2,657 matches
-
Bălinesti); Nastasia s-a căsătorit cu logofătul Toader, altă fiică cu marele paharnic Dragotă Săcuianu, iar o nepoată a sa - cu Petru Huhulea. Urmașii săi au alcătuit familia Tăutu, care se număra la începutul sec. al XVIII-lea printre familiile boierești din Moldova. La 9 decembrie 1728 domnul Moldovei Grigore al II-lea Ghica i-a dat poruncă sulgherului Miron să hotărnicească satul Temeleuți și "să-l stâlpească". Sulgherul descria astfel faptele sale: "Cu martorii ne-am dus în capul hotarului
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
alte țări, blănuri, ceară de albine, miere, pește, untură, in și hamei. Existau relații economice stabile cu orașele daneze, suedeze și germane. Mai mult de jumate din pământurile private ale Novgorodului erau concentrate în mâinile a 30 - 40 de familii boierești. Aceste proprietăți întinse erau folosite ca sursă de îmbogățire și ca bază politică a boierilor. Casa Sfintei Sofia (Дом святой Софии) - principala organizație bisericească a Novgorodului - era al doilea proprietar de terenuri agricole. Marile moșii bisericești și mânăstirești, (votcina), ocupau
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
istovitoare. În acele vremuri grele, din rîndul poporului umilit și apăsat, se ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei cete de haiduci din Muntenia, care pradă și dau foc la conacele boierești. După jefuirea unei case boierești, Amza sosește într-o seară cu camarazii săi la hanul Aniței (Marga Barbu). În dimineața următoare, ca urmare a trădării lui Sârbu (Amza Pellea), fratele de cruce al lui Amza, o parte din haiduci sunt
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
din rîndul poporului umilit și apăsat, se ridicau ca răzbunători ai nedreptății haiducii.”". În Epoca fanariotă (1716-1821), Amza (Ion Besoiu) este căpitanul unei cete de haiduci din Muntenia, care pradă și dau foc la conacele boierești. După jefuirea unei case boierești, Amza sosește într-o seară cu camarazii săi la hanul Aniței (Marga Barbu). În dimineața următoare, ca urmare a trădării lui Sârbu (Amza Pellea), fratele de cruce al lui Amza, o parte din haiduci sunt prinși de poteră, iar o
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
medelnicerului, țăranii săi din Cordăreni „s-au împrăștiat din săliști cu șidere lor pe toată moșia”, pricinuindu-i „pagubă, stricându-i locul țarinilor și a fânețelor cu bucatile lor”. În plus, acești țărani nu s-au supus să-i lucreze boierescul după vechiul obicei. În fapt, situația era și mai gravă, țăranii nesfiindu-se să scoată din pământ sau să sfărâme bolovanii și să taie un stejar cu bour, încercând astfel să modifice vechile hotare ale satului; aceiași țărani vecini își
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
om mai face strîcăciuni (...), iar pre care îl vom simți dintre noi mai făcînd strîcăciuni, noi să avem a-l da de grumazi la boiari ca să-i vie de hac cu certare și gloabă”; mai mult, se înțeleg și în privința boierescului, țăranii angajându-se să ajute la facerea unui iaz nou, punând păzitori dintre ei. Vorbe deșarte, pentru că „depărtîndu-se [Hudici] de la moșiile sale, iarăși s-au apucat [țăranii] de meșterșugul lor, prinzînd peștele zioa și noaptea și tăind iarăși iazul...”; acum
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
Clironomul lui Gafenco va fi Gheorghe Flondor din Bucovina, care stăpânește la Cordăreni vreme de 20 de ani, în mai 1880 partea de jos a satului fiind vândută armeanului Emanuel Cristea Manea. Clădirea făcută de acest ultim stăpân, în curtea boierească de la Slobozia, se mai vede și astăzi. Cealaltă parte a satului, numită Cordărenii Vechi sau Cordărenii Mănăstirii, a rămas, după cum indică și unul dintre nume, în stăpânirea Mănăstirii Doljești din ținutul Roman până la secularizarea averilor mănăstirești. După războiul de independență
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
fost expropriate 645 de moșii. În proprietatea țăranilor, intelectualilor de la sate, absolvenților școlilor agricole „au trecut 165 042 ha de pământ la un număr de 51 230 locuitori din 236 sate”. În Vărvăreuca 218 locuitori primesc 847 ha din moșia boierească expropriată a lui Vladimir Acațatov. La 9 august 1918, prefectul de Soroca Rădulescu-Dobrogeanu propune împărțirea județului în 5 plase: Climăuți, Bădiceni, Nădușita, Florești și Vascăuți. Plasă e un termen de proveniență slavă și înseamnă „fâșie”, „zonă”. La 7 septembrie 1918
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]
-
Serdarii apar în Țara Românească și Moldova în sec. XVII-XVIII, fiind comandanți de oaste în genere și în special de călărime. În sec. XVIII-XIX funcția devine boierească (de rang mijlociu). Cuvântul vine din turcescul serdăr. Au existat un număr de funcții legate de sau înrudite cu cea de serdar: Cel puțin în prima etapă a existenței acestei funcții în Țările române (sau chiar în spațiile care aparțineau
Serdar (dregător) () [Corola-website/Science/304899_a_306228]
-
niște greci de pe la Galați. Făcea pe acolo, negustorie cu grâne... Ar mai fi două ceasuri. Ăsta e din aur... Are capac cu balamale... E făcut tocmai la Veneția pe vremea,... nici eu nu mai știu cui... Iar ăstălalt, un Omega de buzunar. Ceas boieresc! L-a comandat ăl bătrân tocmai în Elveția. Pe spatele celui de-al doilea capac, uite, e inscripționat! Inițialele ăstea din argint, de fapt înseamnă numele lui. Moda pe atunci! Să-l păstrezi! Încă e bun! Dacă învârtești cheița, i-
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/93_a_110]
-
Vasili de a reinstaura ordinea prin împiedicarea țăranilor de a părăsi moșiile stăpânilor lor și prin crearea unui registru al scalvilor au eșuat, deoarece autoritatea sa nu se extindea pe tot teritoriul țării. În scurt timp și-a îndepărtat famiile boierești importante, inclusiv familia Romanov. Au început să cirule zvonuri că Falsul Dmitri scăpase în mod miraculos. Guvernul lui Vasili Șuiski a supraviețuit unei mari rebeliuni care a avut loc în perioada 1606-1607 și a fost condusă de prințul Șahovskoi și
Vasili al IV-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/333662_a_334991]
-
1685, între sfârșitul celei de-a treia domnii a lui Dumitrașcu Cantacuzino și începutul domniei lui Constantin Cantemir. Ion (Ioniță) Racoviță a fost unul din cei doi copii ai lui Racoviță Cehan, care a fost primul dintre membrii vechii familii boierești Cehan, din Moldova ce și-a luat numele de Racoviță, dând astfel naștere unei noi familii de mari boieri, familia Racoviță. Potrivit paharnicului Constantin Sion, numele de Racoviță provine de la faptul că acest Cehan Racoviță (fiul lui Petre și Ileana
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
velit” În aceeași poziție este menționat și în zapisul din 13 august 1673: "„Ion Racoviță, comis, a primit în dar un loc de prisacă din Mogoșești - Fălciu, de la Dumitașcu, ginerele Albului din Mircești, pentru ajutorul dat fratelui său Chiriță.”" Rangurile boierești pe care le-a avut Ion Racoviță de-a lungul vieții sale au fost: În anul 1683, la aflarea vestei eliberării Vienei de către regelel Poloniei Jan Sobieski, fiind Mare Paharnic face parte din grupul boierilor care decid să-l părăsească
Ion Racoviță (caimacam) () [Corola-website/Science/331915_a_333244]
-
documente din prima parte a secolului al XVII-lea atestă faptul că satul se afla în proprietatea boierilor din familia Prăjescu. Un document din 1622 îl menționează ca proprietar pe vel postelnicul Ionașcu Prăjescu. Boierii Prăjescu au construit aici curți boierești, atestate documentar într-un act din 1636. În timpul incursiunii poloneze în Moldova din 1686, din timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), curțile boierești de la Stolniceni-Prăjescu au fost arse de polonezi, ca și curțile boierești din alte sate învecinate. Tot atunci
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
din 1622 îl menționează ca proprietar pe vel postelnicul Ionașcu Prăjescu. Boierii Prăjescu au construit aici curți boierești, atestate documentar într-un act din 1636. În timpul incursiunii poloneze în Moldova din 1686, din timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), curțile boierești de la Stolniceni-Prăjescu au fost arse de polonezi, ca și curțile boierești din alte sate învecinate. Tot atunci, polonezii regelui Sobieski au luat cu ei și dus în Polonia odoarele Mitropoliei Moldovei, moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și pe
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
Boierii Prăjescu au construit aici curți boierești, atestate documentar într-un act din 1636. În timpul incursiunii poloneze în Moldova din 1686, din timpul domniei lui Constantin Cantemir (1685-1693), curțile boierești de la Stolniceni-Prăjescu au fost arse de polonezi, ca și curțile boierești din alte sate învecinate. Tot atunci, polonezii regelui Sobieski au luat cu ei și dus în Polonia odoarele Mitropoliei Moldovei, moaștele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava și pe mitropolitul Dosoftei. Acest eveniment este relatat de cronicarul Ion Neculce în
Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului din Stolniceni-Prăjescu () [Corola-website/Science/317171_a_318500]
-
lui Ștefan cel Mare în cetatea de scaun, se manifestă primul conflict al dramei (previzibil încă din actul I): trei mari boieri (paharnicul Ulea, jitnicerul Stavăr și stolnicul Drăgan) uneltesc împotriva voinței domnitorului. Din punct de vedere istoric, un complot boieresc a existat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, așa cum relatează Grigore Ureche în cronica sa. În dramă, cei trei boieri doresc să-l înscăuneze pe Ștefăniță (convinși fiind că „vulturul bătrân" va muri în curând), fapt care le-ar fi
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
dat eroului principal -„Soarele Moldovei" - a cărui măreție conferă dramei caracter poematic. Fiecare scenă din cele patru acte constituie o relevare a acestei măreții. Din lunga domnie a lui Ștefan cel Mare, sunt alese câteva momente: o luptă, un complot boieresc, înscăunarea lui Bogdan, moartea voievodului. Fiecare moment este arhetipal, împreună alcătuind imaginea grandioasă a creatorului de istorie, a justițiarului, a omului, a tatălui. „Soarele Moldovei" este văzut din mai multe unghiuri: fetele de la curtea domneasca îl numesc „Măritul", „Slăvitul" și
Apus de soare () [Corola-website/Science/335840_a_337169]
-
malul Nistrului. Trecătoare peste râu cu ajutorul plutei. Are 96 de case cu o poplație de 876 de suflete, țărani români. Locuitorii se ocupă cu uscarea prunelor, cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
suflete, țărani români. Locuitorii se ocupă cu uscarea prunelor, cari se vând peste Nistru". În 1923 Lalova avea 235 de gospodării , o curte boierească, moară și oloiniță, 2 școli primare, 5 cârciumi. Stodolna (Cobâleanca) întrunea 152 de case, o gospodărie boierească cu un atelier industrial, o școală primarăși 3 cârciumi. Sovieticii după ce au mutat frontiera de pe Nistru pe Prut, au numărat și înregistrat 1259 de locuitori. În războiul al ll-lea mondial Lalova a pierdut 23 de bărbați. Două valuri de deportări
Lalova, Rezina () [Corola-website/Science/305759_a_307088]
-
nume de meserii: Bucătaru, Muraru, Pitaru, Curelaru, Mindirigiu, Bivolaru, Surugiu, după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea ""Castelul Miclăușeni în cultura română"" (Ed. "Cronica", Iași, 1996). Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
după cum scrie Costin Merișca, în lucrarea ""Castelul Miclăușeni în cultura română"" (Ed. "Cronica", Iași, 1996). Locuitorii satului Miclăușeni trăiau în bordeie sărăcăcioase pe moșia boierului și pe gârla din preajma parcului boieresc. În anul 1752, vornicul Ioan Sturdza a reclădit conacul boieresc, construindu-l cu demisol și parter și în formă de cruce. Conacul avea 20 de camere, câte zece pe fiecare etaj. În grajdurile conacului erau adăpostiți cai de rasă, pregătiți pentru întrecerile manejului din cuprinsul domeniului. Preocupat de extinderea moșiei
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
dintre clădiri a devenit deja atelier de pictură, atunci realizându-se icoane și ouă încondeiate. Castelul Miclăușeni este construit în stil neogotic cu elemente de baroc. Clădirea a fost ridicată la sfârșitul sec. al XIX-lea pe locul unui conac boieresc mai vechi din sec. al XVIII-lea, o parte din construcția veche fiind înglobată în actuala clădire, ea aflându-se în aripa estică a castelului. Castelul Sturdza are etaj și mansardă. Pereții exteriori ai clădirii au fost împodobiți cu numeroase
Castelul Sturdza de la Miclăușeni () [Corola-website/Science/303984_a_305313]
-
-și clădească case. Documentele ne glăsuiesc în 1772 de un Pod al Armenilor, care mai tîrziu ia numele de Ulița Armenească. Iată un cîntec popular în care este cîntată Ulița Armenească. Cîntecul începe astfel: «Pe Ulița Armenească/ Este o curte boierească/ Dar într-însa cine este?» Mahalaua armenească este pomenită în documentele veacului al XVII-lea și are case boierești, după cîntecul de mai sus. Ea se întindea între Mahalaua Olari, întemeiată mai tîrziu, pe la 1793, unde se aflau așezați olarii
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Ulița Armenească. Iată un cîntec popular în care este cîntată Ulița Armenească. Cîntecul începe astfel: «Pe Ulița Armenească/ Este o curte boierească/ Dar într-însa cine este?» Mahalaua armenească este pomenită în documentele veacului al XVII-lea și are case boierești, după cîntecul de mai sus. Ea se întindea între Mahalaua Olari, întemeiată mai tîrziu, pe la 1793, unde se aflau așezați olarii care aduceau oale din Cîmpulung și d-aiurea, Mahalaua Popei Hierea și Mahalaua Caima-ta, vecină cu Podul Armenilor și
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]