1,637 matches
-
un bărbat dezlănțuit își arunca lanțul pentru a biciui traficul înțepenit. Era mare și alb, acest artist al lanțului, dezbrăcat pe jumătate, cu o coadă galbenă de cal. Lumea se uita la el - doar se dădea un spectacol -, dar fața blocată și fără buze spunea lucruri ultime, de final. Noi sesizam mugetul greu al lanțului care tăia aerul, și șuieratul de oțel topit când fierul spărgea botul și spinările mașinilor prinse în blocaj, care urlau și se ghemuiau ca niște animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
punct. Apoi un cot în față și adio mamă... Dar acum constat că respirația tăiată că picioarele mele nu mai au contact cu pământul. N-am plasat nici o lovitură cu piciorul și tot ce am putut face cu ambele mâini blocate a fost lovitura cu capul - dar, pentru numele lui Dumnezeu, unde era capul lui? N-am reușit să i-l găsesc. Lucrurile s-au agravat brusc când a început să mă zgâlțâie în sus și-n jos cu pelvisul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de slugile ei paranoice. Era un adevărat coșmar de prindere în clești, de fixare în ace, furci și frigări. Am înghițit niște scotch și am încercat să descopăr căi de ieșire. Erau două, fiecare cu marile ei amenințări - un pion blocat, un culoar deschis care ducea până la turn, care atunci... Taticule, puteam pierde chiar în momentul ăla! E groasă, mi-am zis eu, și mi-am dus o mână la fața-mi vătămată. — Ținând cont de starurile pe care le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu gheață neagră pe care aderența era zero. O microsecundă sau două am simțit zvâcnetul de satisfacție că Fiasco-ul era, în cele din urmă, în formă. Împinși pe un plan cu adevărat ideal pentru rulare, o sanie pe roți blocate, ne-am început alunecarea pe străduță, - Uiii, mi-am zis eu. Și cum o să se termine povestea asta? Cineva a căzut de pe bicicletă. Mașina care ducea laptele s-a cutremurat și a rămas locului. Fiasco-ul, pe jumătate răsucit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
o voce de bărbat care număra: opt, nouă, zece. Unsprezece. Bătu ușor la ușă și spuse, imitând un accent împrumutat din filme: — Otis? Ești acolo, omule? Sunt eu, omule! Danny auzi dinăuntru „Căcat!” Peste câteva secunde ușa se deschise, rămânând blocată cu lanțul, iar prin deschizătură apăru o mână cu un șiș. Danny coborî pistolul și se aruncă cu toată greutatea asupra ușii. Șișul ateriză pe treapta de sus a scării. Se auzi un țipăt. Ușa se prăvăli înăuntru, cu Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-mi placi, detective. Ai mare noroc, pentru că sunt de părere că abilitățile îți întrec aroganța. Raportează-mi ce știi despre crimă. Treci peste amănuntele doctorului Layman. Ți-am citit însemnările și n-am chef de chestii scabroase dis-de-dimineață. Danny rămase blocat. Intenționase să-l impresioneze pe Dietrich tocmai cu detaliile ororii. — Căpitane, până acum am o descriere aproximativă a asasinului, dată de doi martori: înalt, cărunt, între două vârste. Din analiza spermei rezultă că are grupa de sânge 0-I, extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
e fruct, nici floare dintr-un altoi; e buba mică care a crescut pe locul siluirei - Mini, draga mea, abdic! Trăgând pe Mini de mână, Nory se atârnă de tramvai. Un singur vagon ticsit. Fură împinse de mulțime înăuntru și blocate. Mini, care nu era în stare să-și găsească echilibrul într-un tramvai, se apucă cu două mâini de curele. Nory, lângă urechea ei, vorbea mereu, dar n-o mai asculta Căuta să zărească afară. Urmărea parcă cu toate simțirile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nu reușește să precizeze. Și cu cât se gândește mai mult, începe să i se facă teamă. Trebuie să scape de aici. Simțindu-se de parcă ar înota prin sirop, Pran se îndreaptă spre fereastră și descoperă că deși nu e blocată, se află la etajul trei, deasupra străzii și nu există nimic de care să se poată apuca, dacă ar vrea să coboare. Și chiar dacă ar exista, așa cum își simte trupul acum, gata să se scurgă, îi e destul de clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
TAKATO, castelul lui Nishina Nobumori DATORIA UNUI VASAL Campania lui Hideyoshi în provinciile apusene, campania lui Mitsuhide din Tamba și îndelungatul asediu al Castelul Itami erau, de fapt, operele lui Nobunaga. Campania din apus și asediul de la Itami erau încă blocate, și numai în Tamba aveau loc unele acțiuni minore. Zi de zi, din aceste trei zone veneau multe scrisori și rapoarte. Documentele erau selecționate de către ofițerii de stat major și secretarii particulari, astfel că Nobunaga nu le vedea decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
supranaturală. Trupele atacatoare pierdeau războiul de rezistență. Se părea că, oricât ar fi lovit, izbit, bruscat sau sufocat inamicul, acesta continua să miște. Garnizoana de trei mii cinci sute de oameni avea căile de aprovizionare tăiate și accesul la apă blocat. Ar fi trebuit să ajungă în culmea foametei încă de pe la începutul Lunii Întâi, dar, la sfârșitul lunii, castelul încă nu căzuse. Acum, tocmai începea Luna a Treia. Hideyoshi vedea oboseala trupelor, dar se străduia să-și ascundă îngrijorarea. Barba rară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
camera lui. Ranmaru dădu să-l urmeze, dar după cinci-șase pași se întoarse și-i mustră pe pajii care tremurau: — Treceți imediat la lucru toți. I-am ordonat lui Bomaru să le spună tuturor să închidă toate porțile și ușile. Blocați toate căile de acces și nu lăsați inamicul să se apropie de Domnia Sa. Înainte de a apuca să-și încheie cuvintele, gloanțe și săgeți începură să lovească ușa bucătăriei și ferestrele din apropiere, ca o aversă de ploaie. Nenumărate săgeți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în mijlocul căreia se înălța și ar fi constituit o bază convenabilă de unde să se poată organiza atacuri în orice direcție. Într-o bătălie de pe câmpia din Owari și Mino, dacă poziția Komaki era fortificată, armata apuseană ar fi avut înaintarea blocată, astfel Komaki fiind un post excelent pentru strategii atât ofensive, cât și defensive. Nu era deloc timp să-i explice toate acestea lui Nobuo, așa că Ieyasu se răsuci și arătă cu degetul, vorbindu-le, de astă dată, propriilor lui vasali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putut stabili cu destulă precizie, că singurele ființe din Univers interesate de soarta celor plecați pe o șosea înghețată sunt soacrele, care se uită de la plecare până la sosire, la știrile cu înzăpeziți, doar ca să vadă dacă nu le-a rămas blocată mai știu pe unde, salata de boeuf ornată artistic, numai cu ouă fierte și maioneză de casă, strict ecologice toate, fără neam de E-uri. Cel care a insistat cel mai mult, pentru introducerea acestei măsuri, cică a fost însuși
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
respect de sine și nici un strop de demnitate. M-am cutremurat fiindcă o înțelegeam. Mi se părea că pământul se zguduise într-adevăr sub picioarele mele. Consumul de droguri îmi anihilase orice dorință de a merge înainte în viață. Rămăsesem blocată, trăind într-o existență de adolescent, când toți cei din jurul meu se comportau ca niște adulți. Un șoc de proporții, mult mai violent, m-a făcut să-mi pierd complet echilibrul. —într-un fel, consumul de droguri m-a fosilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-și face un nume în afara umbrei proiectate asupra lui de puternica sa familie. Cu toate astea, eu nu mă puteam abține să nu mă simt strivită. — E în ordine, am reușit să șoptesc, cuvintele abia ieșindu-mi din gâtul aproape blocat. Îmi pare așa de rău, ursulețule. Mă simt îngrozitor. Măcar lasă-mă să plătesc biletul pentru un prieten care să meargă cu tine. Ia-o pe Mara - sau pe cine vrei tu. Sun-o pe Deirdre și ea o să aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară la informații și ni s-a comunicat că telefonul nu e defect, nici pe alt nume, nici blocat, desființat, codificat înseamnă că, pur și simplu, nu răspunde. Deci, nu e nimeni acasă. Deci, mergem acolo! La fața locului. Dacă tot nu e nimeni, poate ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe lungul și complicatul drum al autentificării și aveau să treacă luni de zile până când beneficiarii își vor primi actele de proprietate. Cât despre restul averii lui Harry - contul subțire din bancă, ceva acțiuni și obligațiuni -, totul era, de asemenea, blocat. Tom stătea pe un munte de aur, dar, până când avocații de la Flynn, Bernstein & Vallaro nu încheiau afacerile legate de moștenirea lăsată, avea să o ducă chiar mai prost decât înainte. Își pierduse salariul și, dacă nu menținea Brightman’s Attic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
un pulover maro de cașmir. Fără să vreau, fac instinctiv un pas Înapoi. Jack Harper Își bagă mobilul În buzunar, apleacă puțin capul Într-o parte și mă privește Întrebător. — Te urci În lift ? spune blând. Sunt pur și simplu blocată. Ce pot să zic ? Nu pot să-i zic „Nu, am apăsat butonul doar așa ca să mă distrez, ha ha !“ — Da, zic Într-un final și intru În lift cu picioare țepene. Da, urc. Ușile se Închid și liftul Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi se focalizează În față și rămân blocată, cu mâna pe ușa de sticlă. În hol e un cap blond. Connor. Mă cuprinde un val de panică. Nu pot intra aici. Nu pot să fac asta. Nu pot... Atunci capul se mișcă și nu e Connor, ci Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
care arată extraordinar. Poartă tanga, deși o cam incomodează. Își face un program complex de exerciții fizice, pe care nu Îl respectă niciodată. Se face că citește ziare de business, dar Între paginile acestora Își ascunde reviste despre vedete. Rămân blocată, cu ochii la ecranul televizorului. Ia... stai așa. Nu știu de ce, dar toate astea Îmi sună ciudat de familiar. — E exact ce faci tu, Emma, spune Artemis. Ți-am găsit revista OK ascunsă În Marketing Week. Se Întoarce spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
prin ea, nu-i prea bine să-i stârnești dacă n-ai o armă. șase În trenul de opt, plin de moldoveni cu aer de rackeți, aglomerația ne-a îndepărtat pentru vreo patru ore. În sezon, cu toaleta tot timpul blocată, trenul de navetiști se transforma într-un veceu lung, nesfârșit. Băltoace de vin cu urină își fac drum pe culoar printre picioare, dacă-ți vine să vomiți depărtezi picioarele și-i dai drumu’, vrei să cobori - tragi alarma și cobori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dar sună destul de rar doar ca să vorbească cu mine. Câteodată îmi mai trimite e‑mailuri, dar nu sunt din acelea relaxate, de dragul conversației, ci, mai degrabă... Ei bine, ca să zic așa, când l‑am primit pe primul, am cam rămas blocată. (Dar acum am ajuns să le aștep cu nerăbdare, chiar și așa.) — A zis că o să vină el să te ia de la studio, mâine la douășpe. Și că a trebuit să‑și bage Mercedesul în service, așa că o să plecați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să răspundă. Da, înțeleg perfect. Eu am pauză de masă numai o oră, așa că sper să ne mișcăm repede. Să NU ne mișcăm repede, s-a gândit ea. De fapt, ceea ce-mi doresc e exact opusul. Sper să rămânem blocați ore întregi, chiar toată ziua, până când o să devină atât de sufocant de cald, încât vom fi nevoiți să ne lepădăm toate hainele. Gândurile ei indecente au fost întrerupte de sunetul făcut de bărbatul de lângă ea, care apăsase pe un buton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pe Naoko. În afară de aceasta, Naoko mai are o serie de probleme, foarte încâlcite și nu reușim să le descâlcim. Poate că ne-ar trebui foarte mult timp pentru așa ceva, dar la fel de posibil ar fi ca un ceva să declanșeze resortul blocat și totul să se limpezească pe loc. Cam așa stă situația și de aceea îmi este greu să anticipez ce se va întâmpla cu ea. Reiko a luat din nou mingea de baschet de jos, a învârtit-o în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
umerii și sânii neclintiți și drepți, cu un mers distrat, de girafă. La un moment dat, șuvoiul ce se scurgea firesc mă imobiliză Într-un colț În spatele unei mese, iar Lorenza și Belbo erau cu spatele la mine, În fine se Întâlniseră, blocați Împreună, probabil din Întâmplare. Nu știu dacă-și dăduseră seama de prezența mea, dar În vacarmul acela de fond nimeni nu mai auzea ce spuneau ceilalți. Se considerau izolați, iar eu am fost obligat să ascult conversația lor. „Ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]