12,392 matches
-
adaug vreun merit de fidelitate patriotică lui Wittstock, vreau doar să-mi explic mecansimul lăuntric al unui artist excentric în cel mai strict sens al cuvîntului. Ciudat specimen acest Joachim Wittstock! Noi românii spuneam despre Alexandru Paleologu că este ultimul boier român, dar mai sînt și Neagu Juvara și controversatul Bălăceanu Stolnici și cine-i mai știe, că nimic nu se pierde... Joachim Wittstock aparține și el unei vechi elite germane din Hermannstadtul copilăriei mele, pe care nu-l mai găsesc
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
Prisaca. Lovineștii locuiesc la Fălticeni; sînt mulți la număr într-un spațiu restrîns (Eugen, Horia, Vasile și familiile lor), dar, generoși, găzduiesc azi în casa lor și pe alți colegi de breaslă născuți ori trăitori pe malul Șomuzului. Vasile Pogor, boier, și-a pus casa la dispoziția "Junimii" și așa a rămas, deși C. F. R.-ul o revendică. Mihail Sadoveanu a cumpărat sau a primit trei case (încît se poate spune, cu o vorbă de azi: "Sadoveanu - trei case"), în București, pe
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
doar mai la vîrstă venisă, au doar chivernisisă viiața lui unde nu era pace? Că așč să arăta de bun și de blînd! Tuturor ușe deschisă și nemărețu, de vorovič cu toți copiii. Vorbea cu toți copiii!... Amănunt tușant... Deci, boierii, văzînd așč milă și nemărire, începusă toți a să lipi și a-l lăuda. Era omu învățat. Numai la giudecăți nu prč putč lua sama bine, poate fi trăind mult la }arigrad în streinătate. Lăcomie nu avč mare, lucrurile lui
Portretul clasic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8914_a_10239]
-
de Negruzzi, pe care-l scoate, în '92, Editura de Vest din Timișoara, m-a îmbiat la așa întreprindere. Pe copertă, un P mare, albastru, stă, pesemne, pentru "proză". Ar putea, la fel de bine, să însemne "pas". Fiindcă Negruzzi este un boier al refuzului, pe care revoltații și abstinenții de la societate interbelici și l-ar fi putut lua înaintaș. Cartea pe care o am în față e scrisă pe vîrste. Întîi, Cum am învățat românește, o năzbîtie de școală începînd ca un
Români vechi şi noi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9883_a_11208]
-
carte) dau prilej de incursiuni în viața vechilor familii. Zapisuri și planuri municipale sînt desfășurate spre a se găsi istorii omenești, prietenii, moșteniri, trădări care, înnodate, fac odgonul istoriei mari. De pildă, aceeași casă Orășanu, în care a viețuit bătrînul boier fugit la Brașov îndată după revoluție, unchiul mare al lui N.T. Orășanu, a "participat" și la Unirea lui Cuza. De astă dată, tînărul scriitor, propagandist, își adăpostea soții în casa părintească. Sînt locuri despre care au rămas, lungi și vechi
Bucureştii de dimineaţă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9905_a_11230]
-
mare folos și filologilor. Se găsesc aici - tot în versiune fotografiată - două tipărituri coresiene - Pravila Sfinților apostoli și Întrebarea creștinească, editate de I. Bianu, în 1925, mai multe volume din N. Iorga, seria Scrisori și documente (de exemplu, Scrisori de boieri și negustori olteni și munteni, 1906), Dicționarul român-francez al lui Frédéric Damé (1893), mai multe volume ale lui Th. Capidan, despre aromâni și aromână etc. Edițiile de documente istorice n-au fost prea mult folosite de filologii români, în măsura în care aceștia
Prin bibliotecile internetului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9920_a_11245]
-
codoș de cîini", pare a fi Gore Pirgu). Poza lui Caragiale-tatăl, marțială în zeflemea, nu se suprapune peste-a fiului. Ca s-o dovedească, altfel de cum o bănuiam toți, avînd în minte anecdoticul conflict dintre sfarmă-blazon și "cel din urmă boier", amator de steme recompuse, Șerban Foarță face o adevărată demonstrație de forță etimologică, cu poantă: "Kara va s' zică, -n turcă, "negru", / în italiană, gaillo-i galben:/ caragialotul steag e galben,/ ca rapița, tivit cu negru, - // iar nu cum steagul lui
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa înlesnirile aristocratice, familia filozofului schimbînd într-un ritm atît de dramatic rangul social îngăduit de autorități, încît, dintr-un neam de boieri mediu înstăriți, Noiculeștii aveau să devină curînd un fel de inamici politici cărora regimul nu le putea tolera nici un drept. Tocmai aceasta e perioada pe care fiica lui Noica o evocă în cartea de față. Un interval de 11 ani
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
autoarei se dovedesc excelent formate. Cele două tipuri de conduite "amoroase" îndosariate deja în Focul amorului, cel specific oamenilor de rând, ce nu au timp de "finețuri" amoroase și "amorul elitar" ce presupune o adevărată "artă a iubirii" de la curțile boierilor, al evgheniților, vin să demonstreze încă o dată că socotelile sufletești nu sunt simplu de încheiat și că dragostea, în oricare dintre variantele ei, este deopotrivă imprevizibilă și cinică, ingenuă și crudă, iar gura lumii nu e decât o oglindă deformatoare
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
specific acestei perioade. Ea, Catinca Bălăceanu, timidă, sensibilă, gingașă, isteață, visătoare, iubitoare de singurătate, romanțuri, poezie și pian, îndrăgostită de Paris, pierdută între oamenii peste care privește cu gândurile prinse într-o lume numai a ei, dar căsătorită cu Alecu, boier muncitor, însă imun la astfel de finețuri, pe care îl acceptase din simplul motiv că se putea și mai rău. El, Mihai Greceanu, ținut cu dascăli de la trei ani, cunoscător al mai multor limbi, având cunoștințe din mai toate domeniile
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
al mai multor limbi, având cunoștințe din mai toate domeniile, în urma celor patru ani petrecuți la Pisa și Paris, plecat "în șalvari și cu ișlic", întors "în jachetă cu joben", cu creierul "vâjâind de libertăți și egalități", logodit cu fata boierului Ghica. Odată revenit în țară, se lovește de prejudecățile și cutumele țesutului social și de o lume excedată de prost-gust și convenții discriminatorii, cu oameni nerăbdători să-i scoată "gărgăunii" din cap și să-l vindece de "căpiala cărților". Începuturile
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
intimitatea epocii și să pigmenteze narațiunea prin încrucișarea a două orizonturi distincte, jocul limbajelor asigurând echilibrul dintre sublim și grotesc, dintre tragic și comic, "arta iubirii" evgheniților, melancolia, tandrețea, senzualitatea, romantismul fiind deliricizate mai ales prin replicile țiganilor, nelipsiți din preajma boierilor. Umorul sănătos, tonic, greu de redat altfel decât prin citate, este salvator: " - Priveala, Ioniță, priveala poate să te îmbogățească. Totul respiră în jur, natura, culorile toamnei, viile... Trase aer în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
trebșoarelor, despre neînțelesul lor, despre mirare, despre minune, despre normalitate, despre forțarea ei. Intimitate și ritual. Acesta este desenul spectacolului. Stăm pe scenă, lîngă agitația actorilor, femei și bărbați, cucoane, culegătoare de OO, măicuțe - sîntem aproape de mînăstiri, nu? - golani, vizitiu, boieri mari sau mici, stăm lîngă Baba și Moșu', lîngă Cucoșu' și Găina. Stăm bine în poveste. Urmărim drumurile pe care actrițele le fac de colo dincolo. Scena se umple de cuiburi cu ouă. Peste tot, pete de alb. Nimeni nu
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
veni el încoace, iar epoca fanariotă se va lăsa curând, grea, peste noi... * Cum sunt și moldovenii aceștia... Refractari. Molateci. Opuși măreției visate. Și, culmea, pro-turci. Ei care nici măcar nu viețuiesc sub răsuflarea Islamului la Dunăre. Mai sunt și Cupăreștii. Boieri moldoveni oploșiți la Iași. Care tot umblă cu pâra pe la înalta Poartă. Șerban Vodă se împotrivește, dar moare subit: "Ș-au și murit". Efect stilistic colosal. Un "și" micuț; consecutiv; un șurubel vârât la iuțeală în sintaxă, și moartea ne
Cantemireștii, Cantacuzinii, dușmănie mare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9055_a_10380]
-
mâine. Turcul-aga, văzînd că strigă cu toții într-un cuvînt, au luat un căftan ș-au pus în spateli lui Dumitrașco beizădeao. Ș-au șezut amîndoi în scaone. Ș-au început a da din pușci și a dzice surlele, și toți boierii și slujitorii, căpeteniile, cineș după rîndul său, au purces a săruta poala turcului ș-a lui Dumitrașco beizădea. Și dup-acee au încălicat cu alaiu ș-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au cetit molifteli de domnie dup-obiceiu. Mortul, "tatăl
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
Povestea continuă cu Iosif al II-lea, urmașul pomenitei împărătese, un apărător al românilor, pe cît se pare. Principiul mental, de notorietate în epocă, dincolo de documentele lui Odobescu, pus în funcțiune aici, este compensația de la mai mare - unde a scuipat boierul, sărută Vodă Cuza. Locul unde s-a găsit, sub soare, un om mai puternic decît imperiul are ceva din lumea celuilalt tărîm. Mergînd cu jalba la împăratul, eroul acesta dintre munți, capată, zice-se, dezlegare ca el și al lui
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
lui Paulică Bortnovschi. Un amestec de stîngăcie și precizie se plimba printre amintirile lui. Prin ceea ce ar fi vrut să arate și acel ceva al modestiei desăvîrșite, aproape inexistentă astăzi, care îl oprea. Sau îl făcea să ezite. Un mare boier îmi răsfoia teatrul românesc prin fața ochilor ca pe cea mai minunată poveste în imagini a lumii. Cu o tandrețe nesfîrșită!... Amintirile îl absorbeau, îl furau cu totul de lîngă mine. Pleca departe, departe, iar zîmbetul lui mă liniștea. Acolo se
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
în culise, mi-a cerut pe furiș, ca un școlar emoționat, o țigară. PAUL BORTNOVSCHI nu mai este. "Se trag clopote" scrie aici, în fața mea, pe una dintre schițele semnate de el la "Revizorul". Am cunoscut un mare spirit. Un boier.
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
Simona Vasilache Iordache Golescu este unul din bătrânii nerăscumpărați ai literaturii române. Prea puțin a interesat, zeci de ani la rând, ce avea de spus acest boier din diminețile literaturii. Cum, de fapt, înghițită de gloria Junimiii, prima jumătate de secol XIX, dincolo de câteva premiere - primul roman, prima revoluție, își doarme, până la pașoptiști, somnul preromantic. Din care ies la iveală - deloc surprinzător, de fapt, pentru cine o
Cuvinte din bătrâni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9172_a_10497]
-
de la bun început, titlul altminteri excelentei istorii realizate de criticul literar ieșean Alexandru Dobrescu: Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români. Corectând virulența unei metafore injuste aflate în topurile orale ale ultimilor ani - ați auzit, nu mă îndoiesc, de "boierii minții" - Dobrescu transformă inteligent furtul textual într-o afacere de cursă lungă, cu eroi și cu victime de toate rangurile valorice. Ne întâlnim, nu o dată, în acest volum inițial din cele patru promise, cu nume într-adevăr grele: de la cronicarii
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
ca unul dintre băieții ei să poarte numele lui. Și el se numea Dumitrescu-Jipa, așa cum se numea străbunicul meu și bunicul lor. În arborele lor genealogic, ramurile se desfășoară până la curtea lui Caragea. Fiindcă străbunica, Ana Lambru, era fiica unui boier de la curtea lui Caragea, care se numea Grigore Lambru. Și, firește, mai 'nainte toți ai lor au fost cu ranguri de boierie. Era o femeie foarte frumoasă, foarte înțeleaptă. Și eu mă gândesc că ea a făcut căsătoria cu străbunicul
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
o fată de racheriță. Și o trimite cu carăta domnească, cu siimeni și cu vornici și cu comiși dzioa amiadzidze mari pe uliți, la feridiu (la baie) și pe la mânăstiri și pe la vii (perfect!), în primblări. Și făce și pe boieri de-ș trimite giupânesele cu dânsa. Și după ce vinie de la primblări, trimite giupânesele daruri, canavețe (stofe scumpe), bilacose (mătăsuri), căce (pentru că) i-au făcut cinstea de-au mersu cu dânsa în primblare... Ce galanterie! Mazilit, Dumitrașcu o ia cu el
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
ajunge într-o zi împăratul creștinătății la Țarigrad, făcând să renască Bizanțul. Nu era rău. Dar deloc, deloc. Totuși, istoria nu se întoarce. Mai ales când nu există energia necesară... Vreme măruntă de intrigi și păcăleli. Ca la bâlci. Astfel, boierii moldoveni care mai țineau cu Dumitrașcu, trec imediat de partea lui Cantemir, simțind dincotro bătea vântul... și stătuseră acolo cu pîra câteva zile. Văzându-i la picioarele sale, bătrânul Cantemir îi silește pe acei boieri să-i trimită lui Dumitrașcu
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
păcăleli. Ca la bâlci. Astfel, boierii moldoveni care mai țineau cu Dumitrașcu, trec imediat de partea lui Cantemir, simțind dincotro bătea vântul... și stătuseră acolo cu pîra câteva zile. Văzându-i la picioarele sale, bătrânul Cantemir îi silește pe acei boieri să-i trimită lui Dumitrașcu scrisori prefăcute, cum că ei ar fi reușit să-i confirme domnia și că Suleiman, - foc pe Cantemir și pe trădătorul Gavriliță, - i-ar fi pus în lanțuri, dându-i pe mâna lor, să-i
Starea economiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9401_a_10726]
-
luăm un număr de țărani danezi și îi aducem aici, „pus în condițiile economico politico-sociale și cultural-morale ale țăranului român, danezul va trăi viața caracteristică a neoiobagului nostru sub regimul în vigoare”. Lenea sau îndărătnicia în a lucra pe moșia boierului reprezintă așadar răspunsuri individuale raționale la un cadru instituțional care nu stimula munca și nu încuraja formarea unui simț al proprietății. Gherea argumentează pe larg că, pentru a se asigura totuși cultivarea pământului, soluțiile oferite au făcut apel la coerciția
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]