989 matches
-
București, f.a.; Descântec de Marin, București, f.a.; Descântec de matrice cu ceas rău, București, f.a.; Descântec de deochiat (potcă), București, f.a.; Descântec de mărit, București, f.a.; Descântec de legat, București, f.a.; Un suspin, București, f.a.; La pruncii mici, București, f.a.; Bocete, București, f.a.; Cântarea de nuntă, București, 1940; Văietări, bocete după morți, București, 1940; Bocete bihorene, București, f.a. Repere bibliografice: Ion Mușlea, Vasile Sala, T, 1942, 12; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 336-340; Marius
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
matrice cu ceas rău, București, f.a.; Descântec de deochiat (potcă), București, f.a.; Descântec de mărit, București, f.a.; Descântec de legat, București, f.a.; Un suspin, București, f.a.; La pruncii mici, București, f.a.; Bocete, București, f.a.; Cântarea de nuntă, București, 1940; Văietări, bocete după morți, București, 1940; Bocete bihorene, București, f.a. Repere bibliografice: Ion Mușlea, Vasile Sala, T, 1942, 12; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 336-340; Marius Sala, Vasile Sala, F, 1975, 10; Simeon Florea Marian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
f.a.; Descântec de deochiat (potcă), București, f.a.; Descântec de mărit, București, f.a.; Descântec de legat, București, f.a.; Un suspin, București, f.a.; La pruncii mici, București, f.a.; Bocete, București, f.a.; Cântarea de nuntă, București, 1940; Văietări, bocete după morți, București, 1940; Bocete bihorene, București, f.a. Repere bibliografice: Ion Mușlea, Vasile Sala, T, 1942, 12; Scrisori către Artur Gorovei, îngr. și introd. Maria Luiza Ungureanu, București, 1970, 336-340; Marius Sala, Vasile Sala, F, 1975, 10; Simeon Florea Marian și corespondenții săi, îngr. Eugen
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
este, totodată, autor al unor contribuții fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: Din literatura poporană a aromânilor (1900) și Basme aromâne (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288672_a_290001]
-
realități: cântecele de oprimare socială se referă la tânăra angajată și patron, cele de înstrăinare vorbesc despre fetele plecate „la turci”, iar cele de cătănie includ esențiala vocabulă NATO, „strâgăturile” sunt despre „noile realități capitaliste”, „din diasporă”, „din arhivele Securității”, bocetele se clasifică în texte „la plătirea curentului”, „la salariu”, „la scumpirea benzinei”, în timp ce descântecele pot fi „de conjunctură”, „de intrare în NATO” (acesta „să zâce la răsăritul soarelui în fața Bruxellesului”) ș.a.m.d. În volumul următor, Rondeluri implementate (1999), P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288764_a_290093]
-
epic s-ar fi îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”. Se pare că într-o fază următoare în versiunea moldo-munteană este introdus episodul „maicii bătrâne”. Ultima etapă în procesul de închegare a temei ar constitui-o includerea motivului „moarte-însurătoare”, preluat din bocetele cântate la înmormântările tinerilor necăsătoriți. Meritul de a fi publicat prima variantă a Mioriței îi revine lui Vasile Alecsandri. În ceea ce privește proveniența acestei variante, indicațiile lui Alecsandri sunt contradictorii. Într-o scrisoare adresată lui Al. Hurmuzachi, cel care a tipărit pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
gândul morții, ciobanul moldovean își exprimă dorința ca ritualul înmormântării să fie îndeplinit după rânduielile străvechi. În vorbele ciobanului, ceremonialul înmormântării este transpus într-o metaforă a nunții. Motivul „morții-nuntă” oglindește un anumit tip de ritual funerar. Ca și în bocet, de unde provine motivul, transfigurarea înmormântării are, pe lângă scopul magic, de îndepărtare a acțiunii malefice pe care ar putea-o avea mortul nelumit asupra celorlalți membri ai colectivității, și menirea de a alina durerea celor dragi. De aceea, mioara năzdrăvană trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
faptul că păstorul a murit. Cadrul și personajele nunții din Miorița sunt elementele naturii. Nașii sunt soarele și luna, nuntașii sunt brazii și paltinii, păsările țin loc de lăutari, iar mireasa este, în unele variante, „un luceferel”. Frecvența elementelor de bocet în structura unor variante moldovenești evidențiază faptul că elementul funerar prevalează asupra celui nupțial: „Și el mi-o luat / Pe negrul pământ / Nevastă mi-o luat, / Sfântă bătrână, / Cu mușchi pe bârnă”. Finalul nunții mioritice proiectează alegoric, la dimensiuni cosmice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
baladei. Asupra baladei s-au făcut numeroase cercetări, cu metode diferite. Există o interpretare în sens ritualist și mitologic, ai cărei adepți au fost A.I. Odobescu, G. Coșbuc, Th.D. Speranția și H. Sanielevici. Astfel, Coșbuc considera balada ca fiind un bocet solar, ciobanul reprezentând soarele, iar maica bătrână, pământul. H. Sanielevici mergea mai departe, atribuind omorului un caracter ritual, ciobanul fiind jertfit unei divinități. N. Iorga a folosit o prismă istoricistă, încercând să stabilească o datare riguroasă a momentului apariției baladei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
sacramentală cu o stihie cosmică”. Surse: V. Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866, 1-4; G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române, București, 1885, 435-437; Gr. G. Tocilescu, Materialuri folkloristice, I, partea I, București, 1900, 3-4; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909, 24; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913, 70; Ov. Densusianu, Flori alese din cântecele poporului, București, 1920, 107-109; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, I, îngr. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 29-32
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Astăzi se mai păstrează doar în nordul Olteniei, în Muntenia, nordul Moldovei și al Transilvaniei și parțial în Banat, fiind tot mai des influențată sau înlocuită de melodiile de cântec propriu-zis. Pe melodii de d. se cântă uneori și balade, bocete, cântece rituale, cântece de leagăn sau chiar colinde. Părerile în legătură cu originea și evoluția d. sunt diverse și contradictorii, pentru că au avut în vedere fie numai forma de manifestare artistică, fie numai melodia, fie numai conținutul, consemnat de puțină vreme. Unii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
introd. Constantin Zamfir, București, 1972; Alexiu Viciu, Flori de câmp, îngr. și introd. Romulus Todoran și Ion Taloș, Cluj-Napoca, 1976; Cântece populare de dragoste, îngr. și pref. E. V. Junghietu, Chișinău, 1977; Florin Bucescu, Silvia Ciubotaru, Viorel Bârleanu, „Bătrâneasca”. Doine, bocete, cântece și jocuri din ținutul Rădăuților, Iași, 1979; Antologie de lirică populară românească, îngr. și introd. de Ligia Bârgu-Georgescu, București, 1980; Gheorghe Gh. Pop, Folclor muzical din Maramureș, Baia Mare, 1982; Al. Voevidca, Cântece populare din Bucovina, îngr. Vasile D. Nicolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
Până la urmă nu s-a realizat nimic. 377 Și aici e vorba de nădejdea unei tipăriri. Nu mai știu dacă s-a rezolvat ceva. 378 Și doamna Maria-Luiza Ungureanu n-a obținut decât promisiuni. 309 Obiceiuri la moarte și înmormântare - bocete ....... 14 " Crăciunul și Anul Nou .................................. 13 " Nunta ...................................................... 12 " În afară de astea, mai am credințe și obiceiuri la naștere, pe care încă nu le am transmis. Și acum caut să închei scrisoarea mea, spre a nu vă răpi prea mult din prețiosul
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
elementelor cu care lucrează spiritul bacovian, absența ceremoniei, obstinația cultivării micilor simboluri ale derizoriului din sfera existenței. Dar tocmai această lipsă de „măreție de simbol”, pentru a reproduce o formulă ironică, dă măreție poemului bacovian, simplu și cutremurător ca un bocet șoptit. Scenariile, modelele, în fine, pozele luate de la alții și care se văd, ca o cusătură cu ață albă la un costum de gală, nu strică tonalitatea și nu falsifică mesajul poemului. Un mesaj care comunică, de cele mai multe ori, o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
îl formează poemele plecând de la basmul cel mai metafizic și cel mai tragic al românilor, Tinerețe fără bătrânețe. „Pattern-ul de basm” va reveni adesea în creația lui B., care explorează și ca eseist depozitul de mituri, legende, descântece și bocete. Componenta ermetică a cărții apare astfel atenuată. Fără a îngheța acest flux liric, Șah orb (1971) încearcă formule din vecinătatea poemului în proză și a eseului liric, combinat cu evocarea autobiografică (interpretarea unor experiențe semnificative în ordinea formării poetice). Orientarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
aflux biografic (dispariția prematură a soției poetului). Poezia de eteruri nelumești și de metafore ale distanțării și impersonalizării se individualizează în sensul cel mai propriu, fără a deveni în vreun fel anecdotică sau retorică, ci păstrându-și altitudinea zborului. Elegii, bocete, ritualuri incantatorii ale trecerii, toate acestea filtrate prin drama personală, versurile din ultimele două volume alcătuiesc totodată o artă poetică: poezia ca mijloc al mântuirii. După ce a epurat lumea/existența de zgura materialității, poezia acestui mallarmean se autoclaustrează în „fiordul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
Balade, Sibiu, 1906; Tit Bud, Poezii populare din Maramureș, București, 1908; C. N. Mateescu, Balade, pref. N. Iorga, Vălenii de Munte, 1909; Iosif Popovici, Poezii populare române, vol. I: Balade populare din Banat, Oravița, 1909; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; N. Păsculescu, Literatura populară română, București, 1910; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Tudor Pamfile, Cântece bătrânești, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
populare române, vol. I: Balade populare din Banat, Oravița, 1909; Al. Vasiliu, Cântece, urături și bocete de-ale poporului, București, 1909; N. Păsculescu, Literatura populară română, București, 1910; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913; I. Bârlea, Balade, colinde și bocete din Maramureș, București, 1924; Tudor Pamfile, Cântece bătrânești, doine, mustrări și blesteme, Tecuci, 1926; D. Furtună, Cântece bătrânești din părțile Prutului, București, 1927; N. Georgescu-Tistu, Folclor din județul Buzău, București, 1928; I. Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930; C. Rădulescu-Codin, Comorile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285563_a_286892]
-
este spartă de vocea unei femei în vârstă, nu știu prea bine de unde a apărut acolo, nu era în vecinătatea grupului nostru. Pe sub hainele groase de lână, se simte în fața corpului o umflătură mare, nefirească. Apoi începe să bocească, da, bocet era, urcat până aici din negura timpului, „lăsați-mă să trec. Lăsați-mă ! Voi veniți, creștinilor, să vă rugați de viață și de sănătate, eu vin la Sfântul Dimitrie să mă rog de moarte. Poate ziceți că sunt cerșetoare sau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ce avea era această capră alb-murdară, cu coarne încovoiate"295. La fel, prin alte explicații naratorul se grăbește să o dezvinovățească pe Matriona în ce privește hrana modestă pe care i-o servea. Altă dată, discursul explicativ ia forma unei traduceri a bocetelor la moartea Matrionei. Naratorul este îndreptățit să releve semnificația cuvintelor, pe care o poate înțelege, pentru că a trăit în acel mediu și i-a cunoscut pe oamenii respectivi: Astfel, plânsul surorilor era un plâns acuzator la adresa rudelor din partea soțului: nu
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
plânsul surorilor era un plâns acuzator la adresa rudelor din partea soțului: nu trebuiau s-o pună pe Matriona să dărâme casa. Iar sensul ascuns era: Oți fi luat voi casa mare, dar izba nu v-o mai dăm!) Și din toate bocetele astea se desprindea răspunsul: n-avem nici o vină în moartea ei, iar în ceea ce privește izba, mai vorbim noi!296. O situație asemănătoare, în care naratorul "traduce" discursul personajului, apare în romanul Primul cerc, în scena în care Volodin, proaspăt arestat, protestează
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
mă opresc la Veronica, o româncă frumoasă foc, care se dădea în vînt după muzica latino-americană. Și după latino-americani, bineînțeles. Guantanamera în sus, guantanamera în jos, un cubanez micuț de îți încăpea în buzunar i-a cucerit inima Veronicăi. Căsătorie, bocete, vapor și Insula apre în toată splendoarea ei. Ce nu știa biata fată este faptul că pe aici femeile gîndesc că orice bărbat este divorțabil. Dacă pînă îți toarnă 2-3 plozi mai poți lupta cu rivalele care vor să-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ritual al morții și resurecției periodice a vegetației. Savantul suedez a crezut că poate să situeze diferitele scene de cult în anotimpurile ciclului agrar: primăvara (epifania zeiței Naturii și adorarea ei de către oficianți etc.), vara (epifania Zeului vegetației etc.), iarna (bocete rituale; scene figurând plecarea divinităților etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele" vieții, ale morții și renașterii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
etc.)51. Anumite interpretări sunt destul de seducătoare, dar reconstituirea scenariului integral este controversată. Sigur apare faptul că majoritatea documentelor iconografice aveau o semnificație religioasă și cultul era centrat pe "misterele" vieții, ale morții și renașterii; comportând, prin urmare, rituri inițiatice, bocete funerare, ceremonii orgiastice și extatice. Cum subliniază, pe bună dreptate, Francis Vian: "Ar fi o greșeală să conchidem, după puținătatea lăcașurilor, că religia deținea un loc minor în locuințele princiare, în fapt, palatul este sacru în totalitatea sa, căci el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
op. Cit. Pp. 126 sq. 54 Vezi textele traduse de M. Mole, pp. 87 sq., 90, 126 sq. Etc. Zarathustra și religia iraniană expunerea cadavrelor într-un loc anume, unde erau devorate de către vulturi și câini 55. Iranienii din est practicau bocetele rituale și își administrau lovituri puternice, ajungând chiar până la sinucidere. Dar zoroastrismul interzice drastic "planșetele și bocetele", declarându-le născocirea lui Angra Mainyu 56. Cât privește experiențele sufletului după moarte, se regăsesc anumite motive familiare: traversarea unui pod, ascensiunea cerească
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]