2,101 matches
-
a binelea și trebuia să-l cheme pe lăcătușul de serviciu ca să deschidă ușa camerei și pe medicul său de căpătîi ca să-i administreze Bernardei un sedativ pentru cai. CÎnd sărmana se trezea după două zile, librarul Îi cumpăra trandafiri, bomboane, o rochie nouă și o ducea la cinematograf să vadă un film cu Cary Grant, care era pentru ea, după José Antonio, bărbatul cel mai frumos din istorie. — Auziți, și se zice de Cary Grant că e omul de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o ducea la cinematograf să vadă un film cu Cary Grant, care era pentru ea, după José Antonio, bărbatul cel mai frumos din istorie. — Auziți, și se zice de Cary Grant că e omul de pe stradă, murmura ea, Îmbuibîndu-se cu bomboane de ciocolată. Cum se poate așa ceva? — Gogomănii, declara Barceló. Bădăranii și tontălăii trăiesc Într-o stare de perenă invidie. — Ce frumos vorbește domnul. Se cunoaște ați fost la universitatea aia cu sorbitul. — Sorbona, o corecta Barceló fără acreală. Era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ziua aceea, lui Fermín Romero de Torres Îi căzu cu tronc să meargă la cinematograf În fiecare duminică. Tata prefera să rămînă acasă și să citească, Însă Fermín Romero de Torres nu pierdea nici o proiecție. Își cumpăra o grămadă de bomboane de ciocolată și se așeza În rîndul șaptesprezece să le devoreze, așteptînd apariția stelară a divei de serviciu. Subiectul Îi era perfect indiferent, și nu se oprea din vorbărie pînă cînd o damă cu atribute considerabile nu umplea ecranul. — M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fără chip dispăruse. M-am Întors și am putut vedea o siluetă Îndepărtîndu-se pe culoarul parterului și Încrucișîndu-se cu Fermín Romero de Torres, care se Întorcea din safariul său gastronomic. Intră pe rînd și Își ocupă fotoliul. Îmi Întinse o bomboană de pralină și mă privi cu o oarecare reticență. — Daniel, ești alb ca o bucă de măicuță. Nu ți-e bine? O adiere nevăzută plutea peste parterul cu fotolii. — Miroase ciudat, comentă Fermín Romero de Torres. Ca un pîrț rînced
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Nu. Miroase a hîrtie arsă. — Hai, ia un Sugus de lămîie, că te vindecă de orișice. — Nu mi-e poftă. — Atunci Îl pui deoparte, că nu se știe niciodată cînd un Sugus de lămîie te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și am plutit peste restul filmului fără să mai acord vreo atenție nici Veronicăi Lake, nici victimelor farmecelor ei fatale. Fermín Romero de Torres se pierduse În spectacol și În bomboanele lui. CÎnd luminile se aprinseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
te scoate din Încurcătură. Am vîrÎt bomboana În buzunarul jachetei și am plutit peste restul filmului fără să mai acord vreo atenție nici Veronicăi Lake, nici victimelor farmecelor ei fatale. Fermín Romero de Torres se pierduse În spectacol și În bomboanele lui. CÎnd luminile se aprinseră la sfîrșitul proiecției, mi s-a părut că m-am deșteptat dintr-un coșmar și m-am simțit tentat să iau prezența acelui individ la parterul cu fotolii ca pe o iluzie, un truc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
care mie mi-a sunat ca limba chineză. Fermín Îi spunea mereu dumneata, sau doctore, și se prefăcea că nu observă bîlbîiala băiatului. Pentru a răspunde infinitei răbdări pe care Fermín o avea cu el, Tomás Îi aducea cutii cu bomboane de ciocolată elvețiene Învelite În fotografii cu lacuri de un albastru neverosimil, vaci pe pășuni verde tehnicolor și ceasuri cu cuc. — Prietenul dumitale Tomás are talent, Însă Îi lipsește o direcție În viață și o țîră de tupeu, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
În tăcere, observînd cum lui Fermín Îi curgeau balele și cum Bernarda era copleșită de atențiile acelui omuleț cu dimensiuni de tabacheră și cu o vorbărie de tîrgoveț, care o privea cu zelul pe care și-l păstra doar pentru bomboanele Nestlé. — Dar dumneavoastră, domnișorule Daniel, ce ziceți? — Aici domnul Romero de Torres este expertul. Te poți bizui pe el. — Apăi, atunci o iau pe asta cu insula, dacă mi-o Împachetați dumneavoastră. CÎt vă datorez? — E din partea casei, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Cred că băiatul cel mare, Jorge, a plecat În străinătate, În Argentina. Se vede că aveau fabrici acolo. Oameni cu bani mulți. ăștia cad mereu În picioare. N-aveți cumva, din Întîmplare, un chiștoc? — Regret, dar vă pot oferi o bomboană Sugus de lămîie, care e dovedit că are tot atîta nicotină cît un Montecristo și, În plus, o grămadă de vitamine. Portarul se Încruntă cu oarecare neîncredere, Însă acceptă. I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
I-am Întins Sugus-ul de lămîie pe care mi-l dăduse Fermín În urmă cu o eternitate și pe care Îl descoperisem În căptușeala buzunarului. Am sperat să nu se fi stricat. — E bună, aprecie portarul, tot sugînd din bomboana ca de cauciuc. — Tocmai mestecați mîndria industriei cofetărești naționale. Generalisimul le Înghite ca pe migdale. Și spuneți-mi, ați auzit vreodată pomenindu-se de fata familiei Aldaya, Penélope? Portarul se spijini În măturoi precum GÎnditorul erect al lui Rodin. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sfârșitului de secol - pictor, gravor, desenator, tipograf, poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.) Domnul e singur (fr.). Domnul nu-i politicos (fr.). Inima are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le cunoaște (Blaise Pascal). Maestrul cutiei cu bomboane de ciocolată (fr.). Drăguța mea (fr.). Biata fată! (fr.) În plus, pe deasupra (fr.). Acest tablou, aflat anterior în posesia unui industriaș bogat din Lille, care a fugit din oraș la apropierea trupelor germane, este astăzi expus la Galeria Națională din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fără să-mi dea un răspuns. Credea probabil că delirez. Când se consideră că puteam pleca, primii vizita primarului. Îmi strânse mâna. Îmi spuse că avusesem febră. Că își făcuse griji. Apoi scotoci în buzunare și scoase un pachet de bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe masă, rușinându-se puțin, parcă s-ar fi scuzat: — Doream să vă aduc o sticlă de vin, dar vinul e interzis aici, atunci mi-am zis că... Ia uitați-vă, vânzătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe buze, ca și cum mi-ar fi spus că avem destul timp. Infirmierele îi spuseseră că trebuie să mă menajeze, să nu vorbească prea mult și să nu mă facă să vorbesc. Rămăserăm astfel câteva momente, privindu-ne, uitându-ne la bomboane, la tavan, la fereastra prin care nu se zărea decât o fâșie de cer, fără pomi, fără dealuri, fără nori. Apoi primarul se ridică, îmi strânse din nou mâna îndelung și plecă. Nu mă anunță în ziua aceea de moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
izbitoare. Mă rog, e viziunea ei!, își schimbă privirea, glasul, încearcă să recite cald-artistic, așa cum vorbea când înregistra clipurile publicitare de la televiziune, când încerca să își moduleze glasul și silueta după textul în care vorbea de una, de alta (mâncați bomboanele noastre, sunt cele mai dulci!, țineți rețeta aceasta de slăbit și veți fi ca niște silfide, purtați „inelul secolului”, ca mine, și veți avea o viață plină de realizări și de noroc, așa ca mine!!!...), daaa!, afirmă tainic, straniu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
mai multe, iar eu am dus o viață ocrotită. — O, Clara, te rog să nu tragi de timp a implorat-o Amory. Dar vorbește puțin despre mine, vrei? Sigur. Ador să fac asta. Nu a zâmbit spunând asta. — Ești o bomboană. Mai Întâi, răspunde-mi la câteva Întrebări. Sunt un afurisit de Înfumurat? — Păi... nu. Ai un orgoliu uriaș, dar amuzant pentru cei care-i observă preponderența. — Înțeleg. — În adâncul sufletului ești umil. Te scufunzi până-n al treilea iad al deprimării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să mă auto de numesc „un băiat nu chiar așa de rău“, să cred că-mi regret tinerețea pierdută când de fapt invidiez numai Încântarea pricinuită de pierderea ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor. Vor pur și simplu să retrăiască bucuria de a le mai mânca o dată. Matroana nu dorește să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când de fapt invidiez numai Încântarea pricinuită de pierderea ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor. Vor pur și simplu să retrăiască bucuria de a le mai mânca o dată. Matroana nu dorește să i se redea virginitatea - vrea să-și repete luna de miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Avea un mers repezit, era parcă preocupat continuu de ceva și chiar era, cred că atunci când l-au folosit ăia la sindicat a fost cel mai fericit, căci se putea ocupa în voie și cu abnegație de pachete cu portocale, bomboane, ceva jucării pentru copii, era asudat de atâta alergătură și grijă. Nu a cerut niciodată nimic, nu a pretins decât să se afle pe scenă, să se scalde în lumina reflectoarelor, care era și lumina lui. După spectacol se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
prostul la nimereală, dar se prinde. Zâmbește cu cochetărie și-mi face semn să mă așez. ― Ce vrei să înveți tu acolo? ― Pantomimă. ― Ce? Îți trebuie? ― Neapărat, simt eu asta. ― Dacă simți... Scotocește prin birou și scoate o cutie de bomboane, ia una, întreabă dacă vreau și eu, spun frumos nu, doamnă; ea dă din cap și o mestecă, închizând ușor ochii. ― Auzi, să ai grijă să înveți totul pe acolo, uită-te bine împrejur, bagă bine la cap și întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și oamenii șoptesc și ei, care mai cu glas, care mai fără, dar fiecare cu aceeași tristă bucurie a nașterii întru moarte. De sus cad niște picături de ploaie care se transformă în ninsoare, copiii râd cu gura până la urechi, bomboanele se sfarmă în dinți, oamenii cântă cu sfioșenie și credință, mai ales credință, când mama spune cu glasul ei cel dulce cum s-a născut Iisus în fân în ieslea-i săracă... peste toți plutește duhul sfânt și îngerii cântau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că Sophie e un spiriduș, fiindcă acum e aici și peste puțin timp apare în cu totul altă parte, unde își încurajează echipa favorită. Oare să‑i aducă flori sau mai degrabă un parfum scump sau o cutie mare de bomboane? Mai bine să întrebe o femeie care sigur cunoaște mai bine ca el inima altei femei; o s‑o întrebe pe Anna. Mai târziu va trebui să și studieze - ca să se poată însura cu Sophie și să poată cumpăra fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
prin meniu și mamele se gândesc că ar cam fi timpul ca odraslele lor să meargă la culcare. Frau Lange e acasă? Nu e îmbrăcată să primească vizitatori domni. — Păi, nu-i nimic. Nu i-am adus nici flori, nici bomboane de ciocolată, și cu siguranță nu sunt un domn. Aici adevărat grăiești. — Asta era o glumă care nu costă nimic. Așa, ca să te binedispun îndeajuns încât să faci ce ți se spune. Aici e vorba de afaceri, afaceri urgente, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
cu un gât mai scurt decât o sticluță de băutură și cu un piept precum un sac plin cu nisip, sosi cu un carnețel și un creion și se așeză un pic mai departe de mine și Illmann, sugând o bomboană, cu picioarele încrucișate aproape nonșalant, aparent netulburat de priveliștea care se înfățișa în fața noastră. Preț de o clipă, Illmann se uită la el ca pentru a-l evalua și apoi dădu din cap înainte de a începe să descrie ceea ce vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în spațiu, îl luă pe băiețel pe după umeri și-l aduse cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum se face că știi limba noastră? întrebă Dromiket 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
îl luă pe băiețel pe după umeri și-l aduse cu tricicletă cu tot la bord. Stejeran 1 îi scoase de pe cap globul de sticlă în care se adunase o băltoacă de lacrimi și-l întrebă dacă vrea o bomboană. — Ce bomboană? întrebă băiatul. — „Cibo”, răspunse Stejeran 1. — Vreau, zise băiețelul. Îl priviră mai cu atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum se face că știi limba noastră? întrebă Dromiket 4. — Am implantat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]