985 matches
-
adoptat imediat de disperații ce vor să considere viitorul drept moarte, se putea prevedea la nivel rațional. A se vedea reacția ziarului Osservatore romano 1 la acest slogan: cu modesta sa italiană învechită, spiritualistă și puțin îngâmfată, jurnalistul intonează un bocet câtuși de puțin biblic, pozând într-o victimă sărmană și nevinovată. Este același ton cu care au fost scrise, de exemplu, lamentațiile împotriva imoralității, ce au invadat literatura și cinematografia. Dar în acel caz, tonul plângăcios și conservator ascunde voința
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și din 1988 lucrează ca metodist la Casa de Cultură din Cernavodă, unde se ocupă de teatrul de amatori. În 1990 revine în București și editează împreună cu Eugen Chirovici și Denis Dinulescu un număr al revistei „Secunda”. Debutează cu schița Bocet în grâu la „Tomis” (1966), iar editorial, în 1968, cu volumul de schițe, povestiri și nuvele Vedere de pe balustradă, în colecția „Luceafărul” a Editurii pentru Literatură, la recomandarea lui Ștefan Bănulescu. Colaborează cu proză, articole, eseuri, reportaje, cronici de spectacol
MATEESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288060_a_289389]
-
trăite” la nivelul unei realități elementare, despuiate de „literatură”, se transformă în „documente” ale unei realități tragice. Agonia și moartea surorii cheamă dorința de a „consemna” suferința fără vreun fel de „comentarii” lirice, într-o expresie purificată, cu modulații de bocet. Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura „sentimentului” metafizic. M. nu mai pare atât
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
de conținut integrează această carte în literatura populară românească. Versiunea conține expresii și mijloace stilistice de natură folclorică: „mă usuc ca floricica câmpului”, „mor cu zile”, „năravul nu și-l schimbă”; Imberie este jelit de mama sa ca într-un bocet popular: „Lumina mea, ochișorii mei, suflețelul meu, răzimarea bătrâneților mele vechi”. Unele elemente trimit la tradiții religioase specifice românilor: îndrăgostiții sunt căsătoriți de un mitropolit; crezându-și soțul mort, „egumenița” Margarona îi face „colivă și parastas” etc. Deși păstrat într-
IMBERIE SI MARGARONA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287536_a_288865]
-
a Universității din București (1966-1971). Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1966), colaborând apoi și la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Viața românească” ș.a. Primul volum de versuri al lui I., Înstrăinări (1969), este caracterizat de Laurențiu Ulici ca un „bocet liric, metaforic, în linie postlabișiană sau predinesciană”. Cartea următoare, Înfășurat în flacără (1978), se remarcă prin metafora abundentă, care uneori, când se rarefiază, apare încadrată în versuri remarcabile, amintind de maniera lui Lucian Blaga. În Neoromantică (1982), unde autorul ajunge
IUGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287643_a_288972]
-
pacea, „turnurile de frăție” ce apropie oștirile învrăjbite. Moralismul psalmilor, versificați adesea de D. cu mijloacele prozodiei populare, pare a fi favorizat, între altele, ulterior, circulația manuscrisă independentă a multora dintre ei, precum și răspândirea lor în folclor - ca orații, colinde, bocete -, cel mai frecvent întâlniți regăsindu-se în colecția lui Anton Pann Versuri sau Cântece de stea ce să cântă la nașterea Domnului nostru Isus Hristos. Imnuri înălțate demiurgului, creației și existenței, psalmii îi dezvăluie tălmăcitorului bogăția de nuanțe a registrului lor
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
să varsă-n suflet răceală de gheață”. Plângerea Ecleziastului, motivul perisabilității lumii - străvechiul topos „ubi sunt” al liricii antice și medievale - se regăsește în psalmii lui D., ca și la contemporanul său Miron Costin, autorul poemului Viiața lumii. Rezonanțe de bocet interferează acum lamentația psalmistului, sentimentul trecerii nu întunecă, ci atrage doar o melancolie senină. În imaginea petrecerii pe pământ a omului, aidoma unui ciclu vegetal („Ca otava ce să trece / De soare și de vânt rece, / De demineață-i cu floare
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
a mai publicat decât o culegere precară (și ca dimensiuni, și ca interes), Din literatura populară de astăzi a Basarabiei, realizată „în vara anului 1918”, în județele Chișinău, Tighina și Akerman. Volumul cuprinde cântece lirice, haiducești, colinde, orații de nuntă, bocete, pilde. Pasiunea începuturilor se mai întrevede în anii maturității în decantarea sensurilor și a etimologiei unor expresii populare sau în formularea punctuală a unor ipoteze asupra originii și vechimii diverselor balade istorice. Independent însă de aceste abordări accidentale ale domeniului
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
cei apropiați, pentru limbă și meleagul străbun. Circumscris unor trăiri identice este și volumul La poarta lui Ștefan Vodă, un fel de epopee constituită din nouăzeci și două de piese, toate în spirit popular, turnate în tipar de baladă, doină, bocet sau pastel. Capitol foarte bogat, nefiind doar teren de evaziune în anii proletcultismului, poezia pentru copii a lui L. e de bună calitate, duioșia, umorul bonom al omului matur unindu-se aici cu vocația pedagogului. SCRIERI: Rod, Cernăuți, 1933; Stampe
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
București, f.a.; Descântec de Marin, București, f.a.; Descântec de matrice cu ceas rău, București, f.a.; Descântec de deochiat (potcă), București, f.a.; Descântec de mărit, București, f.a.; Descântec de legat, București, f.a.; Un suspin, București, f.a.; La pruncii mici, București, f.a.; Bocete, București, f.a.; Cântarea de nuntă, București, 1940; Văietări, bocete după morți, București, 1940; Bocete bihorene, București, f.a. Repere bibliografice: Ion Mușlea, Vasile Sala, T, 1942, 12; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 336-340; Marius
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
matrice cu ceas rău, București, f.a.; Descântec de deochiat (potcă), București, f.a.; Descântec de mărit, București, f.a.; Descântec de legat, București, f.a.; Un suspin, București, f.a.; La pruncii mici, București, f.a.; Bocete, București, f.a.; Cântarea de nuntă, București, 1940; Văietări, bocete după morți, București, 1940; Bocete bihorene, București, f.a. Repere bibliografice: Ion Mușlea, Vasile Sala, T, 1942, 12; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 336-340; Marius Sala, Vasile Sala, F, 1975, 10; Simeon Florea Marian
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
f.a.; Descântec de deochiat (potcă), București, f.a.; Descântec de mărit, București, f.a.; Descântec de legat, București, f.a.; Un suspin, București, f.a.; La pruncii mici, București, f.a.; Bocete, București, f.a.; Cântarea de nuntă, București, 1940; Văietări, bocete după morți, București, 1940; Bocete bihorene, București, f.a. Repere bibliografice: Ion Mușlea, Vasile Sala, T, 1942, 12; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 336-340; Marius Sala, Vasile Sala, F, 1975, 10; Simeon Florea Marian și corespondenții săi, îngr. Eugen
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
Almăjului și în județul Năsăud. Volumul postum Folclor românesc (1987) cuprinde creații populare din Banat, Transilvania (cele mai multe), Moldova, Muntenia și Oltenia, culese între anii 1930 și 1968: doine și cântece, strigături, balade, povestiri-relatări, ghicitori, colinde, cântece și obiceiuri de nuntă, bocete și obiceiuri la înmormântare, descântece, folclorul copiilor. A alcătuit o temeinică ediție critică a studiilor de folcloristică ale lui D. Caracostea. SCRIERI: Ovid Densusianu filolog, București, 1939; Mocanii în Dobrogea, București, 1946. Culegeri: Folclor românesc, îngr. Tudora Șandru Olteanu, pref.
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
1968; ed. (Diálogos), tr. Aureliu Răuță, Salamanca, 1971; Probleme der Kulturwandels im 20. Jahrhundert, Freiburg i. Br., 1965; Pendul ibero-dacic, München, 1967; Ion Budai-Deleanu, poet-gânditor al vremurilor noi, Madrid, 1968; Punta Europa, Madrid, 1970; Șase poeme din ciclul „Peisagiu”, un bocet în trei hipostaze și trei aniversări din istorie și după, Roma, 1970; Trei peisagii, alte poeme și parapoezie, Roma, 1971; Kairos, Madrid, 1974; ed. postfață Gheorghe Grigurcu, București, 1995; Jurnal, Salamanca, 1976; Timp și literatură, München, 1977; Între utopia orfică
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
peste 30 de caiete, în copii împărțite prietenilor, spre a fi sigur că ceva va putea fi salvat totuși de confiscare. Creația lui cea mai valoroasă, o capodoperă a genului, este epopeea Voshopolea, compusă din 150 de sonete și câteva bocete profund creștine, de o mare expresivitate. Epopeea, închinată înfloririi și distrugerii metropolei aromânilor din secolul al XVIII-lea, Moscopole, a apărut mai întâi în antologia Un veac de poezie aromână (1985), aproape integral. Primele zece sonete ale marii epopei apăruseră
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
la fel”, văduvioară: 1. diminutiv de la văduvă; 2. specie de pești (DLRM precizează „Idus melanotus”; opinie DEX: „Leuciscus idus”74); văduviță „văduvioară”; vaduvișcă „la fel”; văduvesc (văduiesc) „care aparține unei văduve”; văducă, văduncă și văduiță, forme utilizate mai ales în bocete. Sigur că forma de feminin și-a avut participarea sa la apariția verbelor - vădăni (conjugarea a IVa, tranzitiv și intranzitiv); văduvi (este atestată și varianta, categoric mai veche vădui); apoi a postverbelor vădănie, văduvire, văduie, văduire, văduvesc; a participiilor (văduvit
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cu cei nevoiți să pășească „dincolo”, o legătură menținută firește de cei vii (căci înmormântarea - ca și botezul ori nunta - îngăduie expunerea privatului în public): dangătul clopotelor, lamentațiile, doliul, plângerea mortului la mormânt, sâmbătă de sâmbătă, timp de un an, bocetele, slujbele de pomenire, făcute tot în preajma mormintelor (de multe ori stipulate de cel ce se pregătea să moară, alături de actele de pietate, în acel „document pentru salvarea sufletului sub privirea morții” - cum l-a numit Pierre Chaunu 23 - care era
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
sale” stau „închinându-i-se [Domnul este din nou „persoană publică”] dregătorii, boierii și ceilalți slujitori”, ca și atunci când era în viață); rugăciuni („Preoții vin să spună rugăciuni, iar boierii stau de veghe ziua și noaptea” - De la Croix), plânsete și bocete (Doamna văduvă, soțiile boierilor - la care călătorii străini au observat o decență a durerii tradusă într-o tăcere a mâhnirii: „despre femei și fete, ele își despletesc părul fără să plângă, nici să bocească zgomotos și păstrează o ținută demnă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-l sărute și plâng cu respect”32 -, profesioniste ale lamentației - angajate (de familiile avute; la oamenii de jos [observa De la Croix] „femeile sunt datoare să vină cu rudele lor să bocească lângă mort și să-și smulgă părul...” 33, căci bocetul, ca formă a discursului funebru și a dialogului între cei vii și cei morți, ar fi trebuit să exprime o stare sufletească acută), pentru a da expresie durerii generale, Weismantel a băgat de seamă că aceste bocitoare-și împlineau obligația
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
București, Editura Grai și Suflet-Cultura Națională, 2000. 22. Vezi S. Fl. Marian, op. cit., p. 39-47, 48-55, 138-158, 225-241, 289-293, („Timpii” cadavrului, în înșirarea lui S. Fl, Marian, sunt: scăldatul, ungerea, îmbrăcarea în haine noi, priveghiul, înmormântarea, etc.; vezi Ioan Pop-Reteganul, Bocete adecă cântări la morți, Gherla, 1887. Vezi și Marius Rotar, Tăceri concentrice. Despre percepția cadavrului în Transilvania la sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului XX, în Cum scriem istoria, Alba Iulia, Editura Aeternitas, 2003, p. 297-319) 23
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
33. în Ibidem, vol, VII, p. 267. Transcriu - după Simion Florea Marian, înmormântarea la români, ediție critică de Teofil Teaha, Ioan Șerb și Ioan Ilieșu, București, Editura „Grai și suflet - Cultura Națională”, 1995, p. 331 și urm. - câteva fragmente de bocete adunate din Bucovina La un bărbat [...]. „Bădică, nu te-ndura Și soția a-ți lăsa. Că soția dumitale, Multă supărare are. Și eu mă rog dumitale, Să nu faci această cale Că-i multă supărare Și cu cheltuială mare. Bădicuță
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
două ori/ Și nu uit până ce mor” - îi furnizează informații cutremurătoare): Vădana unde-i rămasă. Plânge dranița pe casă; Unde-i casa cu bărbat, Niciun par nu-i supărat, Dar unde bărbatu moare, Numai chin și supărare 443. în orice bocet, rechemarea celui dispărut (plasat de moarte într-o stare de liniște: „Tu de-amu ții scândurile/ Și eu trag necazurile,/ Tu de-amu stai su pământ/ Și eu m-oi legăna-n vânt,/ De amar și de nevoi,/ Ca codru
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
te-nduri de ea Și-i spune curat Că m-am însurat Cu-o fată de crai, Pe-o gură de rai. Iar la cea măicuță Să nu spui, drăguță, Că la nunta mea A căzut o stea...458. în bocete, toposul „rechemării din moarte” este frecvent folosit: Scoală, mămucuță, scoală, Că ți-a fi destul de-asară! Și-ți deschide ochișorii Și ți-i vedea toți feciorii; Și-ți ridică genele Și ți-i vedea fetele; Și-ți deschide gurița Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai izbutite sub raportul realizării artistice. Cîteva balade tipărite aici, între care două sunt sârbești, iar una din Muntenegru, au proveniență folclorică îndoielnică. Coloanele Ș. mai cuprind anecdote și povești, unele fiind reluate după P. Ispirescu, legende, orații de nuntă, bocete, colinde etc. În primul număr din mai 1879 a apărut un apel prin care S. Fl. Marian cerea să i se trimită datine și credințe, legende, cântece și ghicitori referitoare la ornitologia populară. Mai ales prin preocupările sale de folclor
SEZATOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289655_a_290984]
-
Rubricile Ș. indică o tendință de sistematizare a materialului trimis spre tipărire, dovadă că majoritatea colaboratorilor aveau în vedere problematica îndreptarului amintit. Capitolele destinate folclorului propriu-zis includ un material variat: povești, legende, snoave, glume, păcălituri, obiceiuri tradiționale, cimilituri, cântece, strigături, bocete, jocuri de copii, mai toate de o certă valoare artistică și documentară. Preocupările de etnografie și artă populară sunt concretizate în observații referitoare la port, arhitectură populară, îndeletniciri, instrumente muzicale etc. Se publică, de asemenea, vechi manuscrise laice ori religioase
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]