1,323 matches
-
al ariei protejate se dezvoltă câteva organisme torențiale bine individualizate, cel mai bine evidențiate fiind cele dezvoltate aproximativ în partea centrală a ariei protejate (circa 16,59 ha), iar celălalt în partea extrem sudică (circa 12,95 ha). Abruptul Coastei Lunii este brăzdat aproape peste tot de ogașe și ravene longitudinale paralele care iau pe alocuri aspect de "badlands"; aceste organisme hidro-geomorfologice pot genera scurgeri de tip "flash-floods", ca urmare a răspunsului rapid al micro-bazinelor hidrografie la impulsul generat de ploile cu intensitate
PLANUL DE MANAGEMENT din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/297816]
-
579-1653 mm. Media multianuală este 1022 mm. Cea mai bogată lună în precipitații este iulie - 198,2 mm, iar cea mai săracă este noiembrie - 33,5 mm. ... 2.3. Hidrografie Masivul Călimani, prin forma și structura sa specifică vulcanilor, obligă apele care-l brăzdează - tributare Someșului, Mureșului și Bistriței moldovenești - să-și desfășoare radial cursurile. Râul Neagra Șarului își adună apele de pe flancul nordic al Călimanului, din interiorul calderei vulcanice, pe care a ferestruit-o adânc. Izvorăște de sub Voievodeasa și Bradul Ciont
PLAN DE MANAGEMENTdin 14 iunie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/274583]
-
și se amuzară de jocul fascinant al norilor ce se perindau pe deasupra întinderilor albastre. Uneori tresărea când ambarcațiunea sălta în sus și în jos pe valurile uriașe care se formau din cauza furtunii ce se dezlănțuise pe mare. Șerpi de foc brăzdau cerul aglomerat de nori negri, înfiorători, urmați de tunete asurzitoare care se propagau până în depărtări. De îndată ce ajunse la Paris, Narcisa decise să facă o escală de câteva zile în Italia. Referință Bibliografică: XVII. PELERINAJ LA PARIS ȘI LONDRA (Urmașul lui
XVII. PELERINAJ LA PARIS ŞI LONDRA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377268_a_378597]
-
Ediția nr. 1682 din 09 august 2015 Toate Articolele Autorului Binecuvântare ploii De a verii secetă cumplită, frunza în copaci e ofilită. Verdele câmpiei s-a îngălbenit, că soarele peste ea s-a topit. Rodul plantelor este compromis, pe pământ brăzdat de soare încins. Solul e chel ca după arătură și așteaptă altă semănătură. Secat este vadul râurilor, spre însetarea dobitoacelor. Iar apa din fântână a scăzut, că în găleată lasă dâră de lut. Vântul firav, abia că adie, agonizând de-
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
să slobozească ploaie câmpului. Preotul face slujbe creștinești pentru iertarea păcatelor lumești. Poate așa, Domnul se va îndura, văpaia verii s-o stingă cu ploaia. Când de creștini, Domnul e venerat, ascultă rugă din sufletul curat. Cu bici de fulger brăzdează cerul, în ropot de ploi să curgă misterul. Când ritual e binecuvântat, se varsă cerul în pământ însetat. Autor, Maria Filipoiu Referință Bibliografică: Binecuvântare ploii / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1682, Anul V, 09 august 2015. Drepturi
BINECUVÂNTARE PLOII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377364_a_378693]
-
doboare, cu o bucurie imensă, care pe ea ca mamă , o emoționă până la lacrimi. Se gândi pentru o clipă că fusese foarte aproape de a dărâma tot ceea ce construise cu Victor de când îl cunoscuse și până acum, și lacrimi fierbinți îi brăzdară fața. Lacrimi pe care nu ar fi putut să le explice dacă ar fi fost întrebată: De ce plângi? Dar foarte curios, nu a întrebat-o nimeni. Nici chiar cei mici, și atunci își aminti că nici ea nu își întrebase
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377351_a_378680]
-
18 februarie 2017 Toate Articolele Autorului E noapte adâncă. În casă e liniște deplină. Toți ceilalți se leagănă de mult la sânul lui Morfeu fericiți, cu excepția mea. Stau întinsă în pat cu ochii la fereastră, fascinată de fulgerele neîntrerupte ce brăzdează cerul nopții de păcură. Cum somnul se lasă așteptat cam mult în noaptea aceasta, am lăsat din mână volumul cu fantasmagoriile lui Enrique de Vicente legate de puterile oculte ale minții umane și în lipsa somnului, caut să-mi testez puterile
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
se scalda zarea în culoare, în șir trec fluturii zburând se umple clipă de candoare. Coboară soarele spre glii la muncă miile-i de raze le țin isonul ciocârlii ce trec în zboruri kamicaze. Albastrul cerul stăpânește trec nouri albi brăzdând înaltul un câine umbră își păzește ... Citește mai mult Se umple aerul de cânt,se scalda zarea în culoare,în șir trec fluturii zburândse umple clipă de candoare.Coboară soarele spre gliila muncă miile-i de razele țin isonul ciocârliice
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
Se umple aerul de cânt,se scalda zarea în culoare,în șir trec fluturii zburândse umple clipă de candoare.Coboară soarele spre gliila muncă miile-i de razele țin isonul ciocârliice trec în zboruri kamicaze.Albastrul cerul stăpâneștetrec nouri albi brăzdând înaltulun câine umbră își păzește... III. EDUCATOAREA, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Dans, cântec și voie bună, cea care ne cântă-n struna și strigă mobilizarea este chiar educatoarea. Dorințele ne ghicește
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
lumii, boabă de siclam? V-ați oprit vreodată să priviți natura Ce se oglindește sub frumoasa zare, Din înaltul munte ce se dă deadura Coborând regește către-ntinsa mare? V-ați oprit vreodată să priviți aripa Unei paseri albe ce brăzdează cer, Ducând nemurirea și cărându-și clipa Din neantul lumii spre-al său efemer? V-ați oprit vreodată să-ascultați tumultul Ce astupă codrul sub frumosu-i cânt, Zumzăitul vieții ce își strânge cultul Printre ramuri crețe plânse spre pământ? N-avem
UNDE FUGIM... SPRE CE? de CIPRIAN ANTOCHE în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377543_a_378872]
-
Cuvinte > NEBUNUL A MURIT Autor: Silvana Andrada Publicat în: Ediția nr. 1948 din 01 mai 2016 Toate Articolele Autorului NEBUNUL A MURIT Iubirea mea, ne-au amuțit uciși cocorii Pe cerul unei ne-ntelese și nedrepte așteptări, Sunt vulturi ce brăzdează tot începutul zării Din visul tău cu mine alungat în depărtări. Și e nedrept că astăzi, în prag de inserare, Când unul pentru celălalt eram un răsărit, Să nu avem puterea să ne-aruncam în mare, La fel ca-n
NEBUNUL A MURIT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378365_a_379694]
-
aminteau ìn povestirile lor, permanent, celor din jur că îi au. Domnul Benedict Predică, profesor recent transferat în colegiu era un bărbat de peste cincizeci de ani, de ìnălțime medie, cu părul grizonat, rar și subțire, slăbuț, cu fața mică și brăzdată de riduri, puternic accentuate, cu barbă, modest ca fire și îmbrăcăminte, cu voce molatecă. Om foarte credincios, nu numai cu numele, cum puțini există în realitate, cu adevărat, la ora actuala, Benedict era permanent în vizită la mănăstiri, pentru a
“HĂRŢUIT SEXUAL” SAU „PATIMILE PROFESORULUI BENEDICT PREDICĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378379_a_379708]
-
despletite, privesc zarea-mbujorată ascult greerii cum cântă pe ritmuri demodate și simt cum luna ar vrea din nou să mi-s-arate... E atâta întuneric pe cerul vieții mele s-au ascuns de teamă și ultimile stele, doar cât-o umbră mai brăzdează depărtarea când un felinar mânat de vânt caută cărarea... Anotimpurile s-au risipit printre stele încercând alte zări pentru a împleti inele, nici păsări nu mai cântă și zarea parcă doare când nimeni nu-i mai ascultă astăzi chemarea... Strigătele
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
cheamă visele în noaptea-ntunecatăanotimpuri despletite, privesc zarea-mbujoratăascult greerii cum cântă pe ritmuri demodateși simt cum luna ar vrea din nou să mi-s-arate...E atâta întuneric pe cerul vieții meles-au ascuns de teamă și ultimile stele,doar cât-o umbră mai brăzdează depărtareacând un felinar mânat de vânt caută cărarea...Anotimpurile s-au risipit printre steleîncercând alte zări pentru a împleti inele,nici păsări nu mai cântă și zarea parcă doarecând nimeni nu-i mai ascultă astăzi chemarea...Strigătele-s mute și
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Stânișoara și Lunca scria și pronunța numele satelor, iar când a terminat s-a întors cu fața spre clasă, cu o privire angelică îndreptată spre fereastra din dreptul catedrei și un surâs nevinovat, probabil de-o aducere aminte, i-a brăzdat fața, iar când doamna inspector a murmurat pentru ea „șase sate!...” Silvia Dascălu a întrebat fără emoții: din care sat doriți să aflați ce dramă trăiesc oamenii acestor locuri? - Să zicem Stânișoara. - După cum și numele îl definește, satul Stânișoara este
DRAMA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378826_a_380155]
-
îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venit Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă, Rostește rugăciunea privind spre răsărit, Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă. O, măiculiță dragă, al nostru înger nins, Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire, ... Citește mai mult În dimineața nouă cu-aripi de
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
văd lângă icoană îngenunchind smerită,Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorităPictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venitși lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă,Rostește rugăciunea privind spre răsărit,Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.O, măiculiță dragă, al nostru înger nins,Prin ochii tăi senini ne dăruiești iubire,... X. CAUT ROȘUL MACILOR, de Rodica Constantinescu , publicat în
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
origine o are forma „sânt” cu înțelesul de sfânt. Vorbeam mai sus de fantezia toponimică a românilor. Iată două mostre convingătoare: a) Suprafața arabilă a municipiului Sighetu Marmației (după Decembriadă parte lăsată în paragină, parte acoperită de diverse construcții și brăzdată de drumuri), poartă numele Ciredi. Adică nici cireadă (turmă de vite) și nici cirezi, ci între singular și plural; b) Într-una din zile, un neam de-al meu îmi spune că-i atât de cătrănit, încât îi vine să
TOPNIME MAI MULT SAU MAI PUŢIN DERUTANTE de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379016_a_380345]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ROMANȚĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului Cavale tânguie prin munte, Brăzdând cu mult prea lungi suspine, Tăcerea crestelor cărunte, Eu plec, gândindu-mă la tine. Chiar valea, iată, lăcrimează, Subt spuzele de reci lumine, Bocesc pâraie la amiază, Și plec, gândindu-mă la tine. Se-aude peste deal un clopot Chemând
ROMANŢĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379161_a_380490]
-
doinele ce-adesea pe-nserat Le îngânau femeile , cu jale... Mi-e dor de tropotul copitelor de cai Ce alergau pe-a satului ulițe, De zilele când că un evantai Răcoarea adia fugara prin cosite... Mi-e dor...atâtea gânduri călătoare Brăzdează inima-mi plină de dor, Și de vre-odata cad în contemplare Ma-nvaluie un sentiment covârșitor.... Citește mai mult Un dor răzleț de vatra stramoseascaSe cuibareste-n pieptu-mi uneori,Si-atatea gânduri vor ca să rosteascaNepretuite amintiri ce-n veci nu mor
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379857_a_381186]
-
rază, Și când e soarele lăsat Stau dragostei ades de pază. Ani de-a rândul te-am visat, N-am simțit că obosesc, Și-n amurg și pe înserat , M-ai lăsat să te privesc. Citesc discret pe chipul tău, Brăzdat de umbră și lumină, Că noaptea ne va fi călău Vom învăța cum se suspină. Ne va însoți tumultul vrerii, Și lângă corul de dorinți , Vom da în patima plăcerii, în șarmul nopților fierbinți. Iubesc profund tot ce-mi oferi
TU EȘTI TOT CE MI-AM DORIT de GABRIEL STĂNCIULESCU în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380083_a_381412]
-
08 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului DIN VOLUMUL "PUNȚI PESTE VREMURI" Mai era puțin până la revărsatul zorilor. Barca se mișca metru cu metru pe luciul apei înspumate. Am plecat de la mal cu teamă și neîncredere. Norii plumburii și fulgerele ce brăzdau cerul nu prevesteau nimic de bun augur. Dacă avansam prea mult în larg, exista riscul să nu mai ajungem la mal, în caz că se pornea vântul dinspre sud-est. Acolo este malul, iar vântul și valurile ne puteau împinge spre larg. Doi
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
SAR, un adevărat camarad, un om modest cu o sensibilitate aparte. Puțini dintre noi știm că piloții sunt creați de divinitate mai mult pentru cer decât pentru pământ, de aceea ei mai sunt numiți și oamenii cerului. Osteneala pilotului care brăzdează înaltul cerului, odată ajuns acolo sus, este răsplătită din belșug, din bunătatea și fericirea dumnezeirii. Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să bei din roua norilor cu care te însoțești
IN MEMORIAM CĂPITAN-COMANDOR CORNELIU-GABRIEL TITIANA de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382017_a_383346]
-
termen dominant); pe de alta, pământ, peșteră, gang, melci, cârtiță, Cățelul Pământului, urmele. Între cei doi poli, între cele două mari repere cosmice, eul își consumă neliniștea, contemplând „semnele albastre” ale lunecării, ale căderii: mișcarea frunzelor, a culorilor, ploaia, pletele, brăzdând autarhia tăcerii, reflectându-se în mari oglinzi, și sporind senzația de abisalitate. Pe alocuri, sub presiunea imensă a brevilocvenței, angoasa abia dacă mai poate fi stăpânită: „Plouă Deplin. Plouă Cu pești Zvârcolitori Spre Oglinzi Larg Deschise”. (Geneză) Are dreptate, ca
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
din ce în ce mai mici ca s-o mai poată ocroti. Reușea de fiecare dată, cu fiecare noapte, în fiecare vis, să se apropie cu greu de culme. Ultimii doi metri nu a putut niciodată să-i biruiască. Piscul era drept. Nodulii ce brăzdaseră trupul s-au pierdut în urmă. Nu exista niciun punct de sprijin. Și-ar fi dorit Dariana ca o pietricică, oricât de mică, să rideze chipul din urmă a scării din vis, dar ultimul colț era perfect. O iarbă rară
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]