545 matches
-
Întâi a intrat fata, cu privirea plecată asupra platoului ce îl purta pe brațe. Parcă plutea. Nu-i auzeam pașii. În urma ei, cu aceleași mișcări, a pășit... țiganca, ducând un fund de lemn pe care aburea o mămăligă ca un boț de aur. Au așezat totul pe masă și fără să privească în jur s-au întors în bucătărie. Într-o clipită, au reapărut ca două vestale ce săvârșeau un ritual. Fata ducând la sân o garafă, iar țiganca purtând un
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
dă Întîietate, stăteau cît mai aproape de groapă. Întîi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curînd aveau să zărească În țărîna zgrunțuroasă scîndurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mîncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într-un rînjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mîinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcîndu-se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sa este o zgârcită! Uite cu ce îi ospătează ea pe toți! Dar, oare va ajunge brânza, la câtă foame avea fiecare dintre ei, după atâta prășit? Se auzea continuu: - Haideți, băieții mamii!... Și, timid, încerca fiecare să întingă cu boțul de mămăligă în minunea oferită de mătușa Ftenia. Degetele lor micuțe și muncite, aveau un tremur aparte...sfială, nerăbdare, teamă de a nu părea prea lacomi... Dar..., uimire! Întingeau și atât... Brânza nu voia în niciun chip să se prindă
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
s-a dedicat trup și suflet acestui țel. Nu a fost ușor să-și vadă visul împlinit. Casele, așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor, picioarele ei au căpătat urme vineții. Cu îndemânarea și priceperea de la Dumnezeu
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
dedicat trup și suflet acestui țel. Nu a fost ușor să-și vadă visul împlinit. Casele, așa cum se construiau pe acea vreme, implicau eforturi deosebite. Pământul vâscos trebuia amestecat cu paie și apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor, picioarele ei au căpătat urme vineții. Cu îndemânarea și priceperea de la Dumnezeu, casa a
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
la opt sute cincizeci de calorii, se strângea din numai trei sferturi de litru de supă de arpacaș în care pluteau câteva ochiuri izolate de grăsime, din sfertul de pâine neagră, o porție minusculă de margarină sau brânză topită sau un boț de marmeladă. Apă exista din belșug. Iar la DDT nu se făcea economie. Și cuvântul calorii îmi fusese necunoscut până la experiența foamei rozătoare. Abia lipsa m-a făcut receptiv la informații. Și, deoarece știam puțin, dar înmagazinasem multe lucruri greșite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
masă ieftine, pot să spun că, până la reforma monetară și chiar și după acest eveniment care avea să schimbe totul, micul meu dejun s-a compus, neschimbat, din pomenita supă de griș cu lapte, două felii de pâine intermediară, un boț de margarină și - când aprovizionarea s-a mai schimbat - din magiun de prune sau brânză topită cu consistență de cauciuc. Câteodată, duminica ori cu regularitate la marile sărbători bisericești, de pildă în Joia Verde, ni se împărțea câte un ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
luat-o pe mama cu grijă și a așezat-o în căruță, în timp ce bunica mă ținea în brațele ei. S-a urcat și ea în căruță cu mine și tata a dat bici calului ca să ajungă mai repede acasă. Eu, boțul de carne cu suflet, nici nu plângeam, nici ochii nu-i deschideam, parcă nici nu respiram. La puțin timp, după ce au ajuns acasă, preotul Grigore a venit pregătit să mă boteze, căci se temeau să nu mor nebotezat, deoarece în
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
mai bun azil decât acolo nu există, În Întreaga, scumpa și frumoasa noastră țară! Bine, mamă, oare de asta să te fi crescut, eu, o viață Întreagă, pe palme; oare de asta să te fi așezat, eu, ca pe un boț de aur, În palma vieții, și, să te fi menținut, acolo, În același fel, ani și ani, până când ai devenit cine ai devenit, și, Încă și după aceea? Da! De asta! Și, acum, te rog să taci! Lasă-mă să
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
mele. Și, sper, nu numai ale mele. Că, doar, lumea este, și Încă va fi, cu mult mai plină, În viitor, de femei ca mine! Să ne ridicăm, propuse, ea, cu voce sigură, dârză, dar, totodată, și dulce, precum un boț de miere, dintr-o prisacă pădurărească. Să ne ridicăm, și, dacă viața astfel a ordonat, să ne supunem acestui ordin, măreț și sacru: fiecare, cu calea, cu ce-i este dat să fie, al lui. Al lui și numai al
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Mâine...” Stomatologul Paul privea Înspăimântat, dar totodată și detașat, această scenă desprinsă parcă dintr-un film horror. La a doua invocare, gemetele Încetară. Iar la a treia rostire, dinlăuntrul cămășii se auzi un mieunat ca de pisică, după care un boț de carne Învelit În ziare se rostogoli pe masă și de aici, dărâmând o sticlă goală, căzu cu zgomot pe podea... „Ehe”, spuse ginecologul, „iată că am reușit, În cele din urmă, să punem mâna și pe acest din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase un țipăt. Apoi, Întorcându‑se brusc către Petru, Îi spuse cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să semeni cu Panghelică? Fă-ți o cruce mare că încă mai ai insomnii, n-ai aer de una, de alta și mai dai cu cărțile de pereți! Musiu, cât ești nesigur, încă ești viu! Ce poftești? Să fii ca boțul de lut din Praga cu adevăru’ scris în frunte? Între noi fie vorba, nici ăluia nu i-a prea mers, c-au retușat inscripția... Prinde bine puțină oblojeală pe răni, asortată c-o prișniță pe ceafă din când în când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform într-un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie să spun și eu cuiva). Ieri am fost să culeg un investitor american rătăcit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-i zăpăcești și pe cei din preajmă, să-i faci să mă evite; vrei să mă zidești, definitiv, în mine! Un prizonier surdo-mut, orb, fără auz, lipsit de membre, eunucizat pentru a nu se masturba, ultima plăcere posibilă, un boț de carne într-un pat, dar nu va fi așa, am dat informații false! Ești convins că sunt în transă, năucit de medicamente, hipnotizat, pentru că nebun știi că nu sunt, dar nu-ți dai seama, doctore, că eu fug, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
colectiv și nu voia să-și trezească fetele. Lasă-le să crească, femeie, nu vezi că sunt ca niște flori, frumoasele tati! Le iubea mult, dimineața le sorbea cu privirea. Cinci în jurul mămăligii, castroane cu lapte fierbinte și câte un boț de brânză. Câteva minute își vedea fetele și, uneori, duminica, dacă nu era chemat la vreo ședință. Niciodată nu a avut timp să se bucure bucuria este să poți oferi mai mult decât îți închipui că poți primi vreodată. Până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dominic zis Tolea se apleacă spre măsuță. Ridică de pe măsuță ghemotocul de hârtie, face un pas, parcă ar vrea să-i întindă doctorului mesajul, scrisoarea. Doctorul nu vede, o fi fost în raza ochiului mort, nu vede mișcarea. Dominic desface boțul de hârtie, parcă ar vrea să citească din el. O scrisoare, cică, așa zice, încercând să rezume conținutul... Doctorul receptează știrea și pufăie. — Buuun, n-am ce zice. In plină criză mondială, numai la tine acțiunile urcă. I s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
trimis-o acum un an a fost, de fapt, un avans. Am simțit eu că pregătește ceva... Doctorul se ridică, pune șervetul lângă farfurie, zâmbește pacientului, face câțiva pași înainte-înapoi, pufăie, cu mâinile la spate. Se apropie de măsuță, vede boțul de hârtie, vede plicul pe jos, le privește, nu le privește. Nu mai exagera, îți trimite de ani de zile. După ce a aflat de procesul... mă rog, după ce a aflat că ai încurcături, a început să-ți trimită, că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atunci s‐ o dat voie să le ducem în pădure, unde mai apucau câte o frun ză din vlăstarii copacilor, câte un fir de iarbă rămas încă verd e la umbra lor. Iar noi, copii jucam mingea. Ei, mingea! Un boț de păr de vacă înfășurat și bine legat în niște cârpe. și când m‐ am trezit eu din joacă, vacile mele nu mai erau... Le‐ am căutat o bună bucată din pădure, se însera și nu le‐ am mai găsit
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
spre muncă plăcută, atractivă. De toate acestea ne vorbește doamna învățătoare MARIA GEANGU cu atâta pasiune încât reușește să ne convingă, că munca la catedră este o lungă pasiune și delectare, mai ales după patru ani când vezi că din ”boțul de humă” ce l-ai luat în clasa I, ai adus la sfârșitul clasei a IV-a, un preadolescent în plină ascensiune. Doamna învățătoare MARIA GEANGU aduce în discuție chiar ca un S.O.S. dimensiunea, rolul eductiv al comunității
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat deveni mlădios ca o creangă de pin, boț de lut sub cupele palmelor lui de sculptor-modelator al dragostei, amprentându-i trupul și sufletul cu tot ce ar fi dorit să fie și a fost, Războiul Mondial era în toi, vânătorul Satelitu ochea prin lunetele arzând ciuta de elan, ciuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
creierul, chiar și cu-vin-tele-s noi, nu mai dă nici bună-ziua, pentru că n-a găsit pentru asta, un cuvânt nou, În schimb femeia lui e tare de treabă, și-mi mai aduce pe furiș câte-un cartof fiert și câte-un boț de mămăliguță fierbinte, când el doarme.... Câinele lui Ben a murit, de Încurcătură de mațe, crede femeia lui Ben: a mâncat cu lăcomie un castron cu tocană de purcel și burta i s-a umflat ca un cimpoi. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hârtie de mătase pe care venind în goană, mi-o adusese directorul. Blocurile de desen, tocurile și sticluțele de tuș. Și scrisoarea de la tata. Oare am spus că plicul fusese inițial sigilat în ceară roșie cu sigiliul tatei, cu un boț gros plasat pe un colț din spatele plicului? Acum aproape că dispăruse, așa de aproape fusesem la un moment dat de gândul de a-l deschide, pentru a mi se citi mesajul. Deși în adâncul meu știu foarte bine ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
față cu vârful degetelor, să-și mângâie și să-și maseze ușor pielea. în rarele ocazii când mă demachiam, nu făceam mai mult decât să-mi trântesc pe față o mână de cremă răcoroasă - cam așa cum face olarul când aruncă boțul de lut pe roată - pe care o întindeam cu palma ca și când aș fi curățat un geam. Apoi, mă ștergeam repede cu un șervețel. Voiam cu disperare să mă culc. Mi-a ajuns prin câte-am trecut pe ziua de azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
facă. Nu o folosise niciodată, lui nu-i trebuia așa ceva dar, nu renunța la ea. O muta dintr-un buzunar în altul, ori de câte ori își schimba uniforma și, pentru că el considera că este curată, nici nu o spălase vreodată. O strânse boț și se pregăti să o îndese în gura lui Boris. Nu te grăbi, spuse repede mercenarul, văzând că agentul nu glumește, comisarul este în pericol. Containerul de sus este plin cu un gaz toxic care se va scurge spre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]