558 matches
-
varii contexte. Sechelariu a plâns la Primăria Bacăului, în timp ce urmărea un film despre propria viață, și-a suflat nasul cam la fiecare apariție în fața judecătorilor, lacrimi de crocodil însoțindu-i pledoariile autocompătimitoare: „Nu sunt un pericol public. Nu am avut bodyguarzi niciodată. Am doar un șofer la un metru jumate. Sunt un mic Onassis, dar sunt cel mai iubit moldovean. Mă bucur de popularitate. Am patru copii acasă“. Poate că dumnealui chiar ar merita un Oscar... Travaux en vert La sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
poate să nu le mai fi sesizat cineva pe pupezele alea două din holul hotelului. Eu, mult mai târziu aflam că acolo le plătea Nadir vacanța, atât ei, cât și Măriucăi, Măriuca mai mult pe post de Kevin Costner din Bodyguard, decât de doică, din Romeo și Julieta. De aia își permiteau hoteluri atât de scumpe și dacă aș fi cunoscut acest amănunt, nu mi-aș mai făcut atâtea probleme, aș fi căutat numărul de la hotel, aș fi întrebat în stânga și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cu siguranța disperatului, deși habar nu aveam încotro. Rătăcesc prin subsoluri, o vreme, mă rătăcesc, eram nou în Occident, și decid să mă întorc la lifturi, în speranța că mortăciunea vie a părăsit clădirea. Mă îngrozea și gândul că vreun bodyguard, care în mod normal ar fi trebuit să-l oprească pe pișatcăcatul ăla, m-ar fi putut găsi pe mine rătăcind prin subsolul, bănuiesc secret, al clădirii în care abia mă angajasem, eu, care veneam din Est în timpul războiului rece
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
la culme pe de o parte că fata îl contrazicea, pe da alta că trebuia să îmbrace o altă cămașă. Într-o sâmbătă, Elena a ieșit cu Lupaș în oraș. De la o vreme se ținea tot după ea, ca un bodyguard. Acum crescuse, era mare, bine făcut. Dacă nu-l lua cu ea, zgâlția poarta și urla ca lupii. Numai dacă se furișa și pleca neobservată scăpa de compania lui, care ce-i drept și ei îi plăcea. S-a oprit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
aparent, nu putea să nu-l mângâie în timp ce el își întindea gâtul spre ea și îi lingea mâna cu limba lui lungă și roz, ca un bun câine credincios. Elenei îi plăcea s-o însoțească, fiindcă era ca un adevărat bodyguard. Nu lăsa pe nimeni să se apropie de ea că imediat lătra până când fata îi spunea să înceteze.Într-o seară, plimbându-se cu prietena ei prin parc s-au agățat de ele niște băieți. Ce faceți, frumoaselor? Ele nu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Elena de braț. —Ham! Ham! Ham! s-a oțărât Lupaș spre el. -ioai! ne mușcă, au fugit speriați în hohotele de râs ale fetelor. —Afurisitul, ai văzut că nu te lasă să te atingi de ele. O păzește ca un bodyguard, al naibii! — E mare, voinic și rău. E câine lup, de aceea este sălbatic ca și neamul lui. Râdeți de noi că ne-am speriat. —Vă prindem odată fără el, gagicilor, le-au amenințat băieții îndepărtându-se. Într-o după
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie e o bucată portocalie de somon australian mare cât pumnul. — Veche de patru zile, zice Inky. Dați-o de la unul la altul. Putoarea e mai bună decât un bodyguard pentru a ține oamenii la distanță. Să puți pentru a avea intimitate, noul mod de a-ți proteja spațiul personal. Intimidare prin duhoare. Te obișnuiești cu orice miros, spune ea, indiferent cât de rău. — Doar v-ați obișnuit cu Eternity
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
având căști cu microfon între ureche și gură, fiecare purtând o conversație cu cineva de departe. În timp ce trec pe lângă ei, Inky se împiedică, ștergându-i cu poșeta plină de pește putrezit, atingând-o de mânecile hainelor de piele și blană. Bodyguarzi în costume de culoare închisă. Asistente personale în haine negre făcute la comandă. Cei din anturaj se strâng unii în alții, ferindu-se, bombănesc dezgustați și-și duc mânuțele manichiurate la nas și la gură. Inky merge drept înainte. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
declarând că era asistentul unui Îmblânzitor de maimuțe. Pe Monkey Îl cucerise conceptul ciudat al videoclipului „De partea cealaltă a vieții, cot la cot cu vagabonzii“. Prin urmare, ne petreceam vremea de dimineață până seara În Bowery, Însoțiți de doi bodyguarzi pe fața cărora se citea neîncrederea În privința motivelor care ne aduseseră Într-un asemenea loc. Toată ziua nu făceam decât să sucim camerele video și să apăsăm pe butoanele aparatelor de fotografiat Îndreptate către vagabonzii care puțeau teribil a băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
coadă pentru farfuria de mâncare caldă oferită de Crucea Roșie. — Hei, Miyashita! Adună-i pe veteranii ăia trei la un loc și pune-i să se uite spre cameră. Și dacă apare iar durul de ieri, cheamă-i imediat pe bodyguarzi. Cam așa vorbeam despre ei. Cele mai multe bătăi de cap ni le dădeau, desigur, copilașii și durii, iar cei mai manevrabili erau docilii. Printre duri era și unul care nu punea deloc gura pe băutură, citea poezii din perioada beat, scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
adevăr și să exaltăm în binefacerile lui! Deschide fereastra să respirăm adevăr cu toți plămânii: adevăr la mic dejun (o felie de lună rumenită pe ambele părți), somnul să-l îndulcim cu adevărul despre poveștile cu Greuceanu (vecinul de la parter, bodyguard la o casă de amanet), să ne mângâie străbunica dimineața cu palmele ei de apă curgătoare (adevărată apă curge în fotografia pe cruce)! Ce spui, Doamne, îți convine această lecție despre viață? Mie nu. 7. La 15 ani, în sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu fotografie Accesul interzis fără invitație. Acesta este permisul dumneavoastră de acces. La Chanel măsurile de securitate sunt mai severe decât la Pentagon. Președintele ar trebui să primească sfaturi de la fetele de acolo, care se ocupă de relațiile publice, fiindcă bodyguarzii de la Chanel sunt mai vigilenți decât cei de la Departamentul Securității Interne. Partea proastă este că nu puteam da curs invitației din cauza serviciului. Slujbele sunt nesigure, așa că, dacă nu ești atentă, riști să rămâi pe drumuri. Fetele din NY care participă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau atât de antrenați, încât aș fi putut să jur că și-au petrecut toată viața în sala de gimnastică Crunch de pe East Thirteenth Street. Bodyguarzi, mi-am zis. Ce superbeton e să ai propria ta gardă de corp. Evident, m-am purtat foarte nonșalant; vreau să spun, nu voiam ca Eduardo să știe că-s leșinată de frică, așa că le-am spus celor doi „Ciao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ar fi dorit să-l localizeze și să-l ucidă pe prinț, i-ar fi fost foarte ușor să-l ia în bătaia puștii, deoarece în ziua aceea nu mai era nimeni în sat care să se plimbe cu doi bodyguarzi sub acoperire dar bătători la ochi după el și o fată cu tocuri înalte și o rochie de seară din satin negru. Știți de ce-i de-a dreptul minunat să fii un Î.s. cu mai mult personal de serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu s-au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele în seara de Ajun. Mihaela: Despre șanse egale și vorbe goale Deja în nordul Bucureștiului există cartiere de vile cu bodyguarzi, cu cordoane „sanitare” față de restul lumii („resturile lumii”). Acest „rest” are nostalgii după ancienne regime. După vremea când suferința ne unea contra. Urmează teribilul cerc vicios din care nu știu cum se iese: ca să ne unim pentru, avem nevoie de bucurie. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Femeia își ducea zilele plimbându-se ca o deținută pe alei de lux, măsurând curtea în lung și-n lat. O dată pe săptămână ieșea să își țină cursul de cultură persană unei grupe exclusiv de fete de la universitate, însoțită de bodyguardul care avea grijă ca nimeni și nimic să nu o atingă pe Doamna, inclusiv posibilele priviri ale bărbaților conjunctural prin preajmă, care îi puteau vedea doar ochii, și aceia plecați în jos, îndată ce te privea un bărbat, o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu mânie neajutorată. Pur și simplu nu te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în inimă. Chiar au de gând să mă arunce în stradă pe bune ? După ce am trăit practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
trebuie o programare. — Când am depus banii în bancă, nu mi-a trebuit nici o programare. Sunt banii mei și-i vreau pe toți. Acum! mai adaugă Lionel și bate cu pumnul în tăblia ghișeului, atrăgând atenția întregii clientele și a bodyguarzilor, care se apropie. Domnule, vă rog să vă calmați, spune speriată funcționara. — Dacă aveți probleme de lichidități, spune-mi. Anunț mass-media și până mâine declarați faliment. Vreau să vorbesc cu directorul. Lionel devine brusc foarte popular printre clienții băncii: fiecare
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sau molecula de cer sau atom de vis, vei rupe țesătura viselor, doar noi doi pictați pe tavanul concav al cerului, tu în maieu roșu și bermude lungi, negre, mustața în furculiță pe chipul tău de Charles Bronson, cowboy sau bodyguard al Președintelui, eu alături de tine în rochie de pânză de păianjen, ținându-te de mâna hotărâtă să scoată pistolul țintat cu argint, să nu tragi, Mitică! Podeaua era plină de îngeri. Mișunau gemând de impactul cu podeaua, celui bătrân cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pentru mine, dragostea e o chestiune de siguranță, poate nu de bani, deși, despre bani e vorba mereu, am învățat asta, dar să zicem noi așa, că nu de bani e vorba, ci de siguranță: siguranța serviciului, a casei, a bodyguardului care e certificatul de căsătorie. — Mi-ați mai spus asta. — Ei, și ce? Repet și eu despre Maestru, de ce este el important pentru mine. Chiar dacă... Chiar dacă nu-mi rămâne decât un gol imens, am nevoie de el... Mai știi discuțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că ardeți gazul pe la recepție. Ar trebui să vă aflați deja la voi la birou. Are un aer extrem de stresat. Nu e nimic de văzut aici ! Vă rog, fiecare la el În birou. — Ce se Întâmplă ? Îl Întreb pe Dave, bodyguardul nostru, care stă, ca de obicei, rezemat de perete, cu o cană de ceai În mână. Acesta ia o gură de ceai, o plimbă puțin prin gură, apoi rânjește la noi. — Vine Jack Harper. — Poftim ? Rămânem amândouă ca la dentist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
urmă, tot o să afle. O, Doamne. O, Doamne. OK, poate că mă ambalez ca fraiera. Mai bine să mă calmez și să nu fac din țântar armăsar. Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu câte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa dacă un angajat de-al lui a luat un nenorocit de zece la mate sau nu. Pe bune, zău ! Îmi scapă un râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Într-o clădire la fel de uriașă. Azi va fi ocupat cu celelalte departamente. Probabil că va fi prins În tot felul de ședințe. Probabil că Își va petrece toată ziua la etajul unsprezece sau așa ceva. — Te simți bine, Emma ? spune Dave bodyguardul, venind să-mi deschidă ușa. Pari pierdută În spațiu. — Da ! Mă simt foarte bine, mulțumesc ! spun râzând relaxată, cu ochii cercetând holul. Nu-l văd nicăieri. OK. O să fie bine. Probabil că Încă n-a venit. Probabil că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
broșură cu grupul nostru care aprofundează studiul Bibliei... — Lăsați-mă În pace ! strig Înnebunită. Lăsați-mă În pace, toți ! Sprintez spre ieșire, urmărită de toate aceste voci, care reverberează În holul de marmură. Împing disperată ușile grele de sticlă, În timp ce bodyguardul Dave se ridică repede În picioare, cu ochii țintă la sânii mei. — Mie mi se par În regulă, scumpo, spune Încurajator. Reușesc În fine să deschid ușa și pornesc În fugă pe trotuar, fără să mă uit nici În dreapta, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În gunoaie? Ce gardieni ai gunoaielor Îi țin În țarcul otrăvit? Totul e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu ochii pironiți În gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]