia retragerea lui Rommel. Divizia a 11-a a suferit pierderi mari în fața inamicului puternic fortificat, în vreme ce Divizia a
A doua bătălie de la El Alamein () [Corola-website/Science/312265_a_313594]
-
controlate de către un pilot, care apar des în opere SF sau alte genuri ce implică elemente fantastice sau futuristice. sunt în general, deși nu neapărat, bipede. În majoriatea operelor în care apar, mecha sunt mașini de război: esențial sunt vehicule blindate cu picioare în loc de sine sau roți (sunt și excepții). Unele povești, precum seria manga Patlabor și jocul American miniatural Battletech, conțin mecha folosite în scopuri civile precum muncă în construcții, îndatoriri polițienești, sau lupta împotriva incendiilor. Unele universuri sci-fi postulează
Mecha () [Corola-website/Science/313391_a_314720]
-
Porche. Agregatul energetic era cel folosit la vânătorul de tancuri Elefant, însă "Bergetiger" avea doar o suprastructură ușor blindată și o mitralieră MG 34. După Bătălia de la Stalingrad a existat un proiect de transformare a trei șasiuri Porche în vehicule blindate de demolare a clădirilor. Suprastructura trebuia să fie complet închisă, cu blindaj înclinat și un berbec în partea frontală a șasiului. Vehiculul urma să se izbească de coloanele de susținere ale clădirilor pentru a le demola. Au exist și alte
Tiger I () [Corola-website/Science/313577_a_314906]
-
care transporta sârbi către Gračanica cu scopul de a comemora morții din familii pe teritoriul controlat de albanezi a fost distrus de o bombă plasată pe șosea în apropiere de Podujevo. Alături de alte patru autobuze, au fost asigurate de transportoarele blindate din partea trupelor suedeze din cadrul forțelor de menținere a păcii KFOR. Cele cinci autobuze erau plecate din orașul Niš și transportau 250 de persoane. Potrivit comandatului regional KFOR, bomba conținea între 45-90 kg de explozibil, detonată cu un fir de comandă
Atentatul de la Podujevo () [Corola-website/Science/324145_a_325474]
-
precum și de forțelor armate poloneze din Occident și până la 100.000 de foști soldați germani din Wehrmacht. Atacul ar fi decurs în flancul din nord al forțelor sovietice pe linia Chemnitz-Dresda cu 47 de divizii din care 14 divizii de blindate contra a 170 de divizii sovietice din care 30 blindate. Superioritatea trebuia să fie echilibrată printr-o tactică mai bună și superioritate aeriană. Atacul urma să se desfășoare în două direcții: pe linia Stettin-Schneidemuhl-Bydgoszcz și la sud pe ligna Leipzig-Cottbus-Poznan
Operațiunea Inimaginabil () [Corola-website/Science/327479_a_328808]
-
infiltrarea de lunetiști în zone ale orașului despre care se credea că fuseseră eliberate. Ziua de 19 martie a fost stabilită ca zi a loviturii decisive asupra orașului și mănăstirii, fiind planificat și un atac-surpriză cu tancurile din Brigada 20 blindate pe drumul de la Cairo la ferma Albaneta (drum ce fusese pregătit de unitățile de geniu pe întuneric) și de acolo către mănăstire. Un contraatac surprinzător și puternic susținut asupra mănăstirii de pe Dealul Castelului venit din partea Diviziei 1 parașutiști germane a
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
al Corpului VI american, a lansat un atac dublu cu cinci (trei americane și două britanice) din cele șapte divizii aflate în capul de pod de la Anzio. Armata a 14-a germană aflată în fața acestui asalt nu avea divizii de blindate deoarece Kesselring trimisese blindatele spre sud să susțină Armata a 10-a germană în acțiunea de la Cassino. O singură divizie blindată, 26 Panzer, se afla în trecere de la nord de Roma unde fusese ținută în așteptarea inexistentei debarcări simulate de
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
în luptă s-a ridicat probabil pe la 500. Armata 1 Tancuri a atacat și elemente din "Panzerkorps" XLVIII, dar aceste atacuri nu au fost legate direct de bătălia de tancuri de la Prohorovka. În total, un număr de minimum 294 vehicule blindate de luptă germane și 616 sovietice, și maximum 429 germane și 870 sovietice au fost implicate în bătălia de la Prohorovka. Aviația sovietică a avut o slabă concentrare de forțe. Armata a 2-a Aeriană, deși suferise pierderi grele cu o
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
tunuri de asalt grele în locul celui de tancuri, din cauza deficitului de tancuri din armata germană. Câteva unități de elită aveau însă un batalion de tancuri și un batalion de tunuri de asalt (în locul tunurilor antitanc tractate de camioane), precum și transportoare blindate în unele batalioane de infanterie. Teoretic, o divizie Panzergrenadier avea cu un batalion de tancuri mai puțin decât o divizie Panzer, însă avea două batalioane de infanterie în plus. Astfel, divizia era avantajată în defensivă, dar era dezavantajată în operațiunile
Panzergrenadier () [Corola-website/Science/320658_a_321987]
-
refuzat ferm să accepte ajutorul francez în armament, subliniind că nu doresc să se asocieze niciunei tabere. Producția locală de armament a crescut într-o anumită măsură după invadarea Danemarcei din aprilie 1940. Olanda avea în dotare 35 de vehicule blindate pe roți, nici un vehicul blindat pe șenile și 135 de avioane militare. Forțele armate aveau efective de 280.000 de soldați. În același timp, germanii dispuneau doar pe sectorul de front din Olanda de 159 de tancuri, 1.200 avioane
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
francez în armament, subliniind că nu doresc să se asocieze niciunei tabere. Producția locală de armament a crescut într-o anumită măsură după invadarea Danemarcei din aprilie 1940. Olanda avea în dotare 35 de vehicule blindate pe roți, nici un vehicul blindat pe șenile și 135 de avioane militare. Forțele armate aveau efective de 280.000 de soldați. În același timp, germanii dispuneau doar pe sectorul de front din Olanda de 159 de tancuri, 1.200 avioane de luptă și aproximativ 150
Rotterdam Blitz () [Corola-website/Science/332452_a_333781]
-
de tancuri (denumite R-2 în România) au fost primite până în 1939, însă o altă comandă pentru 382 de tancuri trimisă la mijlocul anului 1939 a fost refuzată de către germani. R-2 a fost repartizat Regimentului 1 care de luptă al Diviziei 1 blindată în 1941-1942. Acționând ca o unitate de șoc, Divizia 1 blindată a obținut succese considerabile în bătălia pentru Chișinău, însă la Odessa a suferit pierderi grele atunci când tancurile R-2 au fost folosite în sprijinul infanteriei, blindajul subțire al acestora făcându
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
și tunuri howitzer de 152 și 155 mm) La începutul războiului, pe când erau în defensivă, iranienii au utilizat pe scară largă minele de infanterie și câmpuri de obstacole artificiale pentru a limita mobilitatea tancurilor. De asemenea, au suplinit lipsa transportoarelor blindate cu camioane și alte vehicule civile, pentru a transporta rapid forțele combatante în diversele zone ale frontului. În a doua parte a războiului, au perfecționat tactica infiltrării de trupe parașutate în spatele pozițiilor inamice. De asemenea, aceste tactici s-au remarcat
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
să asigure baraje de artilerie împotriva tentativelor de înaintare a germanilor pe cele două promotorii. În acest timp, blindatele germane au sosit la periferia sudică a Rotterdamului. Generalul Rudolf Schmidt—comandantul XXXIX "Armeekorps"—nu era dornic să lanseze un asalt blindat peste podurile din partea de nord. El primise rapoarte atât cu privire la amplasarea artileriei antitanc olandeze cât și cu privire la prezența mortierelor. Pierderile suferite de tanchiști la Dordrecht și în timpul încercării traversare de la Barendrecht—unde patru blindate fuseseră distruse de olandezi cu un
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
la fel ca în primul război mondial și în cele din urmă la un război de tranșee. Manstein a propus cu sprijinul comandantului său Gerd von Rundstedt Înaltului Comandament German (OKH) un plan alternativ. Manstein propunea un atac al diviziilor blindate prin regiunea înaltă împădurită din Ardeni, printr-o zonă considerată de nestrăbătut pentru tancuri. Următoarea fază după traversarea Ardenilor urma să fie cucerirea unor capete de pod peste râul Meuse și o înaintare rapidă spre Canalul Mânecii. Prin această manevră, germanii
Operațiunea Dynamo () [Corola-website/Science/331977_a_333306]
-
aflată sub comanda generalului Władysław Anders. Această armată, denumită Corpul al II-lea polonez era format din două divizii de infanterie (Divizia a 3-a carpatică și Divizia a 5-a kresowiană), o brigadă de tancuri (Brigada a II-a blindată) și alte unități mai mici. Forțele Aeriene Poloneze din Franța au luptat în bătălia Franței în cadrul Escadrilei poloneze GC 1/145 și a mai multor unități detașate pe lângă escadrilele franceze. Un număr de piloți polonezi au pilotat avioane de transport
Forțele armate poloneze din vest () [Corola-website/Science/309578_a_310907]
-
Producția a fost realizată între anii 1985 și 1991 la Uzina Mecanică Mizil, fiind fabricate 178 de bucăți. Licența era gratuită pentru vehiculele destinate Armatei Române. Autoritățile de la București au reușit să obțină și permisiunea de a modifica designul mașinii blindate pe șenile. Prima modificare a fost schimbarea agregatului energetic. Motorul original a fost înlocuit cu unul mai puternic, dezvoltat în România de Institutul Național de Motoare Termice din Brașov în colaborare cu Institutul AVL ("Anstalt für Verbrennungskraftmaschinen List") din Austria
MLI-84 () [Corola-website/Science/321644_a_322973]
-
de grenade antitanc "panzerfaust"au limitat la maxim folosirea blindatelor. La rândul lor, americanii au improvizat lansatoare mobile de rachete folosind tuburi lansatoare luate de la avioane și jeepuri modificate. Pe parcursul luptelor, americanii au înțeles necesitatea deschiderii unor noi drumuri pentru blindate prin pădure. Transportul cu orice tip de vehicule era la rândul lui puternic limitat de lipsa drumurilor. În timpul luptelor, orice misiune de aprovizionare, de transfer de trupe de rezervă pentru unitățile din prima linie sau de evacuare a răniților a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
a pierdut în primele trei zile ale atacului 300 de militari - soldați, subofițeri și ofițeri. Pe 18 noiembrie s-a ajuns la concluzia că este necesar sprijinul tancurilor, iar geniștii au început să deschidă cu explozivi drumuri de acces pentru blindate prin desișul pădurii. În ciuda tuturor eforturilor, comunicațiile și transporturile au rămas o problemă pentru americani, iar un nou atac al aliaților a trebuit să fie oprit din cauza crizei de muniție și pentru evacuarea răniților. Germanii au primit întăriri din partea Diviziilor
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
pe câmpul de luptă. În total, au fost fabricate 714 de obuziere autopropulsate Hummel. Prima dată când Hummel a fost folosit în număr mare a fost în timpul bătăliei de la Kursk. 100 de tunuri Hummel au fost disponibile atunci în cadrul diviziilor blindate Panzer. O baterie "Panzerartillerie Abteilungen" era formată din 6 Hummel și un vehicul de transport al muniției. Armata Română a primit un singur Hummel din stocurile sovietice la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Tunul autopropulsat a fost folosit
Hummel () [Corola-website/Science/319739_a_321068]