49,935 matches
-
Paladinii priviră spre maestru, acesta însă dădu din cap. "La hotelul de alături", porunci el, "două sticle de Lanson brűt într-o găleată cu multă gheață. Grăbiți-vă, în curând trebuie să începem!" Iarăși îl strânse Keyserling cu putere în brațe și-l apăsă la pieptul său. Șampania fu adusă, filosoful ciocnea cu organizatorii, se învârtea aproape în cerc pe tocuri, vorbea despre Spania, singura care va scăpa de pieire, și golea acum pahar după pahar. Când ambele sticle fură goale
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
descris și luat în derâdere începu să se agite. Își înălță fruntea cât putea de mult, continuând să rămână așezat, apoi se întoarse spre o masă învecinată cu expresia de ocară boche. Mă ridicai și-l luai pe filosof de braț. El împinse scaunul la loc, se ridică de bună voie și, dând din cap în toate părțile, mă urmă, pășind destul de sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva exclamații ostile. Astfel ajunserăm
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
în toate părțile, mă urmă, pășind destul de sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva exclamații ostile. Astfel ajunserăm pe stradă și la aer curat. Acolo situația deveni periculoasă. Keyserling atârna greu de brațul meu, în dreapta își învârtea toiagul noduros. Clătinându-se, descria largi curbe, trăgându-mă înainte. În marele exil trebuie să ne ducem, în marele exil! Acolo domnește adevărul, adevărul complet! - Aici e totul plin de negri", iar când un ofițer superior
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
treia era, datorită orei înaintate, aproape gol, numai la o masă lungă ședeau o duzină de marinari cu pompoane pe beretele lor rotunde. Filosoful se așeză împreună cu mine și cu birjarul în mijlocul lor, le puse celor doi vecini ai săi brațele peste umeri și declară că plătește o rundă. "Bere" deciseră tinerii marinari. Iar acum începu ceva uimitor. Filosoful începu să povestească, așa cum le povestești unor copii, binevoitor, de-a dreptul emoționat, gingaș și puternic bine dispus totodată. Aventuri de tot
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
blazonul Genevei. Am oprit o clipă și am arătat spre sentința biblică. "Mai departe", rugă Keyserling încet și insistent, "te rog mai departe, să nu zăbovim lângă minciuna asta." Abia când zărirăm sclipirea Mediteranei la Saintes Maries, își încrucișă ambele brațe, respiră adânc și exclamă: Iar acum să vorbim numai cu taurii negri și caii albi - ei cel puțin ne înțeleg."
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
piese" care sare din "angrenaj". Eroul ei "dezertează" în liniște, fără izbucniri revoluționare, pentru că undeva tot trebuie să muncești, oricît ți-ar fi de neplăcut, dar cu o grimasă de "grevist" mucalit, care-și agață, post factum, banderola albă pe braț. Alexandru Vlad, Viața mea în slujba statului, Paralela 45, Pitești, 2004, 138 pag.
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
umilit douăzeciși patru de ore din douăzeci și patru. Luni sau ani. Liliachiului nu-i displace deloc să dea timpul înapoi... să refacă un traseu cumplit aici, pe scenă, pentru noi. Intră Corul. Umbre stranii, cu zeci de perechi de pantofi în brațe. Și populează scena cu ei. Pantofi... un cuvînt care construiește, în cîteva clipe, atîtea lumi... un cuvînt pe care Levi îl pomenește de zeci de ori. Zeci de perechi de pantofi, de toate culorile, desperecheați sau nu, pantofi care poartă
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
le-au pus în practică. Vladimir Tismăneanu este persoana cea mai îndreptățită să scrie istoria comunismului românesc. Descendent al unei familii de militanți comuniști de origine evreiască (tatăl său a activat ca voluntar în războiul civil din Spania, pierzîndu-și un braț în luptele purtate acolo), Vladimir Tismăneanu a emigrat în anii '80 în Statele Unite. În prezent este profesor la prestigioasa University of Maryland și o prezență activă în viața științifică și publicistică americană. A publicat analize politice și studii de istorie
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
sugera stările de conștiință prin imagini recurente (lăstunii în zbor amenințător, apa învolburată a Nistrului, orizontul aprins, sângeriu). Nimeni în literatura basarabeană nu are fraza arborescentă a lui Vladimir Beșleagă, o frază cu numeroase ramificații, interogativă, tatonantă și cercetătoare ca brațele unei caracatițe: "Despre cele ce s-au întâmplat când a trecut întâia dată dincolo și a încăput pe mâinile nemților, iar apoi Bărbosu l-a mânat din urmă, până la mal, acolo i-a dezlegat ochii ca să poată vedea satul pe
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
cunună simbolică deasupra capetelor viitorilor soți, să fie pitici de la Curte. Or, dacă cel care stătea în spatele lui Vasia ridica fără efort diadema tradițională la înălțimea dorită, cel care trebuia să facă același lucru în spatele Nataliei era nevoit să întindă brațul drept gata să și-l scoată din umăr într-o mișcare de elongație acrobatică. Publicul îngrămădit în biserică se abținea să râdă, între două închinăciuni, la vederea acestor contorsiuni. Până și preotul se pare că nu reușea decât cu greu
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
mișcă într-o nebuloasă. Natalia în schimb nu părea deloc stânjenită de dogoare și de lipsa de aer. S-ar fi zis că această mizanscenă o intriga și o amuza prin noutatea ei. Cum Vasia rămânea nemișcat și mut, cu brațele atârnând, cu privirea furișă, ea luă inițiativa și, fără ca el să-i fi cerut ceva, își desfăcu nasturii din partea de sus a corsajului. Acest gest îndrăzneț îl tulbură atât de mult încât avu chef să îngenuncheze în fața ei pentru a
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
era la fel de bun ca oricare altul. Esențialul nu era oare că ea îl accepta, pe când el se temuse de o mișcare de repulsie sau, cel puțin, de un dispreț frigid? Văzând-o că se lungește pe pat și-i desface brațele, Vasia își spuse că era mai dispusă decât crezuse el să-i primească mângâierile. De teamă să n-o rănească cu bruschețea sa, a vrut să verifice dorința care-l stăpânea. Dar, când a simțit contactul dintre trupurile lor, lipite
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
adîncă, din care izvorăsc mirifice spontaneități: "vei ajunge acasă într-o odaie cu miros de răchită abia înflorită,/ vei căuta răcoarea șemineului de malachit, înconjurînd de trei ori/ cu degetele verdele sepalelor de drețe vei visa că ești/ cuprinsă de brațele ursoaicei care și-a uitat durerea în lemnul/ portocaliu al bradului tînăr/ pisica albă își va lipi urechea de vocea lui Marcel Iureș pitită ca o bombă în cutia radioului,/ vei ști că așa începe poemul perfectei claustrofobii/ cînd madona
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
în care intră cel puțin două generații de vecine, cincizeci la sută din profesoare și învățătoare, soția inginerului agronom, a medicului de circă și, evident, sora medicală care folosește momentul vaccinului antitetanic doar pentru a evalua frăgezimea masei musculare a brațului în plină formare. Și exemplele ar putea continua la nesfîrșit, dar ar fi mare păcat pentru că nici o fantasmă individuală nu se ridică la înălțimea acelora pe care erosul colectiv le poate emana cu mult mai fierbinte decît un vulcan în
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
autor Eseu romanțat asupra neizbânzii. Dacă în răspunsul de mai sus afirmă că avea douăzeci de ani, înseamnă că evenimentele s-au petrecut prin 1932, când N. Steinhardt era student la Drept. Jurnalul începe chiar cu imaginea iubitei Adina, cu brațele încărcate de flori de liliac, la începutul lunii mai, "cel mai frumos moment al anului". Venise luna mai, nu știm precis în ce an (jurnalul nu-l menționează, dar îl putem presupune ca fiind 1932-1933), iar N. Steinhardt, foarte tânăr
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
pentru sine; eu o ceream de mii de ori în căsătorie și ea, tot de atâtea ori, neobosită, îmi răspundea (iute și zâmbitoare și cu glas nițel scăzut, ca de pe orbite mai rapide) afirmativ și-i plăcea să-i încarc brațele, pe la sfârșitul lui aprilie și-n primele zile de mai, cu multe crengi de liliac, multe de tot, ostentativ, ridicol, absurd de multe și-i plăcea să-și încrețească nițel ochii, surâzând, să-și scuture părul (lung și șaten foarte
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
tipului românesc" și logodnicul acesteia Kinko (probabil Cincu, notează I.H.), personaje pitorești prezentate de autor cu vizibilă simpatie. în Frumoasa Dunăre galbenă (într-o primă versiune: Pilotul de pe Dunăre) sunt evocate Porțile de Fier, râul Cerna, orașele Giurgiu și Galați, brațul Chilia, descrise după ghiduri și anuare pe care Hobana le identifică scrupulos. Ne mai semnalează că Jules Verne încurcă uneori onomastica atribuind unor unguri nume pur românești: Dragoș, Miclescu. Cum l-au receptat românii pe Jules Verne, de-a lungul
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
noastre, mai mult sau mai puțin ticăloase, mai mult sau mai puțin capabile să cuprindă dezastrul. Am propus să se difuzeze în fiecare seară cinci minute de "atunci". Vizite de lucru, pionierii cu flori sărindu-i, emoționați, conducătorului suprem în brațe, Sala Palatului, congrese, discursuri, aplauze, aplauze, aplauze, urale, directive, cozi infinite la lapte, la carne, rația de ulei și zahăr, rația noastră cea de toate zilele, lăudătorii, înălțătorii de imnuri și slavă, fără de care, probabil, nimic din ce-a fost
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
încet la fund și dispărea sub apă. Defilarea femeilor goale își are pandantul în altă imagine-cheie, de data aceasta desprinsă din coșmarurile noastre, ale tuturor dintr-o anumită generație, dar trăite în timpul zilei, aceea a cortegiilor de indivizi mărșăluind cu brațul ridicat și scandînd la unison aceleași vocabule, de cele mai multe ori învățate la comandă pe de rost, nu de puține ori reluate de acțiunea mimetică a maselor dezlănțuite. Spectacolul mimetic al maselor dezlănțuite pînă la paroxism îl avem și astăzi, în
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
forțe împotriva căreia nu au cum și cu ce arme să lupte... Cine știe numărul exact al oamenilor și animalelor rămase fără adăpost, în ochii cărora se citește spaima de moarte ? Un câine, un "Ciobănesc" uriaș, se lasă purtat pe brațe către platforma unei remorci; un cocoș - paradoxul paradoxurilor - stă pe un acoperiș de casă, inundată până la jumătatea ferestrelor, și cântă. Poate strigă după ajutor, poate cheamă zorile unui cer albastru, fără urgia ploilor, poate e chiar modul său de a
Urgia apelor și a unei simulări by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11756_a_13081]
-
îndrepte privirea spre nefericitul orator pentru a-i pune pe chip masca morții. Totul în câteva clipe, parcurse au ralenti: "He, he, Antipa, preafericitule, ai auzit tu trâmbițele din cer și ți-a vorbit ție porumbelul? Ai ținut mielul în brațe? Ai făcut tu pe orb să vadă și ai ridicat un olog din așternutul lui? Crezi că știi într-adevăr ce știi? Fum și amăgire, glasul lui Anghel în urechea ta. Nebun acela! Și acum trec prin mintea ta vorbele
Viața e în altă parte (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11723_a_13048]
-
cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă și arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentației și o ridic de subsuori/ și măsurând-o cu brațele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroașcă pe mâini și pe față// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat și festiv al ființei." (Haute couture); Visam că-mi erau toate ferestrele deschise/ ochii deschiși venele deschise
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
de curînd ieșită din pensionat". Din mica ei bibliotecă "de cărți moralicești", ea "cetește pe Emile a lui Rousseau". În prezența unor prieteni, invitați la o partidă de vist cu "ceai și ciubuce", Andronache își surprinde soția, în budoar, în brațele unui tînăr. Imaginea celor doi amanți îmbrățișați, cu buzele lipite, este identică cu cea din poemul lui Pușkin, Șalul negru (1820), tradus de Negruzzi în 1837, cu un an înainte de scrierea nuvelei.13 Dar reacția bărbatului înșelat din nuvela lui
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
și din texte." (În treacăt fie spus, referința la eroina lui Lewis Carroll apare și în romanul Tricephalos al Ruxandrei Cesereanu; numai că, dacă acolo Alisa era un alibi al proiecțiilor fantasmatice divergente, la Ioana Bot livrescul e primit cu brațele deschise și pus la treabă spre folosul ficțiunii.) Cu atât mai mult cu cât, într-un spațiu plurilingv și multietnic, globalizarea amenință să șteargă diferențele locale, iar "specificul" helvet pare să se dizolve într-un fundal amorf: "Unde sunt? Unde
Alisa în țara literaturii by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11757_a_13082]
-
l-a avut ca invitat pe Constantin Ticu Dumitrescu, președintele AFDPR. Subiectul discuției a fost "eterna și fascinanta" securitate, un subiect care, din păcate va rămâne în România încă multă vreme de mare actualitate: abia când instituția care a fost "brațul înarmat al partidului" își va fi dezvăluit toate secretele, când vor fi cunoscute în toată complexitatea și istoria lor raporturile ei cu factorul politic, conducerea PCR, când consecințele jumătății de secol de stăpânire comunistă se vor fi stins în România
Absurdul și grotescul unui sistem by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11783_a_13108]