4,944 matches
-
cu Dumnezeu în paradisul îngerilor. Pentru semenii care au dus o viață anostă și insipidă, bucurându-se sau nu de umilințele de care am avut parte, lumea n-ar mai fi fost la fel fără „binefăcătorul” lor. Ca și frumusețile blonde, ce aduc întotdeauna belele, faptele bune, filantropice, ți se întorc împotrivă, din cauza gândirii contondente, ignoranței și în special invidiei. Felul în care am iubit oamenii, și datorită profesiei, nu seamănă cu nimic din ceea ce ei mi-au oferit în loc, unde
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
și pantofiori roșiiîi plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și-i văzu zăpăceala provocată de vorbele ei, apoi Îi trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la Întâmplare. Un braț acoperit cu o mănușă neagră, de nailon. Chenare cu brățări și inele de tot felul. Buze pline, arcuite, rujate ispititor. Pe cealaltă pagină e o femeie cu părul blond, superb. Femeia are mâinile Înlănțuite de gâtul unui individ Îmbrăcat În costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de obicei. Nu mai era brunețica știută, veșnica zâmbitoare, cu tenul de culoarea pâinii pe care o vindea. Era o tipă nouă, mătăhăloasă, Într-un trening albastru, peste ai cărei pantaloni Îi atârna un drăgălaș colac de grăsime. Un băiat blond, aflat la rând Înaintea mea, i-a spus ”mulțumesc, tanti Filomela!”. Avea buza de sus despicată, tanti Filomela, și o voce foarte groasă și zgâriată, de ofticos. Cred că nu i-am plăcut (e drept că mă uitam cam insistent
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a pășit Înainte, cu spatele țeapăn, sfidătoare ca o profesoară prea riguroasă, de școală londoneză. Aseară, pe la nouă și jumătate (eram În bucătărie și ascultam la radio „Sonata Kreutzer”), m-am trezit cu Melanie la ușă, Însoțită de o prietenă blondă, platinată, plină de zorzoane, cu un tatuaj pe umăr Întruchipând două turturele albe, care se giugiulesc cioc În cioc. Și-au cerut scuze pentru deranj, au luat niște haine Într-o sacoșă și au ieșit În mare grabă, chicotind pe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ți-am făcut? În spatele vagonului două perechi de blugi largi și căzuți măturau podeaua. Cămășile în carouri se revărsau peste ei, căzând de pe umeri, acoperind degetele și unghiile celor doi puști de parcă nici nu le-ar fi avut. Unul era blond, cu fața roșie și cu piercing în nas, celălalt avea obrajii supți și oasele în afară. Cel blond îi aruncase priviri seducătoare Deliei înainte ca trenul să ajungă în stație. Vrând să-i evite, Delia se așeză cât mai departe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
revărsau peste ei, căzând de pe umeri, acoperind degetele și unghiile celor doi puști de parcă nici nu le-ar fi avut. Unul era blond, cu fața roșie și cu piercing în nas, celălalt avea obrajii supți și oasele în afară. Cel blond îi aruncase priviri seducătoare Deliei înainte ca trenul să ajungă în stație. Vrând să-i evite, Delia se așeză cât mai departe, acoperindu-și genunchii cu florile. În timp ce lumina de neon se pierdu în lumina din stație, Delia se întrebă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
împartă ritualul monoton pe care îl trăia în fiecare zi. Doar o singură dată, acum vreo doi ani, a fost la un meci de fotbal, căci atunci purta o șapcă roșie cu numele echipei. La fiecare două săptămâni, o doamnă blondă îi făcea menajul, pentru care era plătită extrem de bine, după stilul îndrăzneț de a se îmbrăca și comporta, întotdeauna oferindu-i-se un bacșiș impresionant. Din fotoliul în care se așezase, Vladimir urmărea relatarea portarului ca și cum s-ar fi aflat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au deliberat. În cadrul mult prea vestitelor concursuri de MIS, în cadrul confruntărilor directe cu lumea, cu publicul, cu judecătorii în ale frumuseții feminine, au ajuns la aceeași concluzie: Maria Krupskaia era, în acel moment, cea mai frumoasă femee de pe suprafața pământului! Blondă, înaltă, cu trup atletic și zvelt, perfect echilibrat, din toate punctele de vedere, zmulgea, tuturor, numai admirație. A lucrat, mulți ani, ca fotomodel. Patronii, casele de organizare și desfășurare a unei asemenea activități, au adunat averi, de pe urma ei.Dânsei, însă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
întreaga încăpere. Nu o dată aș fi vrut să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin pe umerii plăpânzi (de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și pe picioare; faptul că doamna aceasta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin pe umerii plăpânzi (de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și pe picioare; faptul că doamna aceasta, soția d-lui director al Casei de Cultură, Sima, însă se abătea de la toate normele și tiparele care pentru mine, deveniseră STAS-uri
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ceva timp înainte de aceasta. Așa că, la vreo trei săptămâni de la preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trei săptămâni de la preluarea recuzitei de la Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
însă, paralel, atât la Iozefina, cât și la scena unde contesa apare la brațul meu. Nimeni alta decât nevasta celui mai puternic dintre magnații invitați la vânătoare, Contesa de Bethlen, tânără, cu fața sidefie și îngustă, cu părul de un blond de cenușă, cu ochii cenușii și liniștiți, aproape absenți, cu licărirea pierdută înăuntru. De fapt, cele două, făptura actriței și cea a personajului, în mintea mea, începeau din nou, extrem de repede, să fuzioneze. Astfel că soția directorului Sima nu era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și dormeză, ar fi apărut și umbra iubitei lui Iozefina, crescută parcă din a lui, așa ca o coastă de-a lui Adam. Acuma vedea clar. Vedea cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei, bretonul părului blond și întregul contur al părții de sus a coafurii. Își aminti acolo, în fața umbrelor îmbrățișate, că la o discuție despre fosă (Gerard bătea atunci șaua ca să priceapă calul) Iozefina îi mărturisise că nici măcar nu voia să audă de așa ceva, adică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai întotdeauna asortată cu una din piesele hainelor sau cu încălțămintea cu care își prindea părul, evidențiindu-i fața ovală, mai mult lungă decât lată. Când era brunetă, purta o eșarfă siclam, care o aranja de minune, iar când era blondă, o eșarfă bleu-ciel. Când își vopsea părul roșu, adică din intenția de a imita culoarea castanei, nimerea un maro, culoarea celor mai frumoși cai roșcați, fără însă a mai purta de data aceasta, o eșarfă care să se asorteze cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
întreaga fire. Eram și acuma în stare să imortalizez amestecul acela de culori complementare care îi animau corpul: albastrul deschis al blugilor la modă, mulați pe corp, galbenul bluzei confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin, ca un pârâiaș de câmpie, pe umerii plăpânzi; de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele de Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
confecționate parcă din hârtie creponată, nu din mohair, și a părului blond ce îi curgea lin, ca un pârâiaș de câmpie, pe umerii plăpânzi; de fapt niciodată nu m-aș fi gândit, pronunțându-i numele de Iozefina, la o femeie blondă, ci din contră, la una brunetă, cu părul cârlionțat chiar și pe picioare; Ca întotdeauna, mai mult cerebrală, Reli se străduiește și acuma să pară cât mai afectivă și deci cât mai feminină. Fără să mă privească și fără ca eu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
trăi și după ce sursele clasice de energie se vor fi epuizat, iar Pământul va fi doar o bucată de cărbune fumegând trist prin univers. Era Însă greu să evoci acolo o anume fiică a Evei, Întrucât a le despărți În blonde și brunete, scunde și Înalte, asiatice și negrese, În „de-abia majore“ și „pe deplin mature“ constituia o gravă discriminare În acea lume perfectă, care funcționa după preceptele dramului de siliciu, unde o astfel de gafă Îți putea aduce o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trecuți Între timp de partea Verei, și de clonele produse de compania 1=?, care-și descoperiseră pe parcurs niște mici defecțiuni În funcționarea conștiinței. Iar toată simfonia fusese dirijată, cu mult simț al măsurii În interpretarea partiturilor legale, de mielușica blondă care acum Își freca unul de altul piciorușele În fața mea, ca o muscă odihnindu-se pe marginea unui borcan de dulceață. Mielușica a grăit: — OK, domnule Kravciuk. Se pare c-am fost bine informată. Sunteți cel mai bun. Nu mi-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
partea carosabilă, hotărât să găsesc traseul corect. GPS-ul dădea Însă erori maxime În acea intersecție aglomerată de șolduri, umeri și torsuri identice, unde se suprapuneau foarte multe benzi curbe, acoperind pasajele și căile de acces, bașca furtuna de fire blonde care se stârnise din senin. Am redus viteza până la limita evitării oricărui pericol, mai ales că un antebraț apărut pe turnantă Îmi presa jugulara, iar două gheare mi se Înfipseseră În chică. Am reușit, probabil, o lovitură norocoasă, căci o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Ion Creangă, gestul lui Cuza Vodă de a-l săruta în văzul lumii. A fost pentru mine mai mult decât emoționant să-i aud vorbind (frumos) despre mine, în fața publicului, pe Dan C. Mihăilescu (singura vedetă TV care nu e blondă și nu poartă fustă scurtă) și pe Daniel-Cristea Enache (la al cărui răsărit falnic se închină al meu apus). M-a mișcat până la lacrimi faptul că premiul (am primit și un premiu!) mi-a fost înmânat de Gabriel Dimisianu, de
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
-le ascultătorilor - chiar În emisiunea ei! - despre niște extratereștri comestibili, devenise mult mai circumspectă. În plus, la ultima emisiune, un ascultător telefonase pentru a o Întreba dacă e adevărat că blondele sunt cam prostuțe. Domnule, vă rog, și eu sunt blondă! exclamase indignată Christina, după care Își dădu seama că ar fi fost mult mai bine dacă ar fi tăcut. Însă adevărul e că, din cînd În cînd, e obligatoriu vorbești, indiferent ce ai spune, mai ales atunci cînd realizezi emisiuni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Cei care acum nu au un ban vor fi stăpînii pămîntului. Nu se vor mai plăti chirii. Nici taxe pentru scrisori. Sau pentru drumuri. Nici impozite. Un galon de bere neagră va fi jumătate de penny. La fel și berea blondă. Răspunsul ei păru să-l fi Învins pe omul tulburat, care lăsă Încet privirea În pămînt. Fusese doar un scurt episod jenant, acum depășit, ca gafa unui spectator care Începe să aplaude În scurta pauză dintre două părți ale aceluiași
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În fond, nemeritat. În schimb, doctorul Hemming părea el Însuși atins de un sindrom nevrotic, datorită căruia se agita În permanență, gesticula inutil și mai ales dezordonat, fiindcă avea mîinile prea lungi sau prea subțiri. Era un tip mai degrabă blond decît chipeș. Capul mic și țuguiat, cu o frizură scurtă, făcea ca fața Îngustă să pară și mai Îngustă, iar ramele ochelarilor de vedere Îi acopereau În mod inexplicabil sprîncenele, deși la ceilalți oameni ochelarii cad normal pe nas, lăsînd
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]