689 matches
-
Domnului unde te odihnești, de acele zile lungi de la Ghazir... Marți, 6 aprilie Plimbare la Balotești cu prințul Ferdinand al României și fiica sa mai vârstnică 33. Conversație. Vorbește despre tinerețea lui. Vineri, 9 aprilie Data înfloririi brândușelor la Posada. Brândușe albe. Singurătate. Soacra mea34 urmează să sosească mâine. 10 aprilie Sosirea soacrei mele. Noaptea de Paști. Slujba de noapte la mănăstirea Lespezi între Posada și Comarnic. M. Bibescu (Arc-en-ciel). Marți, 13 aprilie Sosirea la Posada a prințului Carol 35, viitor
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pentru că, mental, este încă neformat. Nu-mi place. Mă dezgustă puțin. Mi se pare ciudat să trăiesc în preajma lui, dar am o plăcere ciudată provocată de curiozitate. În dimineața asta, la zece și jumătate, am fost la Sinaia să culegem brândușe în fața castelului Peleș. Am luat coșuri și cuțite ca să putem scoate rădăcinile. 17 aprilie Azi dimineață, pe la ora zece și jumătate, prințul Carol a fost rechemat de către tatăl său. Se așteaptă sosirea prințului imperial al Germaniei 38, ceea ce impune o
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
ale aristocrației, trăiesc ca într-un turn (tren) Babel, dar reușind totuși să comunice între ei, în ciuda tuturor diferențelor. Romanul este construit și pe antiteza permanentă dintre Lumea Veche și Lumea Nouă, reprezentate de doamna Ster, respectiv de Ignat P. Brândușă, aristocrata și parvenitul. Revelionul „cu vânzare“, organizat în casa distinsei doamne Ster, simbolizează de fapt trecerea de la Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a tranziției, în care indivizii precum Brândușă se simt în largul lor. Locul aristocrației este luat de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Lumea Nouă, reprezentate de doamna Ster, respectiv de Ignat P. Brândușă, aristocrata și parvenitul. Revelionul „cu vânzare“, organizat în casa distinsei doamne Ster, simbolizează de fapt trecerea de la Lumea Veche la Lumea Nouă, cea a tranziției, în care indivizii precum Brândușă se simt în largul lor. Locul aristocrației este luat de o democrație sălbatică, de noua burghezie, ai cărei reprezentanți sunt acei „machos dolofani de extracție dacică sau fino-ugrică, convertiți după Revoluție în traficanți de valută, dotați cu telefoane celulare și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
personajelor, bovarice, trăiesc din amintirile Lumii Vechi („Vine o vreme când, vrând nevrând, trăiești din amintiri!... Trecutul, pâinea noastră cea de toate zilele!“), ca „într-un mormânt cu vedere spre viață“, din ce în ce mai îndepărtați de Occident, cu o „cultură minoră“ (pentru Brândușă, o cultură „pedofilă“) și „întâmplări mărunte“. Mulți oameni pleacă din oraș, așa cum este și cazul lui Petru Cain, ceasornicarul evreu, de care locuitorii Apudului se despart cu greu („- Se duce la ai lui, șopti Gheretă îmbunat. ă...ț Numai noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
în jurul revelionului cu vânzare din casa aristocratei Ster, retrasă la țară și obligată să-și vândă tablourile de colecție. Dacă „vechii“ locuitori ai Apudului sunt oameni cărora comunismul le-a confiscat trecutul și memoria, „noii“ burghezi, în frunte cu privatizatul Brândușă, sunt simboluri ale „evoluției“ și ale societății de tranziție. În începutul romanului întâlnim metafora trenului, a trenului care nu duce nicăieri, trenul Babel, sau trenul tranziției. Doar Sebastian Gheretă, poștașul, mai visează la un miracol, la o veste ieșită din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
supreme puteri" ascunde "un cer de înaltă lumină"3. Dă de văzut acest ascuns în deschidere - acest mister deschis - de vreme ce semnul pe care îl face se ascunde la vedere, semnifică și arată ceva de neprivit? "Micul incendiu/ ascuns în inima brândușei de toamnă"4 este imaginea voalată care arată nearătându-se; fără să fie prezentă, nu e nici absentă întru totul. Deschiderea e chiar această distanță a posibilului între prezență și absență, loc al semnificabilului ce se dezvăluie în propria învăluire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
iarnă și bucuria iubirii, a revenirii la viață a întregii naturi. Așa se face că a apărut credința ca Dragobete ar fi fost fiul Babei Dochia, fiind căsătorit cu Florica (sau Lazarica). De el sunt legate și legenda ghiocelului, a brândușei și a "nunții" păsărilor. Dragobete (Dragomir) este simbolul românesc al iubirii. Din păcate, foarte mulți (în special tineri) preferă sărbătoarea de import a Sfântului Valentin, uitând de Dragobete. Paparudele se practică de săteni îndeosebi în timpul perioadelor de recoltă prelungită având
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
am făcut amândoi opinie separată statornicindu-ne pe coasta unui deal mic din apropiere, unde ne-am făcut căsuțe, câte un perimetru delimitat de bețișoare în mijlocul căruia era pus la mare cinste, câte un buchețel al primilor ghiocei și primelor brândușe culese în acel sfârșit de martie. Lăudândune fiecare cu realizarea proprie, eu am pus capăt acestei rivalități reducându-mi la tăcere fratele. Am așezat ca supliment... estetic și de bogăție obiectul ciudat și frumos, auriu-lucitor capturat la trecerea mea pe lângă
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
53 56; II, 87 90 ; V, 24-26 Petrovici, Arina : VII, 208 211 Petrovici, Ion : VIII, 174 180 Pillat, Ion: X, 199 202 Phillippide, Al.: V, 68 69 Piru, Al. : I, 139 142; V, 68 Pleșa, Gabriel : VI, 207 208 Pleșca, Brândușa Dumitrița : VII, 204 Podgoreanu, Anca, : VII, 206 209 Pop, Augustin Z. N. : II, 12 14 Pop, Doru:VI, 121 128 Popa, Constantin M.: VII, 108 115 Popa, George : I, 48 51 ; VI, 164-168 ; VII, 99 103; VIII, 91 97; X
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Sudan și altele. Ele ne delectează, vara cu o bere, iarna cu o vodcă ori un whisky. Ba chiar și cu “vin”, bineînțeles de palmier. Ele ne Încântă privirea, din cea mai timpurie primăvară - ghiocelul - până În cea mai târzie toamnă - brândușa - timp În care se succed viorele, lăcrămioare, prin păduri, ori iriși prin bălți, ori lalele, narcise, stânjenei, crini, gladiole, prin grădini; și, În sfârșit, chiar orhidee. Ele, adică banala iarbă, ne Înrourează pașii și ne oferă bucuria odihnei, dar și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Viola tricolor) 2. Clasa Monocotiledonatelor Familia Orchidiacee, Bribonic (Orchis ustulata, Orchis coriophora, Orchis globosa, Orchis cordigera, Orchis morio), Iarba cucului( Herminium monarchis), Iraba de baltă (Anacamptis pyramidalis, Epipactis microphylla), Părul cucului (Listera cordata) Coroclean (Neottia nidus-avis, Coralloorhiza innata) Familia Iridacee. Brândușe de munte (Crocus banaticus), Coasă (Gladiolus imbricatus), Catiță, Stânjenel vânăt (Iris germanica), Stâjenel galben (Irispseutacorus) Catița vânătă (Iris caespitosa) Familia Amaryllidiacee. Coprină, Floare popească (Narcissus radiiflorus), Ghiocel (Galanthus nivalis) Familia Liliacee. Sburătoarea presurii (Majanthemum bifolium), Răsfulg, Crucea florilor (Paris quadrifolia
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
execuții ale cenzurii, dar tot rămânea ceva. Rămânea ceea ce românii înțelegeau la lectura printre rânduri din profilul și nuanțele unor personaje confruntate zi de zi cu rigorile absurde ale vieții. Plasate mai întotdeauna în atmosfera marelui combinat chimic de la Valea Brândușelor (gândit pe structura celui de la Săvinești, unde autorul însuși muncea zi de zi ca fizician), conflictele directe sau doar mocnite contraziceau flagrant declarațiile triumfaliste ale puternicilor zilei. Romanele lui îndeosebi alimentau în mod evident nemulțumirea și ofereau o speranță. Dramele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să strîng mai bine fularul la gît și să grăbesc pasul. Cîțiva ingineri de la combinat au ieșit și ei din blocurile alăturate și se grăbesc spre stația de autobuz. Unii își duc de braț soțiile, care lucrează tot la Valea Brândușelor, poate chiar în aceeași secție cu ei, ori poate în altă parte, important e că-s împreună, cunosc aceeași lume, "vorbesc aceeași limbă". Unii cred că nu e bine; viața devine monotonă, nu mai au ce-și spune după-amiaza, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Era aici și-acum șapte ani, cînd am venit în oraș. Cîte unul, mai adormit, se împiedecă de ea, înjură, dar piatra își duce în continuare existența, nestingherită. Vin două autobuze dinspre capătul liniei, dar pe nici unul nu scrie "Valea Brândușelor". Unul merge în Cartierul de Est, iar celălalt, pînă la stația de benzină. Lume s-a adunat destulă în stație, să tot fie vreo două sute de salariați ai combinatului. E, de fapt, ora de vîrf. La primul autobuz nu mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care venisem, invitîndu-mă totodată să iau loc. De după blocul "4001", cum e poreclit un bloc, în care lumea zice că stau cei cu salariul peste 4000, încep să apară cursele rapide, care fac legătura între Cartierul de Nord și Valea Brândușelor. Astea nu opresc aici, mormăie supărat Marinescu. Cursele rapide trec în goană prin stație. De la o fereastră, îmi face semn Nelu Arbore, consăteanul meu: Ion al copilăriei mele, cum îi spun eu cînd mă gîndesc la el. Uneori mă gîndesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
șaizeci și cinci, la etajul unsprezece, cu fereastra spre munte, la poala căruia sînt vile și parcul orașului. După cîte știam, pînă acum trebuia să primesc deja repartiția, dar probabil nu s-a ținut ședința Biroului Executiv al Consiliului Popular Municipal Valea Brândușelor, pentru semnarea formelor. Oricum, mult nu mai poate să dureze. Important e că voi primi. Și-n ziua cînd voi primi cheia, împreună cu doi-trei amici aduc mobila, frigiderul, instalez biblioteca și biroul, apoi perdeaua și draperiile. Cînd totul va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
făcea zile întregi, cît dura drumul cu pluta ce-o conducea de la Vatra Dornei pînă la Bacău; odată închisă Bistrița cu barajul de la Bicaz, a plecat un timp prin țară, muncind la săpat șanțuri, apoi s-a angajat la Valea Brândușelor. Cu căldura ce facem? mă întreabă Pintilaș, care umblă tot timpul cu bluza salopetei descheiată și cu prosopul după gît. Ventilatorul acela se tot montează de trei ani, zice altul. Vorbesc din nou cu tovarășul inginer Marinescu, îi asigur eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Poate că totuși îți faci timp. E ceva care te privește... E ceva în legătură cu Livia? o întreb. Da, îmi răspunde prompt. Doamnă, regret, dar nu mă interesează! Livia e o fată frumoasă și, într-un oraș de provincie, ca Valea Brândușelor, e imposibil să nu fie bîrfită. Într-un oraș de provincie, îmi replică doamna Pascu, se știe totul. Nu mă interesează! Dealtfel nu pot să cred prea multe din cele ce mi-ați spune. Știu că majoritatea e bîrfă. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la blocul-turn va fi tocmai ce-mi trebuie: două lifturi, alimentara în stînga, librăria în dreapta... În fața mea, pe culoarul de la parter, merg două femei spre colțul unde sînt ușile celor trei lifturi. Una din femei e inginera-șefă a combinatului, Brîndușa Roman; mă observă și-mi face un semn autoritar să mă apropii de ea. Am impresia că semnul nu-i pentru mine și întorc capul să văd dacă nu e careva în spatele meu. Dumneavoastră, dumneavoastră, tovarășe Vlădeanu, zice ea, repetînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-șefă a combinatului la telefon. Chemați-l pe tovarășul Petran. Așteaptă cu telefonul la ureche, privind pe fereastră munții din zare, pe culmile cărora încă mai stăruie zăpada. Eu, rămas lîngă ușă, stau în poziție de repaus. Tovarășul Petran? întreabă Brîndușa la telefon. Sînt tovarășa Roman. Vreau, pînă mîine la zece, planul reviziei de vară. Închide telefonul și-și reia poziția normală în fotoliu. Contracte pentru munca în acord la filamente ai spus? mă întreabă. Da, răspund eu. Mda, mormăie ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
această femeie care se recomandă "tovarășa Roman", nu mai pot să devin insensibil. Pentru a doua oară astăzi mă simt ca un rahat bătut de ploaie, dar de data asta, pe deasupra, mă simt rănit adînc. Tovarășe fizician, strigă la mine Brîndușa, accentuînd și mai puternic pe cuvîntul "fizician", de parcă ar fi vrut să-mi amintească părerea ei cum că fizician e similar cu nimica, mă faci să stau cu mîna întinsă?! Vă rog să mă iertați! mă precipit eu. Nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și tot azi mi-am primit răsplata. Zeița Iubirii, stăpînitoarea uneia din cele patru coordonate ale existenței noastre, s-a întristat cînd cinismul și vulgaritatea mea au ofilit floarea deschisă în sufletul doamnei Teona și m-a pedepsit prin vorbele Brîndușei. Recunosc! Dacă doamna Teona a fost sinceră, îmi merit pedeapsa. Dar refuz argumentele! Refuz acuzația! Sînt pedepsit pentru comportarea mea față de femeia aceea blondă, venită în delegație, căreia i-am propus să mai întîrzie o zi în oraș. Sînt acuzat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Crezi că mie îmi poți vinde pastila ta preferată, cum că ești aici de la începutul combinatului?! Că tu ai construit combinatul... Ai uitat că și eu sînt de pe vremea aceea, cînd toată valea asta era un cîmp imens, plin cu brîndușe, pe care le striveau sub copite oile păscute de cîțiva alde tine? Numai că eu, atunci, la început, supravegheam respectarea proiectului, munceam zece-douășpe ore pe șantier, iar tu, de la păzit oile, ai trecut la păzit baraca unde se țineau lopețile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
prînz, scriitorul va lua masa la cantina combinatului, în sala mică, unde au acces doar cadrele de conducere, se va minuna cîtă carne macră are în farfurie și, dacă e cazul, va fi dus și pînă la munte, la Poiana Brîndușelor, cabana combinatului, să vadă că muncitorii au un loc plăcut unde-și pot petrece sfîrșitul săptămînii. Asta în teorie, că, în fapt, cabana e mereu ocupată cu cîte o aniversare ori cu vreo delegație venită la vînătoare. Scriitorul va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]