538 matches
-
rană nobilă'' în vena jugulară a adversarilor. La lupte era însoțit de Pinchillo, căruia îi spunea "pariază cât dorești'' bineînțeles din banii "șefului''! La final împărțea cu el câștigul. În general la încheierea luptelor Hemingway își invita concurenții la o bodega din apropiere la "bere și rom". Îi plăcea să privească atent cocoșii, pregătirea lor, pentru lupta și încleștarea din arenă. Ne-au rămas de la el comentarii, amintiri și pagini memorabile legate de pasiunea pentru cocoși și luptele de cocoși din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mahon, câteva mese, pereții tapetați cu fotografiile lui Hemingway și "capturile "sale. Obișnuia în această clădire veche să "consume" câteva "tragos" cu prietenii pes-cari la plecarea sau întoarcerea de pe mare. După Revoluție barul a fost naționalizat și transformat într-o bodegă în care se servea bere în pahare de carton. În 1970 trecând prin localitate Fidel Castro a vizitat localul și a dispus să fie reamenajat așa cum era pe vremea lui Hemingway, și să se servească același meniu și aceleași băuturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
la New Orleans. New Orleans expune privirii un șir de ruine pe mai multe niveluri. De-a lungul Străzii Bourbon sînt ruine din anii 1920. Spre margine, unde Cartierul Francez se contopește cu mahalaua, sînt ruine din straturi mai vechi: bodegi hispanice care servesc chili, hoteluri decrepite, saloane retro cu baruri din mahon, scuipătoare și candelabre de cristal. Ruinele de la 1900. În New Orleans există oameni care nu au ieșit niciodată din oraș. Accentul din New Orleans este exact la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cu vestă și pălării de paie cu panglică neagră la calotă, aproape toți cu privirile ațintite în obiectivul aparatului [...]. Mărind finețea observației și căutând să identificăm, apoi să comparăm textul inscripțiilor din ambele ilustrate, vom constata că Ilie Gheorghe, patronul Bodegii de la răscrucea străzii a cedat-o lui N. Epureanu, noul proprietar care și-a înscris numele și anul, 1921, pe frontispiciul clădirii, transformând Bodega în Restaurant [...]. Și astăzi aceste locuri își păstrează cu fidelitate imaginea din trecut. Doar sergentul de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
să identificăm, apoi să comparăm textul inscripțiilor din ambele ilustrate, vom constata că Ilie Gheorghe, patronul Bodegii de la răscrucea străzii a cedat-o lui N. Epureanu, noul proprietar care și-a înscris numele și anul, 1921, pe frontispiciul clădirii, transformând Bodega în Restaurant [...]. Și astăzi aceste locuri își păstrează cu fidelitate imaginea din trecut. Doar sergentul de stradă cu fluierul de gât aflat în mijlocul intersecției spre a veghea la ordinea din zonă și eventuala trecere a unei căruțe ce nesocotește regimul
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
pe stradă. Abjecția ca aspirație spre frumusețe. Când mă plictisesc să beau cu ăștia, cu Pif și Bălănescu, scriu. În absolut e cam același lucru. Cam același impuls turbulent declanșator. Bem și ne văităm. Fericiți că putem fi triști. În bodega asta infectă a unui actor de comedie. Gras și un om de proastă calitate. Câteodată vine pe aici și mănâncă până borăște. Când îl văd cum halește, îmi spun că n-o să mai bag în veci ceva pe sub nas. Ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
prin Baldovinești-Chercea. Aici s-a născut Panait Istrati, a copilărit în Baldovinești - un gen de zonă satelit a Brăilei de odinioară, înțesată de grecii angrosiști pripășiți aici. Pe strada principală se mai păstrează încă locația a ceea ce a fost cândva bodega „Moș Anghel”, astăzi refăcută substanțial. Cu scrierile sale eu m-am întâlnit mult mai târziu, cred că eram prin prima treaptă de liceu când l am descoperit pe Panait Istrati. Cert este faptul că tata m-a influențat covârșitor deoarece
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
fața lui veștedă, obrajii căzuți, gingiile goale, privirea ostilă, spinarea mult adusă, decrepit și sinis tru cacochimen pe care-l zăresc noaptea, târziu, pe bulevard, pân dind pe după [câte] un stâlp femeile singure În stație; sau la o masă de bodegă cu altele alese printre cele mai sordide și scoase din uz; sau În cârciuma din colț a lui Vrancu, singur cu „doro banțul“ dinainte. — Ce faci aici, Davidule? — Ce să fac, Beldie? Beau țuică! PE NAE IONESCU NU-L PREA
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vin superior de regiune 12 lei. Cu 25 de lei, dacă fata era nemâncată de dimineață, cum erau mai toate cunoștințele sale din cartier, te alegeai cu niște amintiri de neuitat. Iată, bunăoară, bonul cu trei ciorbe de burtă la bodega Dudești. „Asta trebuie să fi fost nebuna de Maricica - și-a zis bătrânul domn Arvinte, privind cu duioșie hârtia ștampilată pe față și pe dos -, că numai ea poftea încă o ciorbă la supliment.“ În tinerețe, domnul Arvinte le cerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
o bere. „Bă, eu n-am chef de bere - i-a refuzat Butucel -, o dau dracului de bere, că nu-mi place.“ Pe cei șapte comprimați i-a supărat rău de tot refuzul, fiindcă berea urma să fie specială, la bodegă aveau să pună la cale planul de bătaie cu arabul. „Ce suciți mai sunt unii - a zis făcând o mutră acră domnul Fotiade, decanul de vârstă de la Vânzări -, hodoronc-tronc, nu le mai place berea!“ Adrian Butucel l-a așteptat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de operetă, existent din plin la Caragiale, Pintilie împinge deformarea până la ultimele consecințe. Ridicolul patriotard explodează în expresia unui burlesc enorm, pasiunile republicane sunt afirmate incontinent, unind latrina cu foliculina, belcanto-ul cu libidoul, păruiala cu drăcuiala, baia publică cu bodega răpănoasă. Lache perorează în baia publică asemeni unui senator roman învelit în prosop, ulterior și această piesă vestimentară dispare și în pielea goală Lache ține discursuri vaticinante. Trebuie subliniat, aceasta este viziunea lui Pintilie, enormitatea discursului este amplifi- cată de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
nu ne-am dat seama când a trecut ziua, atât de bogată, atât de diversă! Am avut timp să stăm întinși în răcoarea camerelor noastre vreo 20 de minute, după care am coborât pe treptele înguste de piatră și, la Bodega lui Dimitrin ne-am întâlnit cu Iana care ne-a însoțit la Restaurantul Satra. Aici, într-un spațiu imens am dat peste o mulțime de ruși, polonezi și cehi, veniti să se distreze. Dansuri populare, cântece, prezentarea unor instrumente specifice
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
simtit bine, având și această imagine despre frații nostri din sudul Dunării. Ne-am întors veseli și am mai sporovăit în fața casei până pe la două noaptea, iar a doua zi ne- am trezit, ne-am făcut bagajele, am coborât la „Bodega cu moară” a lui Dimitrin care se afla aproape de plajă, am luat micul dejun, despărțindu-ne apoi de cei care ne-au oferit clipe atât de frumoase. Promisiunea de a ne reîntâlni a fost făcută. Totul e acum în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am participat și la primele mele audiențe cu diplomați străini, putându-mi pune în valoare cunoștințele de limbă franceză și germană. Am fost definitiv adoptat de colegii de birou, într-o pauză de prânz, în cadrul unui ceremonial desfășurat la o bodegă din apropierea ministerului, unde am primit un "botezul culinar" de care am rămas și până azi încântat ciorbă de burtă și tuzlama. Cum tocmai luasem primul salar, am făcut "cinste" și m-am simțit fericit la gândul că ceilalți din jurul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
au trăit, au trecut sau au fost legați de Weimar. Fusesem la Weimar în mai multe rânduri și de fiecare dată trăiam o bucurie nemărginita imaginându-mi că undeva, pe o straduță, intr-o biserică, într-un parc, într-o bodegă, puteam să întalnesc pe "cineva" îndrăgit .Și erau atâția! Lucas Cranach cel Batrân, Bach, Liszt Goethe, Schiller, Schopenhauer și de ce nu "Ingerul albastru"-Marlene Dietrich! Ne rezervasem din timp cazarea la Hotel Elephant, unde deși tariful era "usturător" merita! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vedere splendidă spre ocean. Salvador e în întregime un muzeu (fiind, după Rio, al doilea oraș în preferințele turiștilor străini) și când spun asta nu mă refer doar la clădiri și la muzeele în sine, ci și la case, prăvălii, bodegi, străzi, plaje, oameni. Am reușit să vedem în fugă Museu Afro-Brasileiro și Museu de Arte Sacra, ne-am plimbat puțin prin Mercado Modelo, o construcție de 3 etaje unde poți găsi mii de obiecte artizanale și de cadouri. Nu puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ce treburi ne aduseseră, pe tata și pe mine, în zona Bibliotecii de Stat și a Băncii Naționale. De la un centru de difuzare a presei, unde se găseau și ziare străine, am cumpărat niște Monde-uri; am intrat apoi într-o bodegă, am băut ceva, am discutat despre una-alta. Eram atât de fericit că plec acolo unde urma în mod sigur să plec acolo unde urma în mod sigur să plec peste câteva ore încât multă vreme, chiar și astăzi încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la șold o traistă țărănească, încăpătoare, din care scoate tot ce le place câinilor să mănânce. Când traista se golește, intră în prima alimentară ce îi iese în cale și cumpără oase, cârnați, conserve... când obosește, se refugiază într-o bodegă și bea rom sau o bere (iar uneori un rom cu bere). Copiii se țin după el și îl batjocoresc. Adulții îl privesc cu dispreț, numindu-l „Moș Crăciun al patrupedelor”. Un Moș Crăciun activ în toate anotimpurile... Se zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
primit de la soția inginerului agronom. Penița scria gros, era tocită, poate nici nu era de aur. Nu am verificat-o. În satul Cocârț, până la căderea zăpezii, drumul era plin cu boască de la vin și de la țuică și aerul mirosea a bodegă, deși în sat nu era nici o crâșmă. Nici nu era nevoie de un așa local până după Postul cel Mare, când sătenii terminau butoaiele cu vin și damigenele cu țuică. După terminarea rezervelor bahice, mergeau la restaurantul din centrul comunei
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Majoritatea mi se întorceau înnegrite de pixul șefului de serviciu și corectate, ulterior, de pixul directorului adjunct care, practic, readucea textul la varianta inițială concepută de mine. Într-o pauză de prânz, la o ciorbă de burtă servită la o bodegă de lângă Minister fiind inițiat cu acest prilej în degustarea ciorbei de burtă și a tuzlamalei un coleg de birou m-a inițiat și în "tainele șefilor", nu direct, ci prin intermediul unui banc, valabil pentru orice administrație: cică un individ intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Gelu cu aceștia, am vizitat împreună orașul, după care Gelu i-a invitat la un restaurant. (NB.: "Vizitarea orașului" s-a rezumat, fiind noapte, la câțiva pași în jurul hotelului și "invitația la un restaurant" la o bere băută într-o bodegă. Probabil că cei doi cooperatori s-au ospătat copios cu tovarășele anexe a doua zi într-un restaurant, prezentând nota spre decontare "Cooperativei" în contul întâlnirii cu "excursioniștii Săvescu". Bravos, națiune, halal să-ți fie!) în discuțiile purtate au rezultat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
un colț de rai. Culoarul Rucăr-Bran. Acolo frumusețea naturală îți taie răsuflarea. Și te întrebi dureros: Doamne, ce-am făcut noi din ceea ce ne-ai dat? Am făcut case uriașe răspândite pe dealuri. Cât mai departe una de alta. Și bodegi pentru drumeți. Familiare ca mirosuri și ofertă. Mici, bere, rom, mușamale cu amprentele cinelor întregului sezon. Nu ne oprim. Înghițim contemplativ kilometri. Drogarea cu imagine. Ieșim din zonă. Bănuind ce urmează, mi-aș fi dorit să pice în somn, dărâmați
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
s-au îmbătat în asemenea hal încât nimeni nu ne-a mai băgat în seamă. Ne-am mâncat fiecare oul, Labiș a gustat, cred, și un pahar cu vin, și am privit la spectacol, inclusiv la scenele terifiante dintr-o bodegă. Corul a plecat, proprietarii covoarelor cu care fusese ornată scena au început să le tragă de pe rastele ca să și le ia acasă, camionul cu brigada de agitație a demarat și el. Convoiul de căruțe ce ne-a preluat dimineața din
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
echipele la greu. închipuiți-vi-l pe Laporta uitînd de nevoile Barcelonei și pe Rijkaard dîndu-i bani de butelie lui Ronaldinho. În străinătate, jucătorul joacă, antrenorul antrenează și finanțatorul finanțează. Valurile vălurește și malurile mălurește, cum ar spune poetul de bodegă. Fiecare cu treaba lui. Noi așteptăm noua ordine economică, respectiv, transformarea cluburilor de fotbal în societăți pe acțiuni. Atunci, ne asigură Jean Valvis, va curge lapte și miere. Lapte de la el, bien sûr. Dar miere? Probabil din zîmbetul dulceag al
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
49, 64, 129 Conservatorul de Muzică (str. Lipscani): 123, 145 Conservatorul de Muzică și Artă Dra matică (Piața Valter Mărăcineanu): 150 Consiliul de Miniștri (cancelaria): 125 Constantin (birtul; grădina): 303 Constantinescu, Iorgu (cofetăria): 54, 131 Corso (cafeneaua): 121 Cosman (Kosman; bodega): 417 Cotroceni: 110, 270 Creditul rural: 127, 198 culoare (sectoare administrative): de Albas tru 259, 403; de Galben 258-260, 262; de Negru 403, 407; de Roșu 144, 259, 260, 263; de Verde 244, 245, 258, 259, 263, 403 Curtea de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]