640 matches
-
și jelit și Îngropat Într-un loc tainic, pentru a nu fi descoperit. Fetele strângeau apoi alimente și făceau ceea ce se cheamă „pomana mică”, la care se prăznuia. A treia zi dimineață porneau spre mormântul Caloianului, era dezgropat și-l boceau: „Caloiene Iene/ du-te-n cer și cere/ să deschidă porțile/ să sloboadă ploile/ să curgă ca gârlele.” Convoiul Caloianului se Îndrepta spre o apă curgătoare, se aprindeau lumânări lipite pe o scândură pe care era așezată și figurina și
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
mai rar). Oglinzile din odaia În care era mortul erau acoperite cu o năframă neagră. Bocitoare profesioniste nu cunosc să fi fost În zona noastră. Soția rămasă văduvă și ceilalți membrii ai familiei spuneau că este datoria lor să-și bocească mortul și nu al străinilor. Două sfeșnice cu lumânări străjuiau mortul În cele trei zile, timp În care acesta nu trebuia să rămână singur În odaie. În tot acest răstimp, vecinele veneau să pregătească praznicul. Făceau bureciță, tocmagi, colaci și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
urmează să fie ucis, „în strunga cu oi”, de către duhurile infernale Galla. Eroul, puternic și divin, nu se gîndește să ia măsuri de apărare, nu pune mîna pe ciomag să-i întîmpine pe vrăjmași, ci începe să lăcrimeze și să bocească, cerînd sfat și ajutor de la soră, de la mamă; deci de la ființe aparținînd, potrivit arhetipologiei, spiritului chtonian și feminin, nu uranian, viril. Nu avem dreptul să-i reproșăm eroului sumerian lipsa de curaj, „bărbăția” haiducească. El se afla într-o situație
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Attys se executau sacrificii de spînzurare a bărbaților de crengile pinilor”. b) Moartea violentă și renașterea eroilor sub forme vegetale: „Din sîngele lui Adonis răsar anemone și micșunele din Attys”; „Lazăr mort se transformă în flori. Surorile lui înfloresc bocindu-l. Laptele în care a fost scăldat Lazăr mort este aruncat la rădăcina pomilor, în alimente, pe locuință, asupra fetelor...”. Iată cum sacrificiul lui Lazăr devine rit de fertilitate, cuprinzînd deopotrivă regnul vegetal, zoo și uman. Partea care interesează aici
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și spațiu mesopotamian, la babilonienii lui Hamurabi, Inanna se numește Iștar, iar Dumuzi poartă numele Tammuz. Acesta din urmă cade și el sub incidența morții acaparatoare. Iștar, amantă divină, își caută partenerul în cele patru zări ale lumii și-l bocește. Este o protagonistă a riturilor agro-păstorești, dar a căpătat și o deschidere spre Eros, prevestind-o pe Afrodita. Credințele privind zeița vegetației (general răspîndite în preistorie, inclusiv la strămoșii geto-dacilor), care moare și învie pentru asigurarea mistică a hranei naivilor
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
chtoniene și vegetaționale s-au identificat cu el. În Caloian îl rostește maica îndoliată, dar și fetele strînse în cortegiu funerar să îngroape păpușa de lut: „În tot timpul cît se duce Caloianul la groapă, fetele îl plîng și-l bocesc cu amar, apoi, ajungînd la locul hotărît spre a fi îngropat, îi fac o bortă în pămînt, îl pun acolo, dînd țărînă peste el și, văicărindu-se, spun versurile următoare: „Iene, Iene,/Caloiene...”. Informația lui Teodor T. Burada trebuie primită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
ele la aflarea tristului adevăr, tot „cu lacrimi de sînge”. Poate să fie o întîmplare dictată de legile versificației și din motive de atmosferă. Faptul nu are relevanță pentru ceea ce ne-am permis să numim dosar mitologic al mioritismului. Cine bocește și cui îi este îngăduit s-o facă? Iată cheia ritualului reglementat după reguli stricte. Plînsul, ca și rîsul nu sunt manifestări întîmplătoare în viața colectivităților. Abaterea de la normă intră sub incidența sentinței: „Pentru un lucru de nemică rîde prostul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Nu și bărbații. Plînge Iștar, nu și Tammuz; Isis, nu și Osiris; se jelește Medeea, dar nu-l auzim pe Iason. O excepție, ca să confirme regula, o constituie Dumuzi. Frica și „necunoașterea” îl coboară. Paralelismul poate continua pe teren românesc: bocește mama Caloianului, dar acesta tace; o auzim pe „maica bătrînă” din poema păstorească și din balade de curte feudală, în rest, tăcere. „În decursul desfășurării tuturor misteriilor, ni se spune într-o lucrare de specialitate, Osiris, spre deosebire de Horus, nu scoate
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
izbeliște, ca în mitul sumerian despre Dumuzi. În acest punct se simte vechiul statut al patronatului. Potrivit lui, nenorocirea (de ordine suprafirească) în care cade stăpînul îi cuprinde pe toți cei aflați în grija sa. Într-o primă instanță, mioara se bocește pe sine, în vreme ce păstorului îi stă deschisă calea unei călătorii, de data aceasta nefiind vorba de coborîre, ci de urcuș, „pe-o gură de rai”. Extremele se unesc, topografia mitică se uniformizează, iar păstorul carpatic se delimitează de îndepărtatul său
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la București, mama c-o fi, c-o păți, nu l-a lăsat să primească firmanul. ,,O să pierdem tot ce am de la părinți și tot ce am adunat o viață și ne rămân copiii pe drumuri, când te-or mazili”, bocea ea. Tata, care o iubea ca pe cea mai de preț comoară a lui, a liniștit-o. Și acum îmi mai sună vorbele lui: ,,Ai dreptate, Elinco, nu-i timpul de domnie, când s-or coace vremurile l-om împinge
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să citească ectenia de ieșire a răposatului. L-au pus pe un fel de năsălie și la rugăciunile ieromonahului, spuse românește, răspundeau monahii greci, grecește. Boierii se închinau, doar jupâneasa Stanca bocea încetișor. Doamna nu era de văzut. Unii spuneau că în spătăria mică sfătuia cu cuscrii ei din neamul Bălenilor cum să-l aducă pe beizadea Gheorghe la domnie. Au ridicat mortul pe umeri niște dorobanți și l-au dus în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doamna Maria cu fetele și cu beizadea Gheorghe. La câțiva pași mergea singur, în caftan de voievod, cu capul plecat, Constantin Brâncoveanu. Apoi, și ei în haine negre, Cantacuzinii se aliniau după rang, grad de rudenie și vârstă. Surorile răposatului boceau încetișor. „Aghios o Theos” cântau cei de pe partea dreaptă, iar clopotele, toate clopotele Bucureștiului din nou și trist se împleteau în aerul rece și, când tânguiala grecilor se stingea, porneau „Sfinte Dumnezeule” bărbații din stânga să intoneze sfâșietor. Oamenii, la apropierea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la liturghia din ziua Crăciunului, peste nici o săptămână. Nu mai era doamnă? Cum a fost cu putință una ca asta? Și Maria a lui Constantin Vodă Duca, acum că nu mai era doamnă, își dădu drumul durerii uitând de rang. Bocea când tânguit, când ascuțit oltenește, ca între dealurile de la Brâncoveni: „Aoleu, aoleu, aoleu, ce mi făcuși Constandine, aoleu!” Și iar: „Aoleu, că va pune taica pungă dă pungă din București până-n Stambul și zău nu ne va lăsa așa, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de proprii-i câini nevăzuți, care necontenit latră, sau măcar de un câine roșu; femeile pun de aceea pe prispă sau pe la răspântii mâncare și apă atât pentru babă, cât și pentru acel câine. Ca și ciuma, holera merge noaptea bocindu-se prin sat, bate din ușă în ușă și vine să se vaite în timp ce omul își dă sufletul. Singurul mijloc de a scăpa de urgia holerei este să încerci să o îmbunezi. Un vasluian sfătuiește: "Dacă te întîlnești cu holera
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
înconjurat de perne și tămâie. - Amu te găsise și pe tine boala, dă-o-n Doamne iartă-mă, măi cumetre. - Fă-te ‘ncoa și șezi. Crezi că nu știu că eu m-oi duce? Le aud pe astea mari cum bocesc noapte de noapte și stau cu lumânarea la gata. Zăltata aia a lăsat casa și pe bărbatu-su să vie lângă mine și măsa, o doare sufletul, o văd. și băietul o vinit săracu’ de el, da’ măi cumetre, ce
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
-mi lua fata, lasă-mi și mie bucurie cât oi mai trăi. Tu ai avea acolo pe mama, pe tata, ai cui să-i spui pe nume și cine să te strige, da’ eu. Gheorghe, Gheorghe, of, Gheorghe... - Nu mai boci, lasă că s-a îndura de tine, da’ tu să ai grijă, hăi. Ascultă ce ți-oi spune eu să faci. Saveta simți că o lăsau picioarele, iar ochii căutau a întuneric. Se lăsă cerul roșu, iar frigul aducea pe
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
taman acum în partea asta de sat. Cine a plecat, fa, leșinata aia lu’ Florin? Apoi mai bine a făcut... Vuia satul în vorbă și în râs. - Când a plecat?... - Da’ știe cineva unde?... - Ei, lasă, că nu o să o bocești tu acum... - Iote ce liniște e pe la noi... Pe sub poale de pădure Pleacă o nevestică în lume Cu basma neagră pe cap Singură, fără bărbat. A plecat din al ei sat Cu un prunc de legănat și nimică n’a
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
o îndemnau să se mărite că “doar s-a dus de boală”. Abia ce- și ridicase fata și a căzut la pat. A tușit, a scuipat sânge, a vomat, a uitat de el, și s-a dus. Rarița nu a bocit nicio clipă. Nimeni nu a văzut- o. Lumea zicea că-i așa, sau așa, și pe dincolo și că pe dincoace, dar ea nu a bocit să o vadă lumea. În liniștea ei lăsă durerea să curgă, iar lacrimile nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
sânge, a vomat, a uitat de el, și s-a dus. Rarița nu a bocit nicio clipă. Nimeni nu a văzut- o. Lumea zicea că-i așa, sau așa, și pe dincolo și că pe dincoace, dar ea nu a bocit să o vadă lumea. În liniștea ei lăsă durerea să curgă, iar lacrimile nu mai conteneau. Varvara a văzut-o o singură dată plângând, dar a lăsat-o în pace și nu au vorbit niciodată de ziua aceea. Plânsul nu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
șir. Uite așa, unde era el, hop și ea. Da’ credea că nu-l vede lumea. Di aia, di aia o omorât-o, că era aceea. Ochii țaței Floarea se umplură de lacrimi și fără să știe continună să vorbească. Bocea ușor printre picăturile mici care se scurgeau în barbă. - Fata mamei, că harnică mai era, of mamă, of că harnică și curată mai era și o ninorocit-o a lui Chetroșcoanca, își reveni la starea inițială, da, ca să se iubească cu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
i-a zis: "Îndrăznește, fiică! Credința ta te-a tămăduit." Și s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela. 23. Cînd a ajuns Isus în casa fruntașului sinagogii, și cînd a văzut pe cei ce cîntau din fluier, și gloata bocind, 24. le-a zis: "Dați-vă la o parte, căci fetița n-a murit, ci doarme!" Ei își băteau joc de El. 25. Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înlăuntru, a luat pe fetiță de mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
de necaz, "soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, și puterile cerurilor vor fi clătinate." 30. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate semințiile pămîntului se vor boci, și vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere și cu o mare slavă. 31. El va trimite pe îngerii Săi cu trîmbița răsunătoare, și vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vînturi, de la o margine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
din lemn de-ala scumpu’ și vom cânta deschide, gropare, mormântul... Lui Gicu Îi place ideea cu muzică la cap? Asta da, da’ să mi-o zică și pe-aia cu te-am zărit printre morminte, despletită și cernită! Ca să bocească scumpami nevastă și să mângâie crucea, că n-am fost bărbat rău. Calități fizice și morale am avut... Vă trec În testament dacă Îmi statisfaceți această dorință. Sandu Șpriț privește cu un ochi la Gicu și cu celălalt la televizor
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mine cu zâmbete nelalocul lor, chiar așa s-a Întâmplat. E nefericire mare. Mare de tot. Vă Înec aici dacă Încep să plâng, mă Știți că sunt sufletist Și Îndur greu supărările. Plâng Și la ale altora, la ale mele bocesc ca babele profesioniste. Adică să Înțelegem că s-a blocat liftul? N aveai telefonul cu tine, normal, zici că nu-l aduci ca să nu-l uiți aici, de parcă nu l-ai mai recupera. Locantă serioasă, recuperezi tot, numai banii lăsați
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
porc insensibil. Nu ții cu omul atunci când este la necaz, nu-mi place de tine. Dar stai așa, Sandule, că deocamdată sunt cu toții la faza de discuții În zadar. Boc e tot prim ministru, n-ar mai fi... Ce-l bocești Înainte de devină cadavru politic? Din boxe erupe melodia La o masă mai retrasă, iar Sandu Șpriț duce paharul la gură. Dar, Înainte de a-l apropia de buze, varsă și câteva picături pe jos. Pentru omul politic Boc, fraților, zilele-i
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]