988 matches
-
antropologică, nu vegetațională, ca în altă parte), Telepinus joacă rolul de patron divin al apelor, vegetației și turmelor. Fie din cauza „oboselii”, fie datorită unei dezordini nedorite sus, în panteon, Telepinus ia hotărîri nesăbuite. El „alese calea depărtării și luă grînele, boarea roditoare... și îndestularea din țară, din pășuni, din cîmpii... Telepinus plecă și se pierdu în cîmpie; oboseala îl copleși. Atunci grîul și alacul n-au mai crescut. Vitele, oile și omul n-au mai dat naștere la urmași. Chiar și
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și scenă a fărădelegilor celor noi. Unii sunt Înfășurați de o mantie, de o pelerină diafană, alții au doar un guler, un șal, o cingătoare, iar unul e strunit de un gușter. Mulți văd fuioare fumurii, alții simt doar o boare, o idee, o impresie. Mari și mici, importanți și insignifianți, oficiali expirând putere sau supuși neimportanți, cu toții sunt stăpâniți de o forță malefică ce acționează din umbră, uneori crudă, acaparatoare, alteori disimulată În iubit, concubin, protector calin. Fantoma e simbolul
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
a apărut plopul care și astăzi crește cât mai sus, spre înaltul cerului, să ceară iertare lui Dumnezeu și Sfintei Duminici, iar ca semn al părerii sale de rău își mișcă neîncetat frunzele, tremurând chiar și atunci când nu bate nicio boare de vânt. Plopul nu face nici flori, nici fructe, iar păsările nu-și fac cuib printre ramurile sale. Oamenii nu-l sădesc în apropierea caselor, căci, la vreme de furtună, plopul este primul trăznit de fulger, amintindu-ne astfel de
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
în Ereb, care e un câmp de asfodele, unde sufletele lor fantomatice rătăcesc fără un destin tocmai precis. Eroii, din pricină că sunt rude cu zeii, merg în câmpiile elizeene, unde viața e dulce, zăpada nu cade, nici ploaia, iar oceanul respiră boarea suavă a zefirului, care îi împrospătează. Paradisul grec însă se boltește magnific în cerul filosofici, în lumea imaterială și veșnică a ideilor platonice, care vor exercita o atracție nesleită asupra cugetătorilor și artiștilor tuturor veacurilor ulterioare. E oare nevoie să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
un echivoc de omenesc și neomenesc, de omenesc și supraomenesc. Pe dunga limitei extreme, capetele apar sau strâmbate în caricatură de rânjetul demonic, sau nimbate de lumina sfințeniei. Zborul viziunii lui stârnește cu o aripă flăcările iadului și cu cealaltă boarea paradisului. Până să fie dincolo de moarte, iadul e aici pe pământ; e balaurul păcatului care devastează cosmosul nostru sufletesc. Și fiind în cerul creștin, raiul și-a lăsat urmele strălucitoare în această lume și ele există în pofida păcatului. Când aprofundezi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nu se însoară și nu se mărită, ci toți vor fi ca îngerii lui Dumnezeu. În cer, cântă Biserica ortodoxă, nu e durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. În înțeles creștin, androginul e frumusețea nemuririi adiată de boarea iubirii dumnezeiești. Nostalgia acestei vieți descoperite de Fiul lui Dumnezeu deasupra lumii noastre de durere și de moarte stârnește eroismul asceților de a renunța la clipa de acum și de aici pentru împărăția cerurilor. Ascetismul e un proces de dezasimilare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și fără sfârșit, a veșniciei. Dar precum în materia din care e făcută poartă principiul nimicniciei, tot astfel în sensul ce strălucește din ea arde o rază coborâtă din marea amiază. Prin vraja ei, respirăm în restriștea pământului ceva din boarea suavă a paradisului. Chemarea gemului nu e aceea de a mântui sufletele, ci de a le pune, prin seducția simbolurilor plăsmuite, în fața veșniciei. Căci dacă frumusețea e numele lui Dumnezeu și realitatea ci transcendentă e învestită cu acea inefabilă putere
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
ea, și el a mâncat. Atunci amândurora li s-au deschis ochii și au cunoscut că erau goi; și au cusut frunze de smochin și și-au făcut șorțuri. Și au auzit glasul Domnului Dumnezeu purtându-se prin rai în boarea amurgului; și de la fața Domnului Dumnezeu s-au ascuns Adam și femeia sa printre pomii raiului. Și Domnul Dumnezeu l-a chemat pe Adam și i-a zis: "Adame, unde ești?" Acesta a zis: "Glasul Tău l-am auzit purtându
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
un aer tonic și proaspăt de înălțimi. - În preajma mea e numai liniște și pace, un cer albastru mă acoperă, zumzet de gâze în lanuri de grâu, - Deasupra mea seninul cu nori de vată. - O toropeală plăcută mă năpădește ca o boare marină, precum foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare... - O lumină diafană mă împresoară încet, încet, încet, - Se stinge orice zvon în jurul meu... - Lumina se pierde treptat, ca umbrele estompate în noaptea polară... - Culorile sunt mereu, mereu mai stinse... - Liniște, greutate
Refacerea: sursa performanței by Silviu Șlagău; Mariana Costache () [Corola-publishinghouse/Science/91782_a_92326]
-
nevastă ai/ naltă și subțire/ crescută-n pădure/ tăiată-n semne/ Cu ce Îi Îmbrăcată?/ Cu coajă uscată/ Cu ce-i Învelită?/ Cu frunză Încrețită.”1 Altă versiune a acestui cântec al bradului apare pentru o tânără: „Bradule, bradule/ ce boare-a bătut/ de te-ai coborât/ de la loc pietros/ la loc revănos?/ Eu n-aș fi venit/ n-aș fi coborât/ dacă mă lăsau”/ și nu mă mințeau/ până m-or tăiat/ și m-au tot plimbat, ca să mă Îmbune
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
1966), 97-133; C.P. Meyer, Die Zeichen in der geistigen Entwicklung und in der Theologie des jungen Augustins, Augustinus Verlag, Würzburg, 1969; J. Pepin, Saint Augustin et la dialectique, Augustinian Institut, Villanova, 1976. Despre utilizarea lui Tyconius de către Augustin, cf. P.C. Bori, La ricezione delle regole di Ticonio, da Agostino ad Erasmo, ASEs 5 (1988) 125-142; G. Gaeta, „Il liber regularum di Ticonio. Studio sull’ermeneutica scritturistica”, ibidem, 103-124. Continuă polemica împotriva maniheilor. Augustin a avut ocazia să consulte o lucrare vastă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
îmbrăcând haina verde asortată cu flori proaspete și înmiresmate. Tot in cinstea ta soarele crud își trimite prima rază a acestei primăveri pentru a mângâia gingașii clopoței vestitori ai acestui anotimp, apoi își revarsă pe pământ potopul de raze aurii. Boarea caldă a primăverii, cu miros de pământ umed, plutește peste tot în jurul nostru. Sosesc și păsările călătoare, cele care pot povesti despre neamuri nenumărate, din diferitele continente. Ele sunt cele care duc vestea sosirii primăverii și aduc din toate colțurile
Ghidul micului ecologist by Lidia Gâdei, Violeta Buciumaş, Silviu Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1181_a_1883]
-
aveau la un trup numai piele și oase.. țăranii se îngrămădeau în păduri unde mai existau izvoare; câmpurile și dealurile pârjolite, galbene, cu mult praf nu ofereau nici măcar smocuri de iarbă pentru animale. N. Labi ș: "Seceta a ucis orice boare de vânt/ Soarele s-a topit și a curs pe pământ/..../ Ciuturile scot din fântână nămol"... sub cerul "fierbinte și gol" (Moartea Căprioarei). Desigur nu urmăresc o viziune apocaliptică și în nici un caz să panicăm populația, mai ales că nu
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
substantivul rochii se află la genitiv. Genul este la substantiv o categorie semantică; sensul de gen este o componentă lexico-gramaticală a planului semantic al constantei substantivului; substantivele au gen fix. În versurile lui T. Arghezi: „Dormiți, dormiți/Hipnoza nopții suflă boare.” (I, p. 40), substantivele hipnoza, nopții și boare au, în planul semantic al constantei, sensul lexico-gramaticale de gradul II, ‘feminin’. CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVETC "CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVE" În funcție de natura „obiectelor” pe care le au ca termen referențial, substantivele se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la substantiv o categorie semantică; sensul de gen este o componentă lexico-gramaticală a planului semantic al constantei substantivului; substantivele au gen fix. În versurile lui T. Arghezi: „Dormiți, dormiți/Hipnoza nopții suflă boare.” (I, p. 40), substantivele hipnoza, nopții și boare au, în planul semantic al constantei, sensul lexico-gramaticale de gradul II, ‘feminin’. CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVETC "CLASE SEMANTICE DE SUBSTANTIVE" În funcție de natura „obiectelor” pe care le au ca termen referențial, substantivele se grupează în diferite clase semantice relativ omogene, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
uităm că și pentru el plutirea existențială e un nor fecundând lutul cu lacrima ploii " Cum mângâie dulce, alintă ușor/ Speranța pe toți muritorii!/ Tristeță, durere și lacrimi, amor,/ Azilul își află în sânu-i de dor/ Și pier, cum de boare pier norii". (Speranța). S-ar putea crede că Eminescu presimte dorința femeii de a fi la rându-i inițiată în brațele iubirii, femeia împlinindu-se în zămislirea vieții universul, el însuși așteaptă mintea fecundă a omului. Neputând fi despărțite de
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
astrelor ce poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 651 Frumusețea, ca și zborul și iubirea/ de cenușe-și leagă firea./ De ștergi fluturelui praful, nici o boare / nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare. 18. Si tatlia jungere sit tibi scire posse Ordine secrete sau religii Cogito, ergo sum652 Masoneria este una din cele mai vechi organizații existentă astăzi. Multe documente relatează despre acest adevăr
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
uităm că și pentru el plutirea existențială e un nor fecundând lutul cu lacrima ploii Cum mângâie dulce, alintă ușor/ Speranța pe toți muritorii!/ Tristeță, durere și lacrimi, amor,/ Azilul își află în sânu-i de dor/ Și pier, cum de boare pier norii 722. Cele câteva exemple pe care tocmai le-am luat în considerare arată că nu ne putem baza în totalitate pe impresiile ce ne parvin de la cele cinci simțuri ale noastre. Și dacă este așa, asta se întâmplă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
astrelor ce poartă îngerii în spirala din clopot! Numai ascultându-ne nouă ruga vom ști unde, cine și de ce suntem. Așa cum spune Blaga 935 " Frumusețea ca și zborul și iubirea/ de cenușe-și leagă firea./ De ștergi fluturelui praful, nici o boare / nici o vrajă nu-l vor face să mai zboare". Fantasticul și moartea simbolică " Nu realizezi nimic bun dacă nu se produce ruptura echilibrului dintre lumea reală și creația creierului"936 (tr.a.). Fantasticul 937 izvorăște din iluzie, câteodată din delir
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Fecioare. În noi, poeții, vedem întotdeauna reflexia și refracția Divinității. Bucuriile ne înalță în cele uneori doar șapte, alteori nouă ceruri descrise de poeți și tot de acolo cădem alungați din păcatele dintru începuturile omenirii. Melancolia solară și versul Saturnaliilor Boarea verii, ochi de soare, Au un drept să te dezbrace...978. Ca o emblemă a lui Cristos, urmele lăsate de Helios și Apollon se integrează în astrul luminii. Precum toate simbolurile arhetipale, soarele are o natură dublă și ambivalentă sursă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
C. scrie un sonet, o baladă, un bocet, o imprecație ce dovedesc că starea de poeticitate este esențialmente muzicală, independentă de sens ori de forma impusă a expresiei: „Au înmorit drametice miloave/ sub racul catinat de niturași/ Atâția venizei de bori mărgași.../ Atâtea aene strămătând, estrave.” Limba spargă se situează în imediata prelungire a letrismului avangardist, așa cum personajele imaginare Banibal Bura, Cavalerul Sing, mizerabilul O. Kay în luptă cu junele All Right, descind din viziunile suprarealismului, ale cubismului, ale fanteziei sentimentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
statutul bogaților nobili făcea ca dragostea dintre ei să nu fie numai imposibilă, dar și interzisă. În umbra dimineților cu soare Robert o urmărea în fiecare zi, așteptând-o din zori până în seară, apropierea ei simțind-o ca o divină boare. Intr-una din zile, Robert se întâlni cu Daniel, un prieten drag copilăriei, care purta în deget un masiv inel de aur, cu piatră de diamant. Daniel era un personaj sobru, misterios, maiestru în arta magiei albe. Robert îi povesti
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
un Cântec de pornire la drum autorul se recomandă: „Mai plin de soare necunoscut și cald ca o primăvară, / Când mustește viața în suflet și-n pământ [...] Mi-am îmbrăcat gândul în azur și muselină / Și mi-am scăldat condeiu-n boare cristalină”. „Setea de viață”, dimineața, primăvara, soarele sunt sintagme-temă ale primei secțiuni. Lirica erotică din cea de-a doua parte a cărții păstrează nota extatică, într-o adolescentină „cântare a cântărilor”: metaforele naturiste potențează puritatea versurilor dedicate fetei iubite, poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
lumina lunii din zori, ca o ciudată vedenie În Întunecimea din preajmă. Vedem tresărirea În mișcarea frunzelor de nufăr, apoi În ultimul vers simțim răcoarea și atingerea unei adieri. Se ridică oare răcoarea din rezonanța cu ceea ce vedem sau din boarea care ne mîngîie neașteptat? Ambele." Elementele despre care vorbește Yasuda nu sînt date seci care ar avea doar rostul de a identifica, localiza și data ceva pentru a-i dovedi concretitudinea. Ele nu sînt doar niște ingrediente, ci constituenți esențiali
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prin dispariția lor, locul Își pierde identitatea, se denaturează, devine deșert, se pustiește. La modul spiritual, Își pierde rostul, noima, tîlcul. Devine de neînțeles. Vin valuri vuind dar nicio corabie niciun pescăruș Nicio scrisoare În cutia poștală - tîrziu de toamnă Boare tainicăniciun greier În noaptea de vară Niciun fluture stârnit de vânt: nu mă caută nimeni! Păpușa oarbă. Niciun copil să-i pună ochi de sticlă Amurg sângeriu niciun bujor În grădinăvântul, doar vântul ... Nicio scrisoare de scris, doar amintirea ca
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]