1,186 matches
-
Scoppettone încercă să smulgă scaunul din podea. Danny îl prinse de păr și îi rase câteva palme - față, dos față, dos -, până când individul se înmuie de tot și bâigui: — OK, OK, OK. Upshaw șopti ceva în urechea lui Scoppettone. Vinnie bolborosi un răspuns. Mal se ridică în vârful picioarelor, apropiindu-se de difuzor, dar nu auzi decât paraziții. Dudley își aprinse o țigară și zâmbi. Upshaw apăsă pe un buton de sub masă. Doi polițiști în uniformă și o femeie cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
reclamați lu' Balauru, că am chiulit?! Da' voi ce cusur aveți? Parcă noi nu putem să vă dăm pe mâna lu' Barbă! Dar n-apucă să termine vorba, că un val de apa îl plesni drept în gură, făcîndu-l să bolborosească înecat ultimele cuvinte. Moscu ridicase lopata dreaptă, și-o lăsase pieziș în apă, stropindu-l pe adversar din plin. Apoi, repede, una după alta, încă vreo trei-patru lopeți, cu măiestrie conduse, îi făcură pe cei doi "dovlecari" ciuciulete, după care
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit. Erau doar poteci făcute de animalele pădurii În căutare de apă proaspătă. Șuvoaiele pârâului se Învolburau mai jos, bolborosind printre bolovani. Pe ambele maluri se ridicau brazi bătrâni, scorojiți, trăitori ai vremurilor de demult. Mai sus se ridicau alte creste, umbrite de alte păduri de brad. Era un fel de muzică În toată acea Înfățișare a naturii, o Învolburare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dezvăluie într-o lumină nefavorabilă acestei femei. Nici când începe să-l lovească, el nu se poate opri să zâmbească. Femeia este nebună și astfel el este scăpat! Dă-i înainte, mătușă Berthilda! Berthilda, urlă în continuare! Femeia îl zgârie, bolborosind incoerentă, lucru care-i face pe institutori și pe elevi să vină în fugă spre el, trecând peste gazon, în timp ce degetele ei surprinzător de puternice lasă urme pe fața lui, iar fusta scrobită se agață de uniforma lui, scoțând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și de incidentul cu bicicletele. Cu o strângere de inimă, își dă seama că trebuie să pară afectat și-și face loc prin mulțime s-o ajute. — Cred că ți se pare teribil de amuzant, șuieră ea furioasă. Foarte sincer, bolborosește el, n-am fost implicat și mi se pare îngrozitor. Crede-mă. Nu eu am... — O, înțeleg, surâde ea batjocoritor. Presupun că ai fost îndemnat să... — Dar, Astarte... Pe ea n-o interesează explicațiile lui. După ce trage pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o clipă, gândindu-se la nebunia iscată de o singură ciocnire. Nu-i mai rămânea decât 1'50" până la momentul fatal și, cu forța pe care un viitor năprasnic o exercită asupra spiritului nostru, în conștiința lui Homer începu să bolborosească neliniștea. Brusc, își dădu seama de ireparabilul rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
prin părțile noastre, Urmașul acela s-a Însurat și a făcut copii cu o vară a tristului soldat Cocrișel (căruia, până la urmă, i-a răscumpărat libertatea). Când sărea peste măsura obișnuită la băutură, bătrânul valon grecizat și Împământenit pe-aici bolborosea pe limba lui de acasă stihurile unui poet-tâlhar ce viețuise pe la Paris cu vreun veac și jumătate În urmă. Uriașul și stufosul arbore genealogic, ale cărui ramuri și rămurele nu le poate nimeni cuprinde, nu s-a oprit nicidecum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
tot? E, dacă-i adevărat, ia să-mi facă mie Dumnezeu un zid atât de Înalt, Încât nici el să nu-l poată sări! Ai? Ce zici, domnule, de treaba asta? Adică nici măcar Dumnezeu să nu poată tot?”. „Bună treabă...” - bolborosi Cap de Șobolan mai mult ca să nu tacă - „bună treabă, vărule!” Însă lui nu-i era mintea la ce prostii Îndruga ăla și se gândea la ce i se Întâmplase lui mai devreme și dacă ar fi fost nimerit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
clisoase, iar din gura lui Foiște ieșeau niște mormăituri cu neputință de deslușit, bănuite de Director a fi Împotriviri la trudnica misie de a aduce pe făgașul cel bun pe rătăciții fii ai țiganilor. „Zi mai tare, maestre, ce tot bolborosești acolo-n barbă? Înjură-mă mai pe de-a dreptul, nu-ți fie teamă să-ți exprimi opiniile critice!” „Nicidecum, nicidecum!” veni grăbit răspunsul. „Îmi recitam ca pentru mine versuri ce tocmai, singure, mi se alcătuiesc În minte. Să pășim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șopti o femeie către celelalte. Apoi ieșise și ea afară - lăsând mortul În grija a două babe care, cu câte un fir de cârciumăreasă În mână, Îl fereau de muște - și se apucase să ațâțe focurile sub ceaunele În care bolborosea molcom mâncarea ce avea să fie Împărțită după Înmormântare. Câțiva bărbați intrară În curte, ducând pe umeri sicriul gol din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fie și numai din acest motiv, ceainăria e locul ideal pentru a sta de vorbă. Se așezară în lumina subțire care intra prin ușile glisante de hârtie translucidă ale micii ceainării. Apa din ibric clocotea de câtva timp, iar acum bolborosea cu un sunet și mai voios decât înainte. Mitsuharu își arătase, de multe ori, spiritul marțial pe câmpul de luptă, dar aici, în fața vetrei, părea a fi o persoană cu totul diferită. — Ei, să nu ne deranjăm cu ceaiul. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu îngăduia să-i stea în cale nimic. Atât oamenii, cât și caii erau leoarcă de nădușeală și respirau, cu gâfâieli fierbinți. Șerpuind prin strâmtorile adânci ale munților, începură să coboare din nou. După ce cotiră repede spre râul aplin care bolborosea, își continuară drumul spre povârnișurile abrupte ale muntelui Matsuo. — Faceți un popas. Scoateți merindele. Nimeni nu aprinde focul. Ordinele erau transmise din om în om. Ajunseseră abia la Kutsukake, un cătun de pe panta muntelui, constând din doar vreo zece case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de la merinde și efectele personale sau tot ceea ce v-ar stânjeni mișcările libere ale brațelor și ale picioarelor trebuie să fie aruncate în râu. Nu luați la voi decât armele. Ostașii erau buimăciți. În același timp, dinspre oameni începu să bolborosească ceva asemănător cu bulboanele pământului. Nu avea legătură nici cu sunetul glasurilor, nici cu aparența de mișcare. Oamenii priveau la stânga și la dreapta dar, de vreme ce li se interzisese să vorbească între ei, starea nu făcea decât să circule de la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vitejească a lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa în luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor, încă un dezastru izbise forțele lui Shonyu. Parcă s-ar fi turnat apă clocotită peste un mușuroi de furnici: pretutindeni, luptătorii fugeau înnebuniți. Nici nu merită să-i numim aliați! strigă Shonyu, în timp ce urca spre un loc mai înălțat, bolborosind, ca turbat, spre puținii soldați pe care-i întâlnea, în contrast cu priveliștea pașnică din jur. Aici sunt! Nu vă retrageți acoperiți de rușine! Ați uitat ce-ați învățat în fiecare zi? Înapoi! Întoarceți-vă și luptați! Dar grupul oamenilor cu glugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
permiteți? întrebă Birmaq. - Angir o să-ți dea toate explicațiile necesare, căpitane. Poc! al doilea șut în ouă primit din partea preaonorabilului în ultimele cinci minute. Nu mai glumea deloc mentorul său. Ce pulberea stelară puteau să fie ambalajele despre care tot bolborosea boșorogul ăsta? Începuse să creadă, că nu va mai ieși din încăpere tot în postura de favorit în care intrase. - Vedeți căpitane, preaonorabilul Poha este un împătimit al artefactelor de pe Terra, dar ca orice colecționar amator face niște greșeli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
sunase. Acum Îmi revenea totul În minte. Chipul lui, așa cum Îl văzusem prima dată. Lacrimile. Visele. Îl iubisem și eu, chiar de la Început. Fusesem meniți să fim Împreună. ― Îmi pare rău, trebuie să cobor, scuze, stația mea, am Început să bolborosesc ca o nebună Împingându-i pe toți cu coatele. Sunt aproape sigură că m-au Înjurat apoi cu toții, dar nu-mi păsa deloc. Am Început să alerg pe stradă, Împiedicându-mă de emoție. Când am ajuns acasă m-am repezit
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
am simțit așa de vinovată, încât eram cât pe ce să mă apuc să caut fără întârziere sticluța cu Valium. —Cum ai călătorit? m-a întrebat ea. Nu puteam suporta politețea aia prefăcută, faptul că ocolea marea problemă. —Mamă, am bolborosit eu, îmi pare rău că te-ai speriat, dar nu e nimic în neregulă cu mine. N-am o problemă cu drogurile și nici nu am încercat să mă sinucid. —Rachel, NU MAI MINȚI! Liftul din pieptul meu o luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
intre în concurs pe post de Luke Skywalker. Pentru asta, purtase una dintre cămășile albe ale lui taică-său și pantalonii de pijama, iar în mână ținuse un băț alb. Când jurații au ajuns la ea, Brigit a trebuit să bolborosească „Simțiți forța?“. Cum cei din juriu n-au auzit-o de prima dată, Brigit a trebuit să repete, la care unul dintre jurați a întrebat-o „Ce-ai spus, drăguță? Fortul?“. Brigit spune că nici în ziua de azi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plăcea tonul vocii lui. De ce trebuia să ia lucrurile așa de în serios? Și de ce-ar fi vrut unii să plece înainte ca cele două luni să se încheie? —înțelegi, Rachel? m-a întrebat Billings. Da, doctore Cleese, am bolborosit eu. —Billings, s-a încruntat el întinzându-se după fișa mea și scriind ceva pe ea. Numele meu e doctorul Billings. Da, Billings, am mormăit eu. Sigur, Billings! Nu internăm pe nimeni împotriva voinței lui, a continuat el. Așa cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fac nici un rău, a exclamat Clarence, rănit și surprins. Are un păr superb. Ce e rău în asta? Ce e rău în asta? a mai întrebat el o dată, apropiindu-și fața de a mea. Ni... nimic, am reușit eu să bolborosesc oripilată. —în ce grup ești? m-a întrebat un tip care avea cea mai roșie față pe care am văzut-o vreodată, schimbând subiectul fără prea multă îndemânare. — Ce e chestia asta cu grupurile? am întrebat eu respirând ușurată după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că era vorba de Davy, cartoforul singuratic. Nu-l recunoscusem fiindcă era îmbrăcat cu paltonul, iar pe cap avea o căciulă din aia cu urechi. Stătea pe marginea canapelei și urmărea cu mare atenție Joacă-ți viața 1. Toată, a bolborosit el către ecranul televizorului, haide, joacă totul! — Ce e la televizor, Davy? l-a întrebat Mike cu o voce stranie, melodioasă. Davy a sărit în sus, a sărit literalmente, după care a țopăit în grabă către televizor și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Da, am recunoscut eu cu jumătate de gură. Vreau să mă joc. 16tc "16" După ce s-a terminat, am ieșit împleticindu-mă pe hol căutând baia. Când am dat nas în nas cu Brigit am fost complet dezorientată. —Dar... am bolborosit eu. Dar nu suntem acasă la noi, nu-i așa? Nu, mi-a răspuns ea rapid. Suntem în apartamentul Bărbaților Adevărați. Dar tu ce fa... Dintr-odată am înțeles. —Care din ei? am întrebat-o veselă. — Joey, a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și limba. I-am întors spatele, dar Brigit și-a schimbat și ea poziția, proțăpindu-se din nou în fața mea. Ăăă, nu, nu cred, am bolborosit răspunzându-i lui Luke. Vezi tu, eu, ăăă, nu vreau un prieten. Ceea ce era o minciună sfruntată. Nu-l voiam pe el ca prieten. Brigit se așezase în genunchi, cânta frenetic la chitară și privea în tavan cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
casa din temelii și că întreaga familie i-a fost masacrată. Iar n-avem pâine prăjită, a spus altcineva. Iar n-avem pâine prăjită. Iar n-avem pâine prăjită. Mesajul a făcut înconjurul mesei. —Grăsanul ăla nenorocit de Eamonn, a bolborosit cineva cu amărăciune. Am fost uimită să descopăr că era vorba de Chaquie. Având de ales între ouăle care-mi întorseseră stomacul pe dos, cârnații nevegetarieni și costiță, nu am mâncat mai nimic. Ceea ce nu era rău, am hotărât eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]