KorAP: Find »[drukola/base=blugi & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...72 >

1,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305

m-am agățat de mijlocul lui. Nu părea să am nimic rupt sau oricum nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu mai sunt la modă de mult. * * * Am stat în cea mai fierbinte baie pe care mușchii noștri zdrobiți și pielea sfâșiată o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu mai sunt la modă de mult. * * * Am stat în cea mai fierbinte baie pe care mușchii noștri zdrobiți și pielea sfâșiată o puteau suporta. Am turnat întreg conținutul din sticla de Molton Brown Deep Relaxing Bath Oil în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
proptită de cadă, se dezgheța repede de la aburi. Stăteam cu capul pe pieptul lui Nat, corpurile noastre aliniindu-se ca două lingurițe, picioarele lui întinse de-o parte și de alta a mea. Nici unul nu vorbea prea mult. Nu numai blugii se rupseseră. Aveam un mare crater spectaculos și sub pielea de sub ei, care sângera ușor. Mănușile mele arătau de parcă le dădusem prin răzătoare și nici mâinile nu-mi erau într-o stare mai bună. Aveam diverse alte vânătăi și julituri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
îl las să zacă acolo - să fac măcar o dată ce e mai sigur pentru mine. Vizavi de peretele cu platforma erau niște cărămizi, așezate la întâmplare. M-am balansat pe margine și am coborât repede pe ele. Aveam cuțitul în buzunarul blugilor. Am sărit și l-am scos afară, ținându-l în mână în timp ce mă îndreptam spre locul unde zăcea. Dar înainte să ajung la el, am văzut că nu mai am în fața cui să mă protejez. Nu numai picioarele îi erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370

auzit. Ce anume? Gagiul era un bărbat tânăr, trecut cu puțin de treizeci de ani, cu o figură jucăușă de copil și cu o mustață atât de maro și de mare, încât am zâmbit aproape fără să vreau. Geaca de blugi cândva maro, dar suficient de bine păstrată și de curată încât să mă facă să înțeleg că individul avea oarece legături cu femeile și curățenia, apoi pantalonii reiați maro, brusc cumplit de mudari și ghetele sport tot maro, din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

era un regizor care să pună actorul în prim-plan, să nu meargă la clișeu, spectacolul să fie actorul, dacă era o montare care să aducă acțiunea aici și acum (că e posibil și asta), de la crinolină să trecem la blugi - chiar dacă e Shakespeare -, atunci eram și noi, actorii, buni, că regizorul face și desface... Loredana aruncă pe masă revista în care era drăguța de cronică, colțurile gurii îi cad în jos ca la celebra mască a tristeții, ochii i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
apoi închise în folie de aluminiu, și pac!, la cuptor, îi ieșea teribil friptura asta, nu mai mirosea carnea a oaie deloc. Loredana e îmbrăcată domestic și fără nici o ostentație, pantaloni din stofă subțire și un tricou. Cezarina e în blugi cu talia lăsată, ghete aproape militărești, cu șireturile desfăcute, că așa se poartă în anul acesta, tricou negru, foarte decoltat. Fetele sunt născute în același an, 1968, dar Cezarina arată mai bine, nu e trecută deloc, e tipul de femeie-copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
mea pentru Cristi a fost o formă de disponibilitate, înfloream și aveam nevoie de el, vroiam să fiu fericită, să am copii... o femeie normală... (Muzica, luminile, se schimbă de ținuta de elevă și-și pune haine ușchite, de studentă, blugi, tricou, e înconjurată de hârtii, calc, tot ce ține de arhitectură. Nu are la mână funda albastră.) La facultate, am muncit ca un rob, n-am căpătat nimic gratis, n-am fost ca Ornela, o colegă căreia îi dăduse Dumnezeu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Elegant. Într-o zi, am simțit că se uită lung la mine, stătea la computer relaxat, ținea dreapta pe mouse, am ridicat capul și l-am privit întrebător, adică, ce-i? Nimic, zice el tare. Mi-am coborât privirile pe blugii lui și am văzut că îi plăceam. Cum să-i plac eu unui bărbat atât de tânăr?, era stagiar... Fiecare dintre noi are o temă, o ecuație, de-a lungul vieții, de rezolvat. Eu trebuia să rezolv ecuația inimii mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
e cazul și persoana, obiectele astea au devenit și stăpânele tale, mami, dacă-ți explic mai mult, un orgasm mi se pune la creier... (E orgolioasă, aparent, în înfumurarea ei, superioară, le știe pe toate...) Știi cum sunt astea micile: blugi, talia goală până sub sâni, tricou decoltat. Fiică-mea are părul lui Cristi, tată-său. Ochii mei, Dumnezeu a pus albastrul ăsta și la ea, nu râde... hâââm... Nu mai era, la 16 ani, dodoloața de la trei, acuma era o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-l durea capu’, nu-l vedeai cu zilele, cine știe în brațele cui dormea, fata mea (pauză iar, prevestitoare pauză...) ia-o de pe unde e, nu apărea ea acasă. Se și îmbrăca altfel, numai în fuste, ea, care purta numai blugi, își punea niște fustițe așa, cât un guleraș, nu mai avea la mână brățara aia neagră de piele, cu ținte de metal, arăta ca o femeiușcă pusă pe cucerit, machiată până-n fundul ochilor, se simțea liberă acuma, înțelegi?, în 2005

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ce-ai putut construi. Scrisul de sub lupă Fata intrase în anul acela la Facultate. Iubea Teatrul mai mult ca pe orice și se visa actriță. E mare studentă la ușa Profesorului ei de actorie. Subțire, înaltă, cu plete ca grâul. Blugi, teniși, tricou. Intră în Secretariatul Catedrei, nimeni, doar computere, telefoane, fișete, ceasul atârnat pe un perete. Toate oprite, și computere, și ceas, și telefoane. Liniște. E bine că nu-i nimeni. Ea, mai liniștită ca liniștea de acolo - nu-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Maestru atunci, în aprilie. Tinei de mai nu-i place vântul, curtea e așezată în bătaia curenților dinspre lac, fata își adună pletele cu mâna dreaptă, le trage spre sân și își bagă părul sub vesta de fâș - inutil gest -, blugii mulați nu pot împiedica pătrunderea frigului la picioarele ei lungi, mușchii pulpelor îi tremură, pulsează. Nu-l întreabă nimic pe bărbat, nu-i spune că, de frig, ar vrea să intre în casă, îl ascultă, îi simte o greutate în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
ei sunt tot acolo, între straturi. El, cu nasul lui mare în pământ, în mirosurile care se amestecă aspru și crud, el, cu obrajii roșii ca atunci când ai o criză de tensiune și stă să-ți plesnească ceva. Ea, în blugii subțiri, înghețată toată, strângând o vestă de fâș la piept. Așa arăta el în mai 2005. Singur și speriat. Disperat, dar spunând la televizor că a avut un an foarte bun, plin de împliniri, că urmează să facă Regele Lear

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
zece centimetri, o casă ca o grădină, așa făcuse ea acolo, în îngustimea aia de spațiu, o grădină... Anita - îmbrăcată într-o cămașă de noapte albă, lungă până la tălpi, deși, dimineața, pe la opt, când apăruse la ușa lui, era în blugi, pulover și cizme - cu pletele ei blonde, ridicate în vârful capului, se pregătise pentru o repetiție pe care o avea de făcut actorul aflat în primul lui an de profesie. Avea să joace Hamlet, premiera trebuia să fie în toamnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-i facă de mâncare, mai bine hai să mâncăm la restaurant, îi spune el, oftând, bine că știi să regizezi Shakespeare și nu poți să-mi faci o ciorbă!!! Anita își dăduse jos cămașa albă și lungă, era acum în blugi, pulover și cizme, fata își îmbrățișează iubitul, fluturi pe varză, asta am să-ți fac de mâncare, hai la crâșmă! Se lipesc unul de altul în mijlocul holului, lângă ușa de la ieșire, el o sărută ca un actor care are și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Lumea - bărbați și femei, urcă scările spre intrare. Eleganță și lumină în campus. Haine de seară, bijuterii, pantofi cu tocuri înalte, a început să nu se mai poarte încălțămintea ascuțită, ci aceea cu boturile rotunjite, retro. Sunt mulți studenți, au blugi și tricouri ușchite, bluze albe peste pantalonii strâmți, au dezinvoltura, aplombul, inconștiența, șansa tinereții. Tinerii vin la teatru, în sfârșit, după ’89, lumea vine la spectacole, conferințe, concerte. În culise, Maestrul așteaptă să se ridice cortina. Glasul lui care te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391

casetofon și țâșni pe scenă, uitând de introducerea lui Mișu. Baby, take off... Ropote de aplauze făcură să se cutremure pereții MaxiBarului. Mariana își aduse aminte brusc de introducere, își strânse bluzița Dolce&Gabanna deasupra decolteului, își trase fustița de blugi în jos și, încremenind în fața microfonului, suflă cu putere în el. - Mișu, vino să mă prezinți! Bețivii Vitanului, elevii de la liceul din apropiere, doamna Popa și doamna doctor, operatori și trei crainice de televiziune plus doi specialiști în mondenități își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ce comunicat? încercă Mișu să mai tragă de timp. - Comunicatul pe care ți l-am trimis! - Nu cunosc nici un comunicat, nu te cunosc! - Nu mă cunoști? Mariana, trăgându-și în jos bluzița decoltată Dolce&Gabanna și în sus fustița de blugi, se hotărî să-și apere bărbatul: - Romeo, cum... - Îl cunoști?! Romeo?! Mișu nu se așteptase la asemenea trădare. - Nu tocmai... - Liniște! îndrăzni heruvimul. - Liniște! îl acompanie nea Ovidiu, ușor deranjat de reflectorul mutat acum pe nasul lui borcănat și roșu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
și fustița. Sprijinită de Mișu, Mariana ajunse pe scenă, în aplauzele tuturor. Baby, take off your clothes... Și Mariana începu, pentru a treia oară în seara asta, să-și tragă în sus bluzița Dolce&Gabanna și în jos fustița de blugi. Caseta, de atâtea ori pornită și oprită, se agăță și se rupse. Mariana murea încet sub ochii tuturor spectatorilor și telespectatorilor și agenților F.B.I. Mariana murea dansând în liniște, dezbrăcând încet vălurile de plastic. Odată cu ultimul văl va cădea capul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
ticăloșie. Agenții regretară că i-au cedat misiunea lui Smith. O țară întreagă regretă că nu e Mișu. Mariana murea încet în liniște, dansând pe bătăile inimii ei și pe ritmul lacrimilor lui Horațiu. Își descheie încetișor nasturii fustiței de blugi. Era atâta durere în ochii ei, atâta viață se zbătea în vinișoarele de la gât, încât nimeni, nici măcar cel mai pervers dintre perverșii din public nu se uită la bucile ei perfecte. Nici o femeie nu remarcă micile imperfecțiuni privind epilatul în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
serviciu. Bine, Mișu, dacă ar fi vrut, putea să ia o limuzină, dar îi făcea plăcere acest modest anonimat. Era mai bine să treacă pe jos pe lângă cei câțiva amărâți. Uite, își spuse Mișu, eu merg pe jos acum, cu blugi și bluză de trening, și ăștia habar n-au cîți bani am în buzunar. Și câți o să am de-acum încolo! Se opri la magazinul Muzica. Mișu se gândise inițial să cumpere niște CD-uri cu colinde, să aibă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
acolo, în vis. Vei vedea că ne vom cunoaște mai bine. Domnul Popa scoase un oftat de durere, se întinse în pat, închise ochii și începu să numere contese mici care săreau goale peste gard. * Mișu își trase fermoarul la blugi. Îmbrăcă invers tricoul cu „I love New York”. Se uită în oglindă, se enervă, înjură, îmbrăcă tricoul bine. Se uită de jur-împrejur prin MaxiBar, se gândi puțin și se hotărî să ia cu el globul din ambalaje de ciocolată chinezească. Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296

toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n‑au nimic în cap! Ea, în schimb, ca să dea o expresie exterioară atitudinii interioare, poartă numai blugi murdari și pulovere bărbătești mult prea largi. Psihiatrul pe care trebuie să‑l consulte periodic din cauza crizelor de afazie (care se instalează brusc și dispar apoi fără urmă) o întreabă de fiecare dată: Spune, copilă, de ce nu te îmbraci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
Nu li se poate face una ca asta, cred ei. Din colțurile burdușite cu lucruri ale camerei se ițește chipul grotesc al sărăciei care‑i amenință - și care, de fapt, e de mult prezentă - și face prietenos cu ochiul. Cu blugii lor prefăcuți de atâtea ori și pe care s‑au aplicat deja atâtea petice de protecție, gemenii taie brazde în praful gros de pe podele. Mama e nevoită să facă curat la oameni străini, așa că propriul cămin e lăsat de izbeliște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]