927 matches
-
în orice mașină, a venit pe urmă un tip și a-nceput s-o ia la trei-păzește, Mergi pe centură, fir-ai a dracu’ de bagaboantă, vezi c-aduc poliția, Adu-o, că le am pe astea cu poliția, a bombănit aia, totuși a plecat, pe urmă tipul m-a lămurit că-i ardea buza după două sute de mii, cât dă pentru o doză de heroină, tu n-ai văzut ce-i pe mâinile ei, numa-nțepături... Zina revenise din baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
California de atunci. Îți dai seama cum ajunsesem la amintirea asta: omul din camera de dincolo, Arnie, tocmai se alesese guvernator de California. Lui Tudor i-a rămas întipărită imaginea candidatului cu inelul cu piatră imensă bleu-ciel. Inel de cocalar, bombăne Zina. Dar voi știți ce rampă de lansare nemaipomenită e statul ăsta? intervine gânditor Tony și începe să povestească pentru a câta oară, cu înflorituri, faza de la Ambasada SUA.) Din camera mea am perspectiva limitată de curtea unde nea Petrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fii un șef simbolic. Asistenții tăi vor mătura praful în urma ta. Și ce dacă ești artist? E de așteptat să faci lucrurile altfel. Un mare geniu trebuie să aibă coarne, am spus deja asta tuturor. Oamenii vor înțelege. El mârâie, bombăne și imploră. Vocea mea se îmblânzește. În fața ta se formează un curcubeu, Yu. Tot ce trebuie să faci e să-ți deschizi ochii! Își șterge fruntea umedă cu mâneca și buzele încep să i se întindă. Eu... eu nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și, profitând de năuceala Înaltului Oaspete, i-ar cere repede un fleac pentru mine, măcar niște adidași, niște blugi prespălați, un medicament pentru tata și pentru ea nimic, nimic, nimic, decât datoria sfântă de a spăla, mătura, curăța, călca, cârpi, bombănind În urma noastră. * Deci mama ar ezita Între aceste excitante proiecte și teama că tata ar putea să observe tentativele ei disperate de ultimă oră, ceea ce l-ar determina să devină pe loc acel om străin și antipatic pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sluji, slugă-am fost eu, la boer, păn’ m-a slobozit Marea Rivaliuțâie, martur mi-i tăt satu’ șî satili di’ primpregiur - asta mi-i crucea, iubiți tovarăș’!» Povestind Întâmpinarea (cu pâinea și cu sarea), mama Își pungește gura și bombăne ceva nedeslușit, oricum, nu ceva de bine. Tata Îi ia apărarea: - Ce să facă bietul om sub vremi? Și nici nu spunea minciuni: pe vremea rușilor fusese slugă, la Curte; nu avea altă avere decât casa și via - și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
hă-hă-hă, pește-adăpat! - Chiar așă, Moșâiacob: o vinit de bunavoia lui pe raza noastră, ‘i-al cui Îl prinde! Se duc și se tot duc Mănenii noștri la pește cum s-ar duce la coasă ori la cules via. Moș Iacob bombăne, Încearcă să facă ordine-n comună, cu cetățenii ei - n-are cu cine. Îl aud cum intră Înapoi, În ograda lui. Dondănind și suduind. Dă trei-patru ocoluri În ogradă, apoi Îl aud - are alt glas, dacă nu l-aș cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
premarele comunei trebuia, zicea el, să fie mereu la datorie, așa că nu urca la deal decât În „vizită”, rămânea să-și facă datoria acasă, la umbră. Mătușa Domnica nu era vizibilă nici când se afla În sat - auzibilă, da: Îl bombănea, Îl bodogănea, Îl certa mereu pe leneșul de bărbatu-său, căutându-i pricină că... Că, toate, de toate: ce altceva să fi simțit, zis o femeie deșelată de muncă, Îmbătrânită Înainte de vreme, Îmbrăcată totdeauna În negru și desculță, bărbatului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a Îndreptat către grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adunare, puneai mâna pe portretul unui tovarăș de seamă ori înhățai un steguleț de hârtie cu coada subțire de lemn și porneai din nou. Ne roteam într-un circuit. Vocea de la televizor continua să laude eforturile poporului nostru. Tata a bombănit că eforturile poporului în căutare de banane, cartofi și alte alimente erau într-adevăr remarcabile. Căci era un mister de nepătruns unde vei găsi ceva de care aveai nevoie, nu puteai presupune că va fi neapărat la piață ori într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mai puternic. Nu, acela e mai puternic.” „Nu, nu, acela câștiga sigur. E viclean ca o vulpe.” „Da, da, însă și celălalt e bine făcut, cine știe.” Dacă unul era mai puțin vânjos și celălalt avea o înfățișare sălbatică, Toni bombănea: „Ia uitați-vă la sfrijitul ăsta, parc-ar fi un arac de fasole, o să fie făcut harcea-parcea, mai bine stătea acasă”. Tata vorbea de milă pentru „bietul om”. Toni se împotrivea pe un ton tăios: „Milă? El e vinovat, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
văzut că toate blocurile erau părăsite și tocmai voiam să intru pe scară, când vecinul nostru - bețivul - stai, cum îl cheamă, Petrea, a dat să iasă. Nu era singur, ci împreună cu alți câțiva bărbați, care m-au recunoscut imediat. Petrea bombănea neîntrerupt și a pomenit numele tău. Mi-a spus despre tine că ești o persoană îngrozitoare și lașă etcetera și că are să ți-o plătească într-un fel sau altul, pentru că nu poate permite cuiva să vorbească așa cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
telefonat În timpul absenței sale n-ar fi găsit un mizerabil de robot ca să lase un mesaj, Nu sunt un om de acum cinci sute de ani, sunt un troglodit din epoca de piatră, toată lumea folosește roboți telefonici, mai puțin eu, bombăni el. Dacă avea nevoie de o dovadă că ea nu telefonase, i-au dat-o orele următoare. În principiu, cine a telefonat și nu i s-a răspuns, va telefona din nou, dar blestematul de aparat rămase tăcut toată după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
șase și jumătate, numai că asta e o oră la care eu vreau să dorm. Nu știu cum să-ți explic, dar mie așa îmi priește. — Nu se poate să sar pe acoperiș. Dacă sar pe acoperiș, vecinii de la doi or să bombăne. Sub noi nu e decât o magazie, așa că nu se supără nimeni. Ieși în curte! Du-te pe pajiște! — Nici acolo nu se poate. Nu am radio și apoi am nevoie de priză. Fără radio nu pot face gimnastică. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și perdelele aveau iz de bordel. Fata se scula, își căuta chiloții și, în timp ce-și tr\gea ciorapii, îmi spunea: „Sper că ai folosit prezervativ aseară. E cea mai proastă perioadă a mea.“ Apoi se așeza în fața oglinzii, bombănea că o doare capul și se enerva pe machiaj, își dădea din nou cu ruj și își lipea genele false. Asemenea gesturi îmi displăceau teribil. Aș fi preferat să nu-mi petrec o noapte întreagă cu asemenea fete, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
patru și avem ce mânca, nu avem datorii și ambele fete suntem studente. Dar atât. Nu ne putem permite absolut nimic în plus. Nu ar fi fost cazul să mă țină la o asemenea școală! A fost îngrozitor! Îi auzeam bombănind de fiecare dată când trebuiau să mai plătească vreo taxă suplimentară și aveam întotdeauna inima cât un purice când trebuia să ies cu colegele în oraș pentru că mă temeam că nu-mi vor ajunge banii. E cumplit să trăiești astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
și o dată cu tine. Asta a fost tot. Îngrozitor! Prima oară când a venit, a stat ca pe ace vreo zece minute. Mi-a adus portocale, a mormăit ceva de n-am înțeles nimic, mi-a curățat o portocală, a mai bombănit ceva și dus a fost. A spus că nu-i plac spitalele. Era tot copil și gata! Normal, nimănui nu-i plac spitalele, nu? De aceea te și duci în vizită la cei internați, ca să-i faci să uite, măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai face griji. — SÎnt Împușcat. Nu m-a mai Împușcat nimeni pînĂ acum. Oricum m, tot e rău. — Te-ai speriat, atîta tot. — Nu, domnule. M-au Împușcat. Și mă doare rău. Toată noaptea mi-a pulsat. Negrul continua să bombăne și nu se putea abține să-și scoată bandajul ca să se uite la rană. — Lasă aia În pace, Îi spuse bărbatul care stătea la cîrmă. Negrul stătea Întins pe podeaua din carlingă, printre sacii cu băutură, ca niște jamboane, ÎngrămĂdiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
atenție. Fir-aș al naibii, Veej, șterge-te. Parcă tocmai ți s-ar fi ouat o găină pe bărbie. —Ce sărbătorim? întreb, dar Barney a plecat deja. —Vreun nou contract? sugerează Davey. Nu a avut nici o întâlnire dimineață, deși... —Frate, bombăne Vijay, uitându-se la resturile de pe șervețel. Nu pot să cred că nu mi-ați spus că eram murdar ca dracu’. Lui Davey i s-a părut amuzant! comentez. — Iar Rebecca nu ți-a spus deoarece urăște să facă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din faliment și cumpără o sticlă de-un kil-jumate, de apă plată. Vars-o toată și paseaz-o la noi! Mișcă-te! Nici nu mă gândesc! Mai ia cinci lei, baboiule, poate te sucești! Bine? Fuguța! Trap-trap-trap! Pârtieee! Offf, Doamne...! Vierme bombăne, dar nu prea are de ales. Pleacă și revine ascultător, într-un suflet, aducând ceea ce i se ceruse. Bravo, băi! Bravo! îl gratulează Nae, al cărui chef săltase logaritmic, viguros, după doar două pahare țepene, de dinamită. Altă viață...! Băiat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai ești, măi? Păi..., sunt cu unii pe care-i cunoști și matale, de pe la cenacluri, festivaluri și spectacole. Mai ții minte? Sunt cu Dănuț Poetul, cu Adrianus Boss, cu Uriel, Îngerul Domnului... Na, drace, m-am scăpat! Cap de bou! bombăne Sile, în surdină. Ieșiți afară din curtea mea ori chem poliția! Maimuțoii dracului! Bețivilor! Nesimțiților! Baftiștilor! Huideo...! Vă țineți de drăcii, la ora unu noaptea?! Ieșiți mai iute, vagabonților, că vă și afurisesc! îi alungă intempestiv popa Costică. Moașă-ta
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă ușă de intrare. Atelierul era în colț, după ușă. Aici ciocănea și cosea și bombănea toată ziua, ghemuit pe scăunelul cu trei picioare, bătrânul Mendelson, sfădindu-se cu muierea, ori dăscălindu-și ucenicul, dacă n-avea alături vreun mușteriu cu care să tăifăsuiască. Deși împlinise cincizeci de ani, nici un fir alb nu i se ivise
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
până-n marginile uliței vârtejuri de apă turbure cu bucăți de noroi, tânărul Iuga auzi deodată un glas mînios: ― Fire-ar al dracului! Baba Ioana, care venea pe marginea uliței, era numai noroi din cap până-n picioare și-și scutura hainele bombănind. Din jos se apropia Anghelina lui Nistor Mucenicu, desculță, cu un copil la țâță și altul, de vreo patru ani, de mână. Băiețelul, desculț ca și mă-sa, împiedicîndu-se în poala cămășii lungi cu care frământa noroiul, scâncea întruna: ― Mi-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mâini. Și muzica militară a companiei de onoare cântând un marș marțial... Câinele lătra să se omoare. Ploua vârtos. ― Ia ieși, măi bărbate, să nu muște cățeaua pe cineva, să mai pățim altă poznă! Ignat Cercel se urni de pe laviță bombănind. Când deschise ușa spre tindă, porcul, care râcâise întruna să intre, dădu buzna printre picioarele lui în odaie. Ieși făcînd: "Acu lasă-l dracului!" In ușa tinzii strigă: ― Huo, potaie, fire-ai a dracului să fii tu cu neamul tău
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și clătinând din cap. N-ar fi crezut-o capabilă de o izbucnire așa de energică. Țăranii rămaseră pe loc. Se uitară unii la alții nedumeriți. Într-un târziu Marin Stan, potrivindu-și căciula, făcu glumeț: ― Îndrăcită muiere! Petre însă bombăni mohorît: ― Apoi stai, cucoană, c-om mai vorbi noi împreună! După-masă, la Dragoș, Titu Herdelea trebui să asculte iarăși durerile satului. În același timp, Miron Iuga discuta mai pe îndelete cu Nadina, firește, despre Babaroaga. În sfârșit duminică, a patra
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pieri sau cine știe ce am mai face. ― Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. Omul zdravăn pune umărul și scoate carul din șanț, nu stă să i-l scoată alții. ― Muncim, slavă Domnului, până ne crapă ochii și tot degeaba! bombăni Melente Heruvimu, amărât. ― Negreșit, Melente, trebuie să muncim, că d-aia suntem oameni și nu hoți! urmă Pravilă grav, adăugând îndată cu alt glas: Dar văd că una am vorbit eu și la altele ați ajuns voi. Acu nu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]