1,815 matches
-
o apărare din ce în ce mai puternică, cu rezultate destul de puțin importante. Postulatul prăbușirii moralului german era o țintă de viitor, care nu s-a bucurat de un plan coerent pentru atingerea ei. Intrarea SUA în conflict în decembrie 1941 a aruncat și bombardierele americane în acest proiect fără sorți de izbândă. Spre deosebire de germani, Forțele Aeriene Americane (U.S. Army Air Forces), de sub comanda generalului Henry H. Arnold, au constituit o forță pentru bombardamentele strategice. Bombardierele americane au pătruns adânc în spațiul aerian al Reichului
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
SUA în conflict în decembrie 1941 a aruncat și bombardierele americane în acest proiect fără sorți de izbândă. Spre deosebire de germani, Forțele Aeriene Americane (U.S. Army Air Forces), de sub comanda generalului Henry H. Arnold, au constituit o forță pentru bombardamentele strategice. Bombardierele americane au pătruns adânc în spațiul aerian al Reichului, ducând la îndeplinire misiuni pe timp de zi împotriva țintelor industriale, executate fără protecția avioanelor de vânătoare, (a căror prezență fusese demonstrată ca necesară din luptele împotriva Chinei), în timp ce RAF a
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
împotriva Chinei), în timp ce RAF a continuat ofensiva cu atacurile de noapte. "Luftwaffe" rămăsese o forța de temut și, atât în timpul luptelor pe timp de zi, ca și a celor pe timp de noapte, a fost capabilă să doboare sute de bombardiere aliate. În noaptea de 30 spre 30 octombrie 1944, când RAF a atacat Nürnbergul, vânătorii germani au doborât 95 de bombardiere engleze. Superioritatea germană s-a făcut simțită în special pe frontul de răsărit, unde "Luftwaffe" se bucura de un
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
pe timp de zi, ca și a celor pe timp de noapte, a fost capabilă să doboare sute de bombardiere aliate. În noaptea de 30 spre 30 octombrie 1944, când RAF a atacat Nürnbergul, vânătorii germani au doborât 95 de bombardiere engleze. Superioritatea germană s-a făcut simțită în special pe frontul de răsărit, unde "Luftwaffe" se bucura de un mare avans tehnologic și de piloți foarte bine pregătiți. Pilotul Hans-Ulrich Rudel, pilotând un bombardier în picaj Stuka, a devenit cel
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
vânătorii germani au doborât 95 de bombardiere engleze. Superioritatea germană s-a făcut simțită în special pe frontul de răsărit, unde "Luftwaffe" se bucura de un mare avans tehnologic și de piloți foarte bine pregătiți. Pilotul Hans-Ulrich Rudel, pilotând un bombardier în picaj Stuka, a devenit cel mai decorat pilot al războiului, fiind distins cu Crucea de Cavaler cu Frunze de Stejar din Aur ("Das Ritterkreuz mit Goldenem Eichenlaub"), Spadele și Diamantele ("Schwertern und Brillanten"), și a fost avansat la gradul
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
la eliminarea amenințărilor aliaților asupra liniilor de aprovizionare ale lui Rommel. Deși bazele tacticilor luptelor de noapte fuseseră puse încă din primul război mondial, forța de vânătoare de noapte, "Nachtjagd", a trebuit pur și simplu să pornească de la zero când bombardierele britanice au început să atace țintele naziste în 1940. A fost pusă la punct o rețea de stații radio de-a lungul și de-a latul teritoriului Reichului, din Norvegia până la granița cu Elveția, botezată "linia Kammhuber ", de la numele "Generalleutnant
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
aeronavei. Avionul Heinkel He 219 "Uhu" (Bufnița) a fost considerat unul dintre cele mai bune avioane de vânătoare nocturnă din dotarea "Luftwaffe", dar spre fericirea aliaților, nu s-au produs suficiente aparate din acest tip care să stăvilească valurile de bombardiere, care-și măreau eficiența prin împrăștierea în aera benzilor de aluminiu numite "Window" de aliați și "Düppel" de germani, fâșii metalice care bruiau semnalele radar. Printre piloții de noapte s-au evidențiat vânători: Helmut Lent, care a doborât 110 de
Luftwaffe () [Corola-website/Science/300227_a_301556]
-
în plan a aripii este extrem de diversificată, în funcție de destinația, rolul, dimensiunile, forma sau viteza avionului: aripa dreaptă (An-2, Cessna 172), aripă trapezoidală (F-22 Raptor), aripă în săgeată (A300, BAC 1-11, Su-27), aripă în săgeată cu geometrie variabilă (avionul multirol Tornado, bombardierul B-1 Lancer), aripă triunghiulară (F-16, Saab 37 Viggen), aripă delta gotic (Concorde), etc. Elementele constructive ale unei aripi de avion obișnuite sunt: lonjeroanele, lisele, nervurile, panourile de înveliș și alte piese componente, de rigidizare (ex: montanți) folosite pentru transmiterea eforturile
Avion () [Corola-website/Science/298731_a_300060]
-
sau Stuka (din germană "Sturzkampfflugzeug" = bombardier în picaj) a fost un avion de luptă german din timpul celui de-al doilea război mondial, fabricat de firma "Junkers Flugzeug- und Motorenwerke AG" (Junkers). A fost proiectat de Hermann Pohlmann, produs începând cu anul 1935 iar în 1936
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
Pohlmann, produs începând cu anul 1935 iar în 1936 a fost folosit prima oară în luptă de Legiunea Condor, în războiul civil spaniol. A fost una din cele mai de succes arme folosite de germani în blitzkrieg. Acest avion, spre deosebire de bombardierele obișnuite ale timpului respectiv, putea să intre în picaj controlat, având astfel ținta mereu în vizor și trimițând bombele cu o precizie mult mai mare decât ar fi făcut-o oricare alt bombardier clasic. S-a observat că, pe lângă efectul
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
de germani în blitzkrieg. Acest avion, spre deosebire de bombardierele obișnuite ale timpului respectiv, putea să intre în picaj controlat, având astfel ținta mereu în vizor și trimițând bombele cu o precizie mult mai mare decât ar fi făcut-o oricare alt bombardier clasic. S-a observat că, pe lângă efectul devastator care îl produceau bombele, sunetul avionului în picaj producea un efect de teroroare psihologică asupra liniilor inamice. Ulterior aceste aparate au fost dotate cu sirene pentru a spori efectul. Toate aceste capabilități
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
inamice. Ulterior aceste aparate au fost dotate cu sirene pentru a spori efectul. Toate aceste capabilități au fost observate de Ernst Udet, unul dintre marii eroi aeronautici ai primului război mondial. Acesta însă a supraestimat capacitățile avionului impunând ca toate bombardierele care urmau să fie construite să aibă această posibilitate de a intra în picaj (punând astfel capăt unor modele promițătoare precum bombardierele grele Heinkel He 177). Primele zboruri ale modelului au fost înregistrate în 1935, iar câteva Ju 87A-ls și
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
unul dintre marii eroi aeronautici ai primului război mondial. Acesta însă a supraestimat capacitățile avionului impunând ca toate bombardierele care urmau să fie construite să aibă această posibilitate de a intra în picaj (punând astfel capăt unor modele promițătoare precum bombardierele grele Heinkel He 177). Primele zboruri ale modelului au fost înregistrate în 1935, iar câteva Ju 87A-ls și Ju 87B-ls au fost folosite de Legiunea Condor în Spania în 1938, 1939. În timpul invadării Poloniei, Germania dispunea de peste 300 de astfel
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
Heinkel He 177). Primele zboruri ale modelului au fost înregistrate în 1935, iar câteva Ju 87A-ls și Ju 87B-ls au fost folosite de Legiunea Condor în Spania în 1938, 1939. În timpul invadării Poloniei, Germania dispunea de peste 300 de astfel de bombardiere (Ju 87s). Dar momentul în care ele au șocat lumea a fost la invadarea Franței și a Țărilor de Jos, când, deși la sol germanii au fost depășiți numeric, totuși Luftwaffe a obținut ceva foarte important, supremația aeriană, astfel putând
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
care ele au șocat lumea a fost la invadarea Franței și a Țărilor de Jos, când, deși la sol germanii au fost depășiți numeric, totuși Luftwaffe a obținut ceva foarte important, supremația aeriană, astfel putând lovi din plin inamicul cu bombardiere în picaj, în timp ce tancurile eliminau ce mai rămânea. Ceea ce a uimit la aceste avioane era acuratețea în acțiunile lor, pentru atunci remarcabilă. Erau un fel de artilerie zburătoare, mult mai precisă și cu o rază mult mai mare. În primul
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
rază mult mai mare. În primul război mondial, trupelor germane le fusese foarte greu să spargă linia frontului pentru că de fiecare dată apărătorii reușeau să refacă mai rapid linia frontului decât aceasta putea fi atacată de inamic. Cu introducerea acestui bombardier însă lucrurile se schimbau radical, deoarece acestea distrugeau tancurile franceze chiar în timp ce erau transportate. Cu toate acestea, toate Ju 87 erau încă dependente de menținerea unei supremații aeriane pentru a-și duce la bun sfârșit misiunile. Dotarea slabă a tuturor
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
lucrurile se schimbau radical, deoarece acestea distrugeau tancurile franceze chiar în timp ce erau transportate. Cu toate acestea, toate Ju 87 erau încă dependente de menținerea unei supremații aeriane pentru a-și duce la bun sfârșit misiunile. Dotarea slabă a tuturor acestor bombardiere, din punctul de vedere al posibilităților de apărare, a fost exploatată la maxim de către aliați care le puteau doborî cu ușurință pentru că erau atât încete cât și slab echipate cu arme. De fapt, aveau ca singur mijloc de apărare doar
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
spate. Deși aparent aveau suficiente mijloace de apărare, totuși puterea de foc a avioanelor germane era inferioară față de cea a inamicilor, care aveau mitraliere de 20.0 mm comparate cu ale germanilor de "numai" 7.9 mm. Cu toate acestea, bombardierele "Ju 87 Stuka" puteau să transporte o bombă de 1.800 de kg. pentru o misiune cu rază scurtă. Experineța de pe câmpul de luptă din Rusia a arătat că aruncarea unei încărcături mari direct deasupra unui tanc era dificilă chiar
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
transporte o bombă de 1.800 de kg. pentru o misiune cu rază scurtă. Experineța de pe câmpul de luptă din Rusia a arătat că aruncarea unei încărcături mari direct deasupra unui tanc era dificilă chiar și pentru aceste avioane. Astfel bombardierele au fost echipate cu bombe de tip SD-4-H1 de 4 kg care erau eficiente pentru penetrarea blindajului subțire pe care îl aveau tancurile deasupra. Chiar și masivele tancuri rusești JS-2 nu rezistau în fața preciziei acestor bombaradamente. Printre ultimele modele de
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
Printre ultimele modele de avioane de acest tip de aflau și Ju 87 G-1, care deși aveau o dotare superioară ca forță de foc, având două mitraliere de 37 mm, erau în schimb mai lente decât versiunile anterioare. Spre deosebire de alte bombardiere în picaj, avioanele Stuka se îndreptau spre sol sub un unghi real de 90° accelerând de la 410 km/h la 540/ h (maximum de viteză era de 600 km/h) și parcurgând astfel 1.370 m. Avionul era dotat cu
Junkers Ju 87 () [Corola-website/Science/299694_a_301023]
-
superiorității aeriene. În timpul pregătirii atacului, germanii au realizat o mare concentrare de avioane de luptă în apropierea fortărețelor și la începutul atacului au doborât sau au împiedicat decolarea toturor avioanelor aliate de recunoaștere. Aceasta a permis avioanelor de recunoaștere și bombardierelor germane să opereze fără a putea fi împiedicate să-și ducă misiunea la îndeplinire. Francezii au contraatacat rapid, deplasând "escadrilles de chase" din alte sectoare pentru a recâștiga supremația aeriană. În spațiul aerian îngust de deasupra Verdunului s-au dat
Frontul de vest (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299935_a_301264]
-
milioane de vieți din rândurile trupelor Aliaților. La sfârșitul lunii iulie 1945, Aliații i-au dat Japoniei un ultimatum, amenințând cu distrugerea completă a acesteia, dacă nu va capitula. Nu s-a întrevazut nicio intenție de capitulare din partea japonezilor. Așa că bombardierul american B-29 Superfortress Enola Gay pe data de 6 august 1945 a lansat bomba atomică „Little Boy” de 5 tone asupra orașului japonez Hiroshima. În urma exploziei au murit 130 000 de japonezi. Trei zile mai târziu, o a doua bombă
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
6 august 1945 a lansat bomba atomică „Little Boy” de 5 tone asupra orașului japonez Hiroshima. În urma exploziei au murit 130 000 de japonezi. Trei zile mai târziu, o a doua bombă atomică, „Fat Man", a fost lansată dintr-un bombardier Superfortress, Bockstar, pentru a distruge orașul Nagasaki. În acest atac au fost uciși 75 000 de japonezi. Mii se oameni au murit ulterior, din cauza radiațiilor, care le-au provocat răni și boli. În cele din urmă, japonezii au capitulat pe
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]
-
Dunquerque. Forțele britanice retrase în patrie au rezistat atacului german în special datorită superiorității navale și, parțial, datorită puterii aviației regale. În ciuda faptului că a fost incapabil să obțină capitularea Angliei, din cauza inferiorității forțelor navale și a insuficientei flote de bombardiere strategice, Hitler s-a arătat nerăbdător să continue cu atacul mult dorit în răsărit, fiind convins că, în urma înfrângerii Uniunii Sovietice, britanicii aveau să cerșească pacea. Hitler era extrem de încrezător în sine datorită succesului rapid din Europa Occidentală, cât și
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]
-
să târască URSS-ul în război împotriva Germaniei pentru a ușura situația englezilor. Guvernul german i-a informat pe sovietici că mișcarea de trupe și materiale de război către răsărit s-a făcut numai pentru a le scoate de sub amenințarea bombardierelor britanice. Germanii au mai explicat că încearcă să-i păcălească pe britanici că se încearcă atacarea URSS-ului, trupele și proviziile stocate în răsărit fiind destinate de fapt invaziei peste Canalul Mânecii. Este dovedit astăzi că un spion aflat în slujba
Operațiunea Barbarossa () [Corola-website/Science/299218_a_300547]