888 matches
-
încetat din viață, după o lungă suferință, la 13 iulie 2001, și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -IFRIM, SAVEL, Promoția 1949-1953 a Facultății de Chimie Industrială Iași , Ed. „Didactică Coresi” - București, p.17, 21. ARTICOLE:BRANIȘTE, CLAUDIA, Prof. dr. ing. Braniște Ctin (19142001), Curriculum vitae, Iași 2002, 4p. mss (în arhiva autorului). BRĂNIȘTEANU, DUMITRU (1904-1980) MEDIC Profesor universitar dr. Dumitru Brănișteanu și-a identificat viața cu profesia de medic și cadru didactic al învățământului medical ieșean
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
lungă suferință, la 13 iulie 2001, și a fost înmormântat în Cimitirul Eternitatea din Iași. REFERIRI EXTRASE: -IFRIM, SAVEL, Promoția 1949-1953 a Facultății de Chimie Industrială Iași , Ed. „Didactică Coresi” - București, p.17, 21. ARTICOLE:BRANIȘTE, CLAUDIA, Prof. dr. ing. Braniște Ctin (19142001), Curriculum vitae, Iași 2002, 4p. mss (în arhiva autorului). BRĂNIȘTEANU, DUMITRU (1904-1980) MEDIC Profesor universitar dr. Dumitru Brănișteanu și-a identificat viața cu profesia de medic și cadru didactic al învățământului medical ieșean. S-a născut la 24
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
tricolor și a limbii noastre strămoșești din epoca luptelor noastre naționale în jurul steagului Patriei, ridicat și desfășurat de căpetenia trinitară a acelor vremi de la plin sfârșit al veacului al XIX-lea: Dr. Iancu Flondor, Dr. George Popovici și Dr. Valeriu Braniște”. TEODOR COTLARCIUC FOST CANTOR BISERICESC NĂSC. 7 FEBR. 1825 MURIT 6 JULIE 1902. VEȘNICĂ POMENIRE ȘI RECUNOȘTINȚĂ DELA FIUL MITROPOLIT NECTARIE. „Pilduitor pentru orice student român, sărman și ridicat prin proprie hărnicie din năcăjita lume a satelor noastre, cu o
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
necunoscut: Mihai Teliman, „Sămănătorul”, 1906, 15; N. I. Apostolescu, Despre „Foiletoane” de N. Teliman, LAR, 1906, 326; Vasile Savel, Contimporanii. Schițe și portrete literare, Arad, 1920, 131-136; Vlad Bănățeanu, Mihai Teliman, foiletonistul Bucovinei, Cernăuți, 1925; Loghin, Ist. lit. Bucov., 164-172; Valeriu Braniște, Amintiri din închisoare, îngr. Al. Porțeanu, București, 1972, 371-373; Dicț. lit. 1900, 845; Ion Popescu-Sireteanu, Scriitorul Mihai Teliman, în Șiretul, vatra de istorie și cultură românească, Iași, 1994, 319-332. S. C.
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
Facultatea de Drept a Universității din București, luându-și licența în 1921. Înscris în Baroul de Ilfov, nu va practica decât puțin timp avocatura, căci se consacră în întregime vieții de jurnalist și de om politic. Debutează, sub pseudonimul Andrei Braniște, preluat din piesa de teatru omonimă a lui Marin Simionescu-Râmniceanu, la „Rampa”, în 1915, colaborând și la „Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Scrie, de asemenea, la „Excelsior”, „La zid”, „Progresul social”, „Herald”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Linia dreaptă”, „Floarea de foc”, „Însemnări ieșene”, „Lumea românească”, „Radio azi”, „Liberalul”, „Gazeta literară”, „Presa noastră”, „Ramuri”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Steaua”, „Viața studențească” ș. a. A mai semnat A. Braniște, T. Lăstun, Rivarol. În intervalul 1922-1926 a fost secretar al Editurii Cultura Națională, iar în 1926-1928 este deputat, ales pe lista Partidului Țărănesc. Din 1929 colaborează la emisiunile radiofonice, susținând rubrica „Revista săptămânii literare și artistice”. Prima carte, culegerea de
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
Diaconovici-Loga, Nicolae Stoica de Hațeg, Ioan Tomici ș.a. Sunt menționate și contribuțiile unor oameni de cultură din secolul al XIX-lea, precum Eftimie Murgu, Nicolae Tincu Velea, Vasile Maniu, Iuliu Vuia, Ion Sârbu, Pavel Vasici, Vicențiu Babeș, Alexandru Mocioni, Valeriu Braniște ș.a., care s-au impus îndeosebi „prin statornicia și entuziasmul lor”. Un loc aparte revine medalioanelor dedicate lui Ion Popovici-Bănățeanul sau lui Victor Vlad-Delamarina. Ț. acordă atenția cuvenită și mișcării literare dintre cele două războaie mondiale (cu momentele ei mai
ŢIRIOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
pe ai săi, ca să ofere cadouri”, a remarcat Ani. Azi băteau tare clopotele de la Biserica Sf. Gheorghe. Auzindu-le, am zis că bat pentru el. *Românul se naște îngîmfat! N-o spun eu, a spus-o eminentul ziarist Tudor Teodorescu Braniște, în niște „note pe marginea unor prefețe de Mihail Dragomirescu”, în care criticul exagera valoarea cîtorva scriitori autohtoni, dar exactitatea „diagnosticului” o probează cel mai bine vremurile de acum: „Fără îndoială suferim de megalomanie. Ne supraprețuim. Aceasta, în toate privințele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cotidian politic și literar care apare la Timișoara de la 1 ianuarie 1894 până la 31 decembrie 1897. La 25 decembrie 1893 s-a tipărit un număr de probă. În primul an, editor și director este Corneliu Diaconovici, iar redactor responsabil, Valeriu Braniște, în timp ce Elie Dăianu îndeplinește funcția de redactor. Din 20 octombrie 1894 va figura ca editor V. Braniște care, din 16 martie 1895, cedează sarcina de redactor responsabil lui G. Cătană. Vor mai fi redactori responsabili Adrian P. Deseanu, Aureliu Trif
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
25 decembrie 1893 s-a tipărit un număr de probă. În primul an, editor și director este Corneliu Diaconovici, iar redactor responsabil, Valeriu Braniște, în timp ce Elie Dăianu îndeplinește funcția de redactor. Din 20 octombrie 1894 va figura ca editor V. Braniște care, din 16 martie 1895, cedează sarcina de redactor responsabil lui G. Cătană. Vor mai fi redactori responsabili Adrian P. Deseanu, Aureliu Trif și D. Voniga. Ca și în cazul altor gazete românești din Austro-Ungaria, desele schimbări ale redactorilor responsabili
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
gazete românești din Austro-Ungaria, desele schimbări ale redactorilor responsabili sunt urmare a numeroaselor procese de presă intentate. D., care reprezenta în cadrul Partidului Național Român punctul de vedere al grupului mocionist, avea și un program de acțiune culturală, definit de V. Braniște și C. Diaconovici în editorialul primului număr. Ei își propun să publice „scrieri originale și traducțiuni alese”, prin care să realizeze „educațiunea politică, literară și economică a poporului”. Totodată, publicistica gazetei trebuie să sprijine așezămintele culturale și școlare naționale din
DREPTATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286871_a_288200]
-
și 30 decembrie 1901, apoi de trei ori pe săptămână, între 1 ianuarie 1902 și 1 octombrie 1919, și la urmă zilnic, între 1 octombrie 1919 și 8 ianuarie 1920, având subtitlul „Organ național-politic”. Proprietar-editor și director a fost Valeriu Braniște (1901-1919), iar pentru ultimele numere, Mihail Gașpar (1919-1920). Redactori responsabili sunt Corneliu Jurcă (1901-1915) și Nicolae Jugănaru (1916-1920). D. era purtătorul de cuvânt al intelectualității bănățene în perioada de pregătire a Unirii din 1918. În programul său, publicația se declară
DRAPELUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286866_a_288195]
-
Raul Teodorescu. În afara paginilor de poezie și proză aparținând unor scriitori ca Elena Văcărescu (Patru poeme traduse de M.S. din volumul Dans l’or du soir), Cincinat Pavelescu, Radu Gyr, G. Bacovia, G. Călinescu, Virgil Huzum, I. Valerian, Tudor Teodorescu- Braniște, George Dumitrescu, Artur Enășescu ș.a., revista conține cronici literare semnate de Vasile Damaschin (la Ion Pillat, Caietul verde și la Radu Boureanu, Zbor alb), Pericle Martinescu, George N. Vrânceanu (despre Damian Stănoiu, Camere mobilate). Printr-o amplă cronică („Nunta” d-
IDEEA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287502_a_288831]
-
și Liceul german „Episcopul Teutsch” din Sighișoara (1884-1891). Între 1891 și 1894 este student al Seminarului Teologic „Andrei Șaguna” din Sibiu, absolvind apoi cursurile Facultății de Filosofie și Filologie a Universității din Budapesta (1894-1897). Aici înființează, împreună cu Traian Vuia, Victor Braniște, Aurel Ciato și alții, Societatea de lectură „Petru Maior”, fiind și președintele ei. În 1898 se angajează ca redactor la „Tribuna poporului” din Arad, și în același an trece munții și se stabilește în București, ca bibliotecar la Biblioteca Academiei Române
CHENDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286191_a_287520]
-
ale lui G., „formațiunea unui talent bizar”. SCRIERI: Cântece, București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu], G. N. Gigu, L, 1918, 11; Andrei Braniște, G. N. Gigu, „Elena”, 1918, 245; Andrei Braniște, „Sonete”, „Scena”, 1918, 260; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 114; Bibliografia românească modernă, II, pref. Gabriel Ștrempel, București, 1986, 477. F.F.
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
Cântece, București, 1915; Sonete, București, 1915; Versuri, București, 1915. Repere bibliografice: V. M. [Vasile Militaru], „Cântece”, „Versuri”, „Sonete”, „Tribuna poporului”, 1915, 6; T.V. [Tudor Vianu], G. N. Gigu, L, 1918, 11; Andrei Braniște, G. N. Gigu, „Elena”, 1918, 245; Andrei Braniște, „Sonete”, „Scena”, 1918, 260; Adriana Iliescu, „Literatorul”, București, 1968, 114; Bibliografia românească modernă, II, pref. Gabriel Ștrempel, București, 1986, 477. F.F.
GIGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287280_a_288609]
-
îndeosebi pentru ziariști, dar și pentru „marele public românesc de aici și de pretutindeni”. Semnează versuri Teodor Murășanu, Ecaterina Pitiș, Iustin Ilieșiu, Emil Isac și Aron Cotruș, iar proză Ion Agârbiceanu. Sectorul publicisticii este bine ilustrat de Cezar Petrescu, Victor Braniște, Ion Agârbiceanu, Nicolae Iorga, Petru Groza. Dens este și compartimentul memorialisticii, al evocărilor și amintirilor. Astfel, Alexandru Vaida-Voevod prezintă activitatea redacțională de la gazeta timișoreană „Dreptatea”, precum și procesul intentat de autoritățile maghiare lui V. Braniște. George Bota evocă figura lui Iosif
ALMANAHUL PRESEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285289_a_286618]
-
bine ilustrat de Cezar Petrescu, Victor Braniște, Ion Agârbiceanu, Nicolae Iorga, Petru Groza. Dens este și compartimentul memorialisticii, al evocărilor și amintirilor. Astfel, Alexandru Vaida-Voevod prezintă activitatea redacțională de la gazeta timișoreană „Dreptatea”, precum și procesul intentat de autoritățile maghiare lui V. Braniște. George Bota evocă figura lui Iosif Vulcan, Al. Ciura pe aceea a lui George Barițiu, I. U. Soricu dă amintiri despre St. O. Iosif, Onisifor Ghibu despre Casian R. Munteanu, iar Leonard Paukerow relatează încercarea lui I. L. Caragiale de a
ALMANAHUL PRESEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285289_a_286618]
-
pretinde de la supușii lor o parte din veniturile realizate de aceștia pentru acoperirea cheltuielilor Curții, a aparatului slujitoresc și pentru nevoile militare. Domeniul domnesc cuprindea toate locurile neocupate, numite „pustii", așezările urbane, o seamă de sate numite domnești, mori, ocne, braniște, iazuri, terenuri de vânătoare, teritorii pastoral-agricole. De acest patrimoniu bogat domnii dispuneau după cum credeau de cuviință. Târgurile și satele domnești organizate sub forma ocoalelor, ofereau un suport economic substanțial puterii centrale. În perioada 1432-1457, urmașii lui Alexandru cel Bun, aflați
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
în pace de dajde și de zloți și de lei și de taleri și de galbeni și de orți și de ilisu și de sulgiu și de untu și de bezmen de ceară și de ialovițe de siliște și de braniște și de care de jold și de bire și de șeici și de toate dările și angăriile câte sunt pre alți mișei în țara Domniei mele. Așijderea și voi pârcălabi și globnici de acel ținut și deșugubinari și podvodari și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
al satului, îl numește Ghibănescu, și el trebuia să fie destoinic, să facă față oricând cerințelor și cheltuielilor locului. Cheltuiala găzduirii era toată pe spatele locuitorilor din localitatea unde se făcea găzduirea. Brănișterii erau însărcinați cu pregătirea fânului domnesc din Braniște - un șes pe Prut. Ei se ocupau cu cosirea și strângerea fânului, munci care, toate, erau în sarcina locuitorilor, participanți la beilicuri. Despre brănișteri vorbește Constantin Movilă Vodă în Cartea sa din anul 1611, dar sunt menționați și de domnul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
și de domnul Constantin Racoviță la 1753 care în Cartea sa, pentru scutirea unei crâșme din Huși a Episcopiei vorbește despre mai mulți brănișteri. Sub pretextul facerii fânului domnesc, era aruncată în felul acesta și o dare pe crâșmă, numită braniște, pe care o adunau tot brănișterii care aveau și ei un șef („Ursu căpitan de braniște", în Cartea Domnească a lui Grigore Ghica din anul 1737), iar toți lucrau sub ordinele Comisului celui mare. Pârcălabii de ținut și ispravnicii. În
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Huși a Episcopiei vorbește despre mai mulți brănișteri. Sub pretextul facerii fânului domnesc, era aruncată în felul acesta și o dare pe crâșmă, numită braniște, pe care o adunau tot brănișterii care aveau și ei un șef („Ursu căpitan de braniște", în Cartea Domnească a lui Grigore Ghica din anul 1737), iar toți lucrau sub ordinele Comisului celui mare. Pârcălabii de ținut și ispravnicii. În cartea dată sub Miron Barnovschi pentru limitarea abuzurilor săvârșite de amploaiații domnești prin sate se atrage
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
grase, ținute la suhat, bune pentru oastea turcească când aceasta era în expediții - duse la „Vizirul, la Caracal și la Hotin", dar „nevoi în țară erau multe, de chile, de ialovițe, de care și de alte nevoi nespuse", spun Letopisețile; - braniște însemna poenile pentru fânaț care erau în grija Comisului celui mare de la curtea domnească, lucrate de locuitorii satelor sau ai mănăstirilor, executați de comișei, trimiși de Comisul cel mare; braniște a devenit dabila pe băutură, venit la curtea domnească și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ialovițe, de care și de alte nevoi nespuse", spun Letopisețile; - braniște însemna poenile pentru fânaț care erau în grija Comisului celui mare de la curtea domnească, lucrate de locuitorii satelor sau ai mănăstirilor, executați de comișei, trimiși de Comisul cel mare; braniște a devenit dabila pe băutură, venit la curtea domnească și consta pe la 1769 în „impozitul de 3 lei pe butea de băutură"; - carnea împărătească consta în transporturile pe care le făcea țara în timpul expedițiilor turcești: „Venit-a CapegilarChihaesi de la împărăție
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]