650 matches
-
peste șine, iar cînd a sărit peste vagoane, tot trenul a văzut ce avea ea sub săritură. A rîs, m-a bătut prietenește pe spate, rugîndu-mă să-i mai zic una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
șine, iar cînd a sărit peste vagoane, tot trenul a văzut ce avea ea sub săritură. A rîs, m-a bătut prietenește pe spate, rugîndu-mă să-i mai zic una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular al
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
una. N-am avut Încotro și i-am dat drumul: „Boci, Boci tarka / Se füle, se farka“ (Vițelușa mea tărcată / n-are nici urechi, nici coadă). Am dat aici o traducere personală, fiindcă niciodată nu mi-am putut Închipui că „boci“ ar putea fi vițel, și nu vițică. Președintele Sfatului Popular al comunei mi-a pregătit odată o Întîlnire mai deosebită. Obligîndu mă să-mi trag șosetele și sandalele, a luat o carte scrisă În braille pe care o adusesem de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
munca multă strică. Mai trage-o dușcă de necaz, / Mai decojește câte-un praz, / Mai sfârâie luleaua / Și, în ajun de sărbători, / Se pune pe-ngrășat purceaua. Și, când n-ajunge la liman, / Mai șmecherește câte un ban, / Cerșind pe la stat / Bocind că-i defavorizat.“ (Trândavul) Lipsit de spirit critic, încântat de propria lui creație, Mircea Noaghiu se celebrează singur, povestind, în prefață, în ce împrejurări și-a scris versurile: „Acum, la «strunga vieții», după ani de pribegie pe crestele munților [...] Dumnezeu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de plastic. Noptiera, Îmbrăcată În cupru, forma un umidor, ținea totul proaspăt. Aparținuse soțului lui Margotte, Ussher Arkin. Lui Arkin, ucis cu trei ani În urmă Într-un accident de avion, un om bun, i se simțea lipsa, era regretat, bocit de Sammler. Când fusese invitat de văduvă să ocupe un dormitor În apartamentul mare de pe West 90th Street, Sammler ceruse să aibă umidorul lui Arkin În camera lui. Și ea sentimentală, Margotte spusese: „Desigur, Unchiule. Ce gând frumos. Chiar Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pantă, în sus și în jos, pe pământul moale care rămâne lipit de tălpi; o tortură care-l aprovizionează pe recrutul mascat cu o ură care să-i ajungă toată viața. Așa cum e de presupus, îmi voi fi elaborat răzbunarea bocind în spatele lentilelor rotunde și aburite ale măștii de gaze, repetând-o în cele mai mici detalii. Pe drumul de întoarcere de la baraca în care e bucătăria mă opresc, sunt acoperit de brazii încărcați de zăpadă. E drept că văd licărind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum țipă, cum bocește. își aminti legea fizică pe care credea că ea a descoperit-o: cum sunetul, care nu a luat contact cu aerul pentru a căpăta sonoritate, închis acolo în universul senzorial al făpturei, e mai zgomotos decât cel perceptibil auzului, și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
știi?... Zicea că s-a trezit cu dom' Nicanor în casă, că i-a arătat tăblița aceea de lut pe care am găsit-o eu... că... multe, multe... și că numai din cauza mea Ilinca stă cu nasul în pernă și bocește tot timpul... Auzi tu la ea! Parcă eu am știut că o să iasă așa? Virgil rămase mut cu desăvîrșire. Chiar la o asemenea năpastă nu se aștepta. Căscă gura să spună ceva, dar nu putu. Ochii i se umeziră, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
consumat?... Cine credeți, mă rog, că o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă grozav de mîndru și de demn Bărzăunul. Pentru nimic în lume!... Haideți, mai bine, să punem la cale altceva... ceva deosebit... formidabil... ceva ieșit din comun... Le putem rupe gura cu propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o să se apuce de anchete, ca să ne facă nouă dreptate? Acum toți ziariștii sînt la mare... la munte... nu vin ei pe coclauri de dragul nostru. Atunci, să stăm cu capul în pumni și să bocim, nu? rînji Vlad. Noi, să bocim?? se arătă grozav de mîndru și de demn Bărzăunul. Pentru nimic în lume!... Haideți, mai bine, să punem la cale altceva... ceva deosebit... formidabil... ceva ieșit din comun... Le putem rupe gura cu propria lor armă, de-or să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
poiana de pe plaiul Măgurii. Bătrâna a mai apucat să rostească două-trei vorbe, să înghită o gură de apă sfințită, după care și-a dat obștescul sfârșit. Feciorul i-a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care au apărut ca din senin pe plantația de la Golf ca să facă rânduială printre cei care au început să cârâie, ziceau. Șapte vieți au curmat nelegiuiții atunci, printre care și pe cea a tatălui acestei numeroase familii, care l-a bocit și l-a jeluit îndelung. În schimb, la moartea fetiței, nimeni nu a schițat nici măcar un gest de regret, fie el și cât un bob de lacrimă. Ba mai mult, John aproape că s-a bucurat în sinea lui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care să ne sperie. Am cunoscut-o înainte de naștere. Starea prenatală este identică cu cea postmortem. Un copil născut este o nouă ființă smulsă morții, și cu toate astea nu deplângem soarta milioanelor de copii neconcepuți și nenăscuți. în schimb bocim ca niște cretini fiecare ființă care se reîntoarce la neființă și asta din cauza inerției și a memoriei noastre împuțite, care ne fixează de starea trăită anterior... Mai bine ai nota asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
din nou. Doamna Popa își ridică bluza, arătându-i agentului o mânuță sau un picioruș care împingea undeva desupra buricului. Will Smith zâmbi, înmuindu-și din nou buzele și mustața în păhăruț. Și dintr-o dată, doamna Popa se puse pe bocit: - O să mi-l găsiți, nu-i așa, domnule? Îl trase de mână în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată cu unghia în portret. - Soțul meu, țipa ea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pleca acasă și devii muritor te vom conduce pe ultimul drum; avem noi un loc liber la cimitirul central, cu dric alb, cai negri, fanfară, flori, 89 coroane. și pentru că n ai rude vom angaja niște bocitoare calificate să te bocească după regulile unui muritor. Aurora: Dar, cu ce vorbe să te bocească? Să ne lași o listă cu vorbele care-ți plac. Profesorul: La mormănt voi ține eu o cuvăntare cu vorbe patetice; tu n-ai să crezi o vorbă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
noi un loc liber la cimitirul central, cu dric alb, cai negri, fanfară, flori, 89 coroane. și pentru că n ai rude vom angaja niște bocitoare calificate să te bocească după regulile unui muritor. Aurora: Dar, cu ce vorbe să te bocească? Să ne lași o listă cu vorbele care-ți plac. Profesorul: La mormănt voi ține eu o cuvăntare cu vorbe patetice; tu n-ai să crezi o vorbă dacă ai să mă auzi pentru că vorbele vor fi de adio pentru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
socrul mic extrăsese, cuțitul-sabie, din rană, și, acum ducea taurul, apucat, duios și cu milă, de gât, Îl ducea, zic, În spatele casei, sub cireșul sub care sta, el, de obicei; cum, sărmana Mierla, În costumația ei, deosebită, de mireasă, Îl bocea, pe mort, Înlănțuită, de el, ca un cârcel de viță-de-vie, de tutorele, pus la locul său, de către marele viticultor; În fine, cum, ca o ființă fără putere, se lăsă, la un moment dat, moale, pe o parte, leșinând. Cineva aduse
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
revenirea sufletului în corp. În „Teoria evoluției spirituale”, carte pe care o găsise pe la bunicii ei, Cecilia citise despre cazul unui om care fiind în moarte clinică și-a simțit întreaga înmormântare. A auzit-o pe mama îndurerată care îl bocea, pe ceilalți membri ai familiei care plângeau, pe preotul care oficia slujba de înmormântare, pe cei care au ținut cuvântări, numai că nu putea să facă nimic. Cel mai groaznic a fost când l-au coborât în groapă și când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cu panglici de mătase aurie din hol, ar trebui să ne strângem în jurul lui și să vorbim adânc. Ar trebui să cântăm un imn. Nimic prea religios, ceva ce-ar da bine. Tragem la sorți să vedem cine trebuie să bocească. Tot mai mult facem loc în fiecare grup videocamerei Agentului Ciripel. Vorbim astfel încât reportofonul Contelui Calomniei să prindă fiecare cuvânt. Aceeași bandă sau card de memorie sau compact disc folosit din nou și din nou. Ne ștergem trecutul cu prezentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
O nuia, ca un hengher, Îl ținea în zgărzi de ger! Zale reci, Aspre benți ce se-ntretaie, Sus, de vreascurile seci Îl prindeau: O frunză moartă, cu păstaie. Și pe trupul lui zgârcit M-am plecat, Și l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut, Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea Prefăcută... Ea glumea! Ai crezut că plouă soare, C-a dat iarbă pe răzoare, Că alunul e un cântec... Astea-as vorbe și descîntec
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
glorie, o ții. Neamurile iau aminte. Și pe Crai va să coboare Greu, cordonul Sfintei Ana al măreței-Împărății. BĂLCESCU TRĂIND Lui Al. Rosetti Leagăn amar, săracii mei Bălcești! Lut simplu, smălțuit ca și o cană, Pe Topolog culcat nu mai bocești Azi inima dintâi republicană A lui! Căci athanasic au sunat Mii surle. Lespezi cască. Sar sigilii. Și peste un făcut, absurd regat Un palid oaspe calcă, din Sicilii. O, frate cărvunar, întreg trăiești! Din moarte ai păstrat doar străvezimea, Ci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
o vorbă sau măcar un nume. Mai întâi Agrippa, cu gluma lui echivocă. Semn al eșecului, nesigur ca toate semnele, dar suficient ca să clatine toate trestiile crescute în mine. Apoi, ca din întâmplare, Iason. (O fi plecat Petru sau mai bocește încă la ușa de pe coridor ?) și fata de pe șlep cu ligheanul ei alb, și Poenaru cu invitația lui jovială ca un rânjet de lup. „Ia la tuka...“ și Mia, bătând step, la nesfârșit, și Lilly (de Lilly îmi era milă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
întrebat. „Doar știi că sunt un copiiil, poate sunt chiar copilul ălaaa. Vrei să-mi întind mânaaa, să ți șterg praful așternut peste gurăăă ?...“ M-am ridicat, am dat scaunul la o parte. „Tu, Dragoș“, am spus (acum nu mai boceam, îmi revenise vocea normală), „există undeva, nu mai știu unde, o balenă gigantică, umblă pe mări și pe oceane, poate că ea decide... Lipit de pântecul ei se ține masculul, micuț, cât un chibrit. El stă acolo nemișcat, cum stai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
urmă l-au scos, dar...Dar omul nu mai răsufla...Era mort ca toți morții...L-au dus acasă și după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în scândura sicriului și strigăte ca din gură de șarpe: „Deschideți, măăăi!!!” Auzind acestea, groparii s-au speriat și au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
popor puternic și fără număr, cu dinți de leu, și măsele de leoaică. 7. Mi-a pustiit via; mi-a făcut bucăți smochinul, l-a jupuit de coajă și l-a trîntit jos; mlădițele de viță au ajuns albe! 8. Bocește-te, ca fecioara încinsă cu un sac după bărbatul tinereții ei! 9. Au încetat darurile de mîncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoții, slujitorii Domnului, jelesc. 10. Cîmpia este pustiită, pămîntul întristat, căci grîul este nimicit, mustul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]