2,885 matches
-
unde te plasezi tu până la urmă, căci mi se pare ca îmbrățișezi o paletă cam largă și cam amestecata de identități. Dacă tot ai deschis dezbaterea (și bine îmi pare că ai făcut-o), poate o și lămurești. Anonimule, încurci borcanele. Verbul a fi se scrie cu un singur i la forma negativă a imperativului. La conjunctiv (formă afirmativa sau formă negativă) se scrie întotdeauna cu 2 i. La conjunctiv, cele două forme sunt întotdeauna identice: să comentezi, să nu comentezi
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
etajerele, debaralele se umpleau astfel continuu cu piese bizare și elocvente: bucăți de cablu, gheme de sfoară, siguranțe electrice, tăvi, plase, papuci, sacoșe, rame, cîrlige, coli de staniol, cîrpe de praf, bigudiuri, perii, globuri, robinete, conuri de brad, bibelouri, sticle, borcane, genți... Unele dintre ele mai erau, cît de cît, utilizabile, dar pas de le găsește cînd aveai vreodată nevoie! Le revedeai după un timp atunci cînd căutai altceva, un lucru pe care, indubitabil, îl găseai abia post festum. Revin la
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
usuc și să fac nu știu ce cu ei”) - 1 punguță leuștean uscat (“N-am găsit leuștean verde și-am mai luat o pungă d-asta, deși știam că mai avem una. Am zis să fie...”) - 1 legătură pătrunjel - 8 mere - un borcan mare Nutella și-o cutie Finetti (“Ai scris Nutella pe listă, da’ am luat și Finetti, că m-am gândit că poate e mai bun”) În rest, mulțumesc pentru urările de la postul anterior, Crăciun fericit în continuare și un an
Cum face un bărbat cumpărăturile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18614_a_19939]
-
pentru că uneori sunt ipohondri și își cumpără țigări slims, fiindcă li s-a părut că i-a înțepat inima, pentru ca, dacă se apucă să spele, amestecă coloratele cu albele și iese o varză totală, pentru că nu le intra mâna în borcanul de castraveciori murați, dar tot se chinuie s-o bage, pentru ca, atunci când dansează, pot fi foarte caraghioși, pentru că țin regimuri de slăbire fără sa-nteleaga o iota din principiile după care funcționează un asemenea regim și, dacă le explici că
De ce barbatii e niste copii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18655_a_19980]
-
Vecinul Julius de la Daily Cotcodac a organizat o competiție pentru cele mai haioase nume românești. Nume românești reale, atenție, nu inventate! Supplexa Memoranda Onac, Struț Modest, Rândunel Pisică, Ion Mariano Monamour, Geniloni Sfeclă, Rămurel Pastramă, Gigel Potrivitu, Triță Făniță, Marcello Borcan și Renato Lacrimă își dispută sângeros, la această oră, trofeul de cel mai haios nume din spațiul carpato-danubiano-pontic. Eu l-am votat, din toată inima, pe Rândunel Pisică, pentru că mi se pare că merită cel mai tare trofeul. E mai
Să-l susţinem pe Rândunel Pisică! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18733_a_20058]
-
de icnitul meu. Câteva ore mai tarziu, la coborâre, am mâncat niște zmeura, să am și eu ceva în stomac. N-a rezistat nici asta mai mult, dar, în timp ce vomam mă gândeam “măcar asta are gust a zmeura”. Ioana: Un borcan de dulceața de zmeura, când aveam 7 ani . Nu știu cât de mare era recipientul respectiv, cert este că a doua zi dimineață m-au operat de urgență de apendicita:))) Rodi: Într-o dimineață mă pomenesc cu fiul meu cel mare, care
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
prietenii, toata noptea. Dl Soț era la pește și n-a aflet niciodată, dece fiul său are oroare de băuturile spirtoase. Sof Cât: Dulceața de nuci verzi! Eram cu mama în vizită, aveam până în 10 ani, si am mâncat toate borcanele de dulceața ale gazdei, 4 la număr. Mi-a fost atât de rău și am zăcut vreo 2 zile! Mihaela: Ouă fierte. Din copilăria mea furtunoasa. Totul a început într-o noapte de Înviere. Concurs de mâncat ouă. Continuarea este
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
Vulturești, jud . Suceava... Chestii de-astea. Am observat însă în ultima vreme - și asta, desigur, m-a bucurat, o profesionalizare certă a acestor concursuri. În sensul că premiile sunt mult mai bine gândite. “Felicitările mele , doamnă, sunteți câștigătoarea celor trei borcane de magiun natural de prune”. N-am auzit incă un “Uleiul de floarea soarelui merge astăzi la...” sau “Pasta de dinți este câștigată de...” sau “Domnule, sunteți fericitul câștigător al funiei și săpunului puse la dispoziție de generosul nostru sponsor
Odă câştigătorului de magiun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18971_a_20296]
-
nostru politic era înspăimîntător de nesigur: “Totul e să nu murim. În decurs de 9 luni eu am fătat ca niciodată 20 de pisoiași albi sau cu rimă ceea ce mă înghiontește să sper că mai e ceva talent pe fundul borcanului. E bună și singurătatea, cu condiția să nu te acrești decît pe la subțiori. Ce să-ți mai spun, psihimu? Că te iubesc de-adevăratelea? Că sper că vor veni totuși vremurile cînd, stînd noi doi la o crîșmă din Dudești
Expeditor: Geo Bogza by Al. Ioani () [Corola-journal/Imaginative/13255_a_14580]
-
n-ar exista și un Dicționar al Criteriilor? Câte suspiciuni, neînțelegeri, conflicte s-ar putea astfel evita? Poate, chiar, și războaie. Cireșul În marginea viei era un cireș bătrân dar viguros. An bun, an rău, cireșele lui umpleau cu dulcețuri borcanele Madamei Manolita ba, uneori, și cutiile de plastic din congelator. Din vară până-n toamnă, Monsieur Pierre se delecta la desert cu acea tartă dintr-un aluat pufos împănat cu cireșe, numită clafoutis. N-am știut de existența cireșului până în acest
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
formație și provenind din zone geografice diferite, ambii premiați de câteva ori la diverse concursuri de poezie. Voi începe cu Dan Sociu și primul lucru pe care-l afirm este senzația bizară de a scrie despre volumul lui de debut, Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, volum publicat la editura fantomă Junimea în cca 100 de exemplare, din care, în acest moment, nici unul nu se mai află pe piață. Îmi place să cred că semnalele și cronicile pozitive dau
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
o mână învelită într-o carne moale mă desface / și-n spatele meu bătea vântul / era noapte / și nu se mai sfârșea". Din fericire, volumul lui se găsește pe piață sau, mă rog, măcar la librăria Muzeului Literaturii. Dan Sociu - Borcane bine legate, bani pentru încă o săptămână, postfață de O. Nimigean, Editura Junimea, Iași, 2002, 52 p., 40.000 lei Teodor Dună - trenul de treieșunu februarie, prefață de Mircea Ivănescu, Editura Vinea, București, 2002, 96 p.
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13680_a_15005]
-
luăm trenul spre București din gara Bacău. Oare vom și ajunge sau o să ne-nzăpezim pe undeva? Și, dacă da, pe unde? Să ne luăm niște pâine la noi ca, în caz de ceva, să nu mâncăm zacuscă goală din borcanele de la mama soacră? Să luăm la noi și niște lopeți, ca să avem cu ce ne extrage de sub nămeți? Sau să nu mai plecăm deloc? Dar dacă mâine o să fie mai rău? Decât să rămânem aici până la primăvară, să ne îndoape
A te înzăpezi sau a nu te înzăpezi! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19541_a_20866]
-
foarte gustos, din care și Grapă și Beldie au mâncat hămesiți. După ce baba Leana a plecat, Grapă a început să scoată din traista lui mare cât un sac bunicel, tot felul de alte feluri de mâncare; plăcinte și gogoși, un borcan de dulceață și multe fructe de vară. S-a scotocit prin buzunare și a scos la iveală mai multe hârtii de un leu și chiar vreo două de trei lei. I-a numărat cu încetineală ca apoi să-i dea
BELDIE FRATE DE CRUCE CU GRAPĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361270_a_362599]
-
îi făceam semn lui tata-mare și tiptil ne furișam pe ușa din spate în bucătărie și de acolo în cămară. Cu lumina stinsă, aștepta puțin ca să ne convingem că nu există niciun pericol să fim prinși. Tata-mare punea mâna pe borcan și cu un calm care mă enerva, începea să desfacă sfoara cu care era legat celofanul. Nu bănuisem niciodată de ce era așa de calm când pericolul se plimba prin curte. Când deschideam gura mare și întindeam gâtul să prind lingura
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ai grijă să nu doarmă cu ușile deschise, că vezi hoții cum ne dau târcoale! Când a intrat mami, eu săream de bucurie când în pat, când pe dușumea. -Mami, scăpăm de ea? am întrebat-o fericită cu gândul la borcanele pline cu dulceață și cu gem. -Și eu am dulceață, mi-a răspuns mami repede, bănuind sursa fericirii mele. -Da, dar nu știi să o faci așa bună ca ea, i-am răspuns. Mami a zâmbit și nu mi-a
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
-Da, dar nu știi să o faci așa bună ca ea, i-am răspuns. Mami a zâmbit și nu mi-a răspuns. Îmi părea rău că o supărasem, dar acesta era adevărul. Peste câțiva ani am aflat că mami ținea borcanele noastre tot în cămara lor, așa că, tata-mare îmi dădea când dintr-ale noastre, când dintr-ale lor. Nu era nicio diferență, o pregăteau împreună, numai că de la altul era ceva mai bună. În ziua când au condus-o la gară
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
fluturi și la gândaci nu mă gândisem, așa că, puțin curioasă și foarte mult invidioasă pe idea lui, am început să-l descos. Gândacii se prindeau ușor cu ajutorul unei caramele agățată pe un fir de ață și trebuiau puși într-un borcan cu capac; în schimb fluturii se lăsau mai greu prinși, fiind mai rari. În câteva minute cotrobăiam amândoi prin bucătărie să descoperim un borcan gol, pe care l-am găsit fără nicio problemă, dar nu am dat, din nefericire, peste
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
prindeau ușor cu ajutorul unei caramele agățată pe un fir de ață și trebuiau puși într-un borcan cu capac; în schimb fluturii se lăsau mai greu prinși, fiind mai rari. În câteva minute cotrobăiam amândoi prin bucătărie să descoperim un borcan gol, pe care l-am găsit fără nicio problemă, dar nu am dat, din nefericire, peste niciun capac. -Ce fac? l-am întrebat pe Gigi îngrijorată. -Il acoperi cu o hârtie și îl legi cu o sfoară! mi-a răspuns
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
cu Cameluța să fie și ele pregătite pentru vânăoarea de gândaci. Seara am reușit să le pun la current cu programul de a doua zi și înfierbântate de idea lui Gigi, au alergat acasă să-și facă rost de un borcan. Dimineața, am alergat până la Șosea să cumpăr pâine mai repede decât vântul, cu convingerea că, indiferent cât m-ar plati în ziua aceea nu acceptam să mă întorc la Șosea. Din fericire, la întoarcere, nu am avut nicio problemă, așa că
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
în cinci minute, miorlăiam conform semnalului nostrum în fața curții lui Nuța, care stătea ascunsă după gardul înalt cu toate instrumentele necesare. Ca două pisici de data asta miorlăiam și mai tare în fața casei Cameluței, care, necăjită că nu găsise niciun borcan, și-a oferit serviciile să ne ajute pe noi. Pe Gigi nu a fost nevoie să-l strigăm; ne aștepta îngânfat ca un curcan în fața porții, pentru că reușise să ne atragă atenția. -Trebuie să mergem pe pajiștea de lângă calea ferată
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
-i ajungă la mână. Speriată a început să țipe. Carameaua îi căzuse în gaură și gândacul suspendat pe fir ezita și el neștiind dacă trebuia să sară sau să rămână. Gigi a început să râdă, Cameluța s-a aplecat după borcan, iar eu, îngrijorată pentru onoarea noastră, m-am repezit să prind gândacul și într-o fracțiune de secundă, l-am aruncat în borcan sub privirea blocată a lui Gigi. -De ce țipi, Nuța?! Ai speriat gândacul! am certat-o. Nuța
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
dacă trebuia să sară sau să rămână. Gigi a început să râdă, Cameluța s-a aplecat după borcan, iar eu, îngrijorată pentru onoarea noastră, m-am repezit să prind gândacul și într-o fracțiune de secundă, l-am aruncat în borcan sub privirea blocată a lui Gigi. -De ce țipi, Nuța?! Ai speriat gândacul! am certat-o. Nuța tremura de frică, dar cum gestul meu o impresionase, s-a calmat mai repede decât mă așteptam și mulțumită, a scos din buzunar
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
ața așa de tare că ar fi scos cu ea și un crocodil. Cameluța a dat o fugă până acasă de ne-a adus o sticlă cu apă, în care, după fiecare gândac, coboram carameaua suspendată pe ață. La prânz borcanele erau aproape jumătate cu gândaci. Genunchii erau murdari de pământ, iar coatele zgâriate de atâta stat în iarbă așteptând la gaură, gâmdacii nefericiți. -Am furat pălăria de iarnă a lui tata degeaba? m-a întrebat Nuța supărată. -Astazi gândaci, mâine
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
care îi puneți într-o cutie înfipți cu un bold. Problema noastră nu erau gândacii, ci cum să-i ascundem acasă să nu-i vadă mamele. Nuța a scăpat ușor: imediat ce a intrat în curte, mama ei i-a confiscat borcanul pe care îl ascunsese sub rochie și în mai puțin de cinci minute, bătută măr, alergă să le dea drumul de unde îi prinsese. Borcanul meu a reușit să ajungă neobservat până în casă, unde am răsucit o ață în jurul hârtiei care
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]