1,700 matches
-
În vara aceluiași an, finlandezii au fost împinși pe celălat mal al Golfului Vîborg și al râului Vuoksi. Vitejia apărătorilor Leningradului a fost un important simbol al hotărârii de luptă a tuturoro sovieticilor. Rezistență eroică a orașul simbol al revoluției bolșevice a fost un important factor de creștere a moralului soldaților sovietici de pe toate fronturile și în aceiași măsură a civililor din spatele liniilor de luptă. Numărul total al pierderilor de vieți omenești nu este cunoscut cu exactitate. După război, guvernul sovietic
Asediul Leningradului () [Corola-website/Science/306999_a_308328]
-
1.658 erau bulgari (97.84%), 14 ruși (0.83%), 8 români (0.47%), 7 polonezi și 7 greci. În anul 1924, o parte dintre locuitorii bulgari din sat au participat la Răscoala de la Tatarbunar (încercare de lovitură de stat bolșevică comandată de la Moscova, cu scopul de produce ruperea Basarabiei de România și anexarea ei la URSS), 11 localnici fiind arestați după înăbușirea revoltei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către
Cairaclia, Ismail () [Corola-website/Science/317996_a_319325]
-
, inițial "Béla Cohen", (20 februarie 1886, Szilágycseh, Comitatul Sălaj sau în Comuna Nimigea, Bistrița-Năsăud - 29 august 1938, Uniunea Sovietică) a fost un politician maghiar comunist provenit dintr-o familie de evrei, care a condus în anul 1919 revoluția bolșevică din Ungaria. A fost de profesie jurist, însă a activat și ca ziarist. S-a născut într-o familie de funcționari atei. Tatăl lui era evreu renegat și activa ca notar public, iar mama lui era protestantă renegată. a urmat
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
primii doi ani de război se distinge în acțiunile militare și, pentru merite deosebite, este decorat și trecut în corpul ofițerilor. În 1916 este luat prizonier de ruși, care l-au internat în lagărul siberian de la Tomsk. Înțelege că revoluția bolșevică este o șansă pentru el și se încadrează în mișcarea clandestină a conspiratorilor din lagăr. Este remarcat de liderii bolșevici siberieni și, prin ei, de către conducerea bolșevică de la Moscova, care-l va sprijini financiar pentru continuarea activității. După 7 noiembrie
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
ruși, care l-au internat în lagărul siberian de la Tomsk. Înțelege că revoluția bolșevică este o șansă pentru el și se încadrează în mișcarea clandestină a conspiratorilor din lagăr. Este remarcat de liderii bolșevici siberieni și, prin ei, de către conducerea bolșevică de la Moscova, care-l va sprijini financiar pentru continuarea activității. După 7 noiembrie 1917, deși se știa că a profitat în scop personal de fondurile partidului, i se creează condițiile pentru părăsirea lagărului fiind adus la Moscova din dispoziția lui
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
rezolve acest lucru și pe calea armelor se transformă într-un eșec total care a dus la alungarea din unități și din Budapesta a lui și a simpatizanților săi. Se regrupează cu forțele fidele în zona Salgótarján instaurând o guvernare bolșevică în partea de nord-est a țării. În fruntea corpului de voluntari format din aproximativ 1000 militari, revoluționari și tot felul de aventurieri intră în Budapesta la data de 21 martie 1919 și ocupă toate punctele strategice ale orașului, distruge sediile
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
a golit și din dezarmarea trupelor austriece aflate în retragere pe teritoriul unguresc. În aprilie 1919 Bela Kun a sprijinit insurecția anarhistă de la Viena și, prin atacarea în aceași lună a Cehoslovaciei și României, a plănuit unirea Ungariei cu Rusia bolșevică. Pe teritoriul Transilvaniei nucleul armatei maghiare era reprezentat de divizia secuiască formată din 3 brigăzi la care se adăugau detașamentele de represiune formate din jandarmerie, oameni din administrația nobiliară și aventurieri dornici de căpătuială. Pregătirile de război ale Ungariei au
Béla Kun () [Corola-website/Science/302685_a_304014]
-
ei, dau un oarecare fundament acestor speculații. Totuși, nu există nici o dovadă de necontestat a unei relații extraconjugale a lui Lenin. Inessa Armând a devenit în 1911 secretar al "Comitetului pentru Organizațiile din Străinătate", care trebuia să coordoneze toate grupurile bolșevice din Europa de vest. Ea s-a reîntors în Rusia în iulie 1912, pentru a ajuta la organizarea luptei bolșevicilor pentru pătrunderea în Duma. Două luni mai tarziu, a fost arestată și a fost închisă pentru o jumate de an
Inessa Armand () [Corola-website/Science/298302_a_299631]
-
care a încercat să unească opozanții regimului comunist din URSS. Printre voluntarii Armatei lui Vlasov s-au aflat prizonieri de război sovietici și membri ai emigrației ruse „albe” (mulți dintre aceștia veterani ai Armatei Albe care a luptat împotriva forțelor bolșevice în timpul Războiului Civil Rus). La 14 noiembrie 1944 Armata Rusă de Eliberare a fost redenumită „Forțele Armate ale Comitetului pentru Eliberarea Popoarelor Rusiei” ("VS-KONR"). Voluntarii ruși care s-au înrolat în forțele terestre germane ("Wehrmacht Heer") au purtat însemnul ROA
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
De exemplu, Winston Churchill a declarat că bolșevismul trebuie "strâns de gât în leagăn". Războiul s-a dus în principal între "Roșii", care erau comuniștii și revoluționarii, și "Albii", care erau monarhiștii, conservatorii, liberalii și socialiștii care se opuneau "Revoluției bolșevice". A mai existat un grup al naționaliștilor și anarhiștilor cunoscuți ca "Verzii", sau ceva mai târziu cunoscuți și ca "Negrii", care au jucat un rol mai puțin însemnat în război, care i-au hărțuit atât pe Albi cât și pe
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
numai mici grupuri, în mijlocul unei scene strategice care se schimba pe zi ce trece. Printre cei implicați în luptă s-au aflat Legiunea Cehă, sau Cehii Albi ("Белочехи", "Bielocehi"), polonezii din Divizia a 5-a de Pușcași Polonezi și unitățile bolșevice Pușcașii Roșii Letoni ("Красные латышские стрелки","Krasnie Latișskie strelki"). A doua perioadă a războiului a fost perioada hotărâtoare și a durat numai din martie până în noiembrie 1919. La început, armatele Albilor au avansat cu succes dinspre sud (sub conducerea lui
Războiul Civil Rus () [Corola-website/Science/298461_a_299790]
-
din fașă tendințele celor considerați reacționari, opozanți ai implementării cu forța a comunismului, forțele represive sau gândit că trebuie anihilat, în primul rând tineretul, începând cu elevii de liceu și continuând cu studenții, care refuzau să adere la cauză. Mentalitățile bolșevice ale noilor structuri, au tras în jos mii de elite, tineri studioși care visau că vor atinge, cândva, cu fruntea bolta cerească. Dar totul era măturat și anulat de avalanșa torentelor doctrinare. Dacă nu te prindea primul, erai luat de
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_408]
-
a fost un politician, general polonez. Dorind să devină inginer a studiat șase semestre la Institutul Politehnic din Riga. În 1913 a fost mobilizat în armata rusă. În februarie 1917 a absolvit Academia Militară din Petersburg. După lovitura de stat bolșevică din noiembrie 1917 W. Anders s-a înrolat în Armata poloneză. A făcut studii de perfecționare în Franța. Evenimentele prin care a trecut W. Anders în perioada septembrie 1939 - august 1942 au fost descrise de el în lucrarea „Bez ostatniego
Władysław Anders () [Corola-website/Science/333280_a_334609]
-
armistițiunului cu Germania, el fiind cel care citit condițiile împuterniciților germani la Compiègne. În timpul războiului polono-sovietic, Weygand a fost membru al Misiunii interaliate în Polonia în perioada iulie-august 1920. Aliații au sprijinit în timpul acestui conflict tânăra republică poloneză împotriva Rusiei bolșevice. Misiunea interaliată, din care făcea parte și diplomații Jean Jules Jusserand și Edgar Vincent D'Abernon, nu s-a putut lăuda cu mari realizări. Raportul misunii a fost finalizat după ce polonezii au obținut victoria de importanță capitală de la Varșovia. Cu
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
murit în infirmeriile din Chișinău. Printre cei înhumați în cimitir se numără și două surori de caritate. Alte cinci morminte identificate aparțin militarilor cehoslovaci din cei 29 care și-au pierdut viața la Chișinău după retragerea legiunilor cehoslovace din Rusia bolșevică. De asemenea, 30 de morminte au fost atribuite unor ofițeri francezi care au decedat în sudul Basarabiei în timpul celui de-al doilea război mondial. Conform ARPR, la „Cimitirul Eroilor” ar fi înmormântați prizonieri germani și maghiari care au făcut parte
Cimitirul Eroilor din Chișinău () [Corola-website/Science/336840_a_338169]
-
al XIX-lea, satul a devenit una dintre cele mai mari colonii din Basarabia, cu o populație de 1.300 de persoane. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Împuțita a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din găgăuzi, existând și comunități mici de bulgari și de români
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
Unite ale Valahiei și Moldovei"). În urma Tratatului de pace de la Berlin din 1878, România a fost constrânsă să cedeze Rusiei acest teritoriu. În ianuarie 1918, activiștii bolșevici au preluat conducerea în sat. Intervenția armatei române a dus la înăbușirea rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dermendere a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități de ruși și de ucraineni. La
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
351 erau bulgari (66.68%), 633 ruși (31.24%), 33 români (1.63%), 2 evrei și 7 de alte etnii. În anul 1924, o parte dintre locuitorii din sat au participat la Răscoala de la Tatarbunar (încercare de lovitură de stat bolșevică comandată de la Moscova, cu scopul de produce ruperea Basarabiei de România și anexarea ei la URSS), mai mulți localnici fiind arestați după înăbușirea revoltei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
Doilea Război Mondial, deși acest lucru s-a făcut cu pierderi uriașe de vieți omenești. Totuși, istoricul Robert Conquest și alți cercetători occidentali afirmă că URSS erau obligate la o industrializare care nu era în mod necesar legată de influența bolșevică. Există alte speculații de tip "ce ar fi fost dacă", dar care sunt, prin natura lor, improbabile. Deși politicile economice și sociale ale lui Stalin au pus bazele pentru ridicarea URSS la statutul de supraputere, cruzimea cu care a condus
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
comenta: "Războiul giganților s-a încheiat, războaiele pigmeilor de-abia încep." Toate aceste conflicte, cu excepția războiului polono-sovietic, aveau să fie doar scurte războaie de frontieră. Războiul polono-sovietic a izbucnit mai degrabă din întâmplare decât în urma unei planificări anume, nici Rusia Bolșevică, nici A doua Republică Poloneză neavând pe agendă declanșarea unui război de amploare în afara granițelor naționale. Polonia, care fusese unul dintre cele mai importante teatre de luptă în primul război mondial, era foarte instabilă din punct de vedere politic. După
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
era ridicată, iar amenințarea unor lovituri de state organizate de diverse facțiuni extremiste era reală. Nici situația din Rusia nu era mai bună. Atenția guvernului bolșevic era îndreptată în principal spre problemele respingerii contrarevoluției Albilor și a intervenției străine. Rusia Bolșevică a supraviețuit cu greu celei de-a doua ierni a blocadei și foametea devenit un fenomen omniprezent, în același timp „roșiii” trebuind să facă față luptelor foarte grele cu „albii”. Lenin și guvernul său aveau controlul numai asupra unei zone
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
al XVII-lea, în timpul războiului din 1605-1618). Mai mult chiar, după ce albii au refuzat să recunoască noul stat polonez, forțele poloneze, la ordinul lui Piłsudski, au întârziat sau stopat ofensivele albilor în mai multe ocazii, scăzând presiunea exercitată asupra Rusiei Bolșevice, contribuind astfel la înfrângera Mișcării Albe. La sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern comunist, Vladimir Ilici Lenin, s-a simțit încurajat de victoriile din războiul civil împotriva „albilor” și împotriva intervenției străine, și a început să privească cu mult mai
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
Mișcării Albe. La sfârșitul anului 1919, liderul noului guvern comunist, Vladimir Ilici Lenin, s-a simțit încurajat de victoriile din războiul civil împotriva „albilor” și împotriva intervenției străine, și a început să privească cu mult mai mult optimism viitorul revoluției bolșevice. Bolșevicii acționau fiind ferm convinși că procesele istorice aveau să aducă în curând victoria proletariatului mondial, iar existența tuturor statelor naționale avea să fie încheiată prin instaurarea unei comunități comuniste universale. Lenin era din ce în ce mai convins că revoluția va supraviețui și
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
ajutor mișcărilor comuniste din Europa Occidentală. Acest curs al evenimentelor a fost explicit în manifestările ideologice de început ale bolșevicilor. Totuși, doar după primele succese ale Armatei Roșii de la mijlocul anului 1920, această idee a devenit pentru scurtă vreme politica bolșevică dominantă. Germania anilor 1918-1920 era frământată de nemulțumiri sociale și haos politic. În primele 18 luni după abdicarea Kaiserului, Germania a trecut printr-o rebeliune comunistă, proclamarea a două republici locale de tip sovietic (precum Republica Sovietică din München), trei
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]
-
dinspre exterior". Ofensiva sovietică din Polonia s-ar fi dovedit o șansă pentru a "cerceta Europa cu baionetele Armatei Roșii". Ar fi fost prima pătrundere a Uniunii Sovietice în inima continentului european, prima tentativă de export prin forță a revoluției bolșevice. Lenin afirma la un moment dat: "Trebuie să ne îndreptăm întreaga noastră atenție spre întărirea Frontului de Vest. Trebuie anunțată o nouă lozincă: "Pregătiți-vă de război împotriva Poloniei!"" Scopul politic al înaintării Armatei Roșii nu era de cucerire directă
Cauzele războiului polono-sovietic () [Corola-website/Science/305095_a_306424]