518 matches
-
poliției, sau, încă, la Paris, până în 1871, medaliile membrilor Gărzii Naționale Franceze, sau, din 1892 până în 1966, "bronzurile" organizatorilor "Balului Quat’z’Arts." Medalia este cel mai adesea o decorație oficială obținută ca titlu personal (act de salvare sau de bravură) sau colectiv (ansamblul participanților la o expediție militară). Dacă sunt oficiale (remise în numele statului sau dacă sunt recunoscute de stat) medaliile pot fi purtate la butonieră de către beneficiar, pe veston sau uniformă, sub forma redusă, a unei panglici. O medalie
Medalie () [Corola-website/Science/317254_a_318583]
-
a doua conflagrații mondiale dintr-o altă perspectivă. Cinematografia sovietică și, în general, cinematografiile europene cultivaseră până înspre mijlocul deceniului al șaselea cu precădere, latura eroică a războiului, în viziuni grandioase care puneau accentul pe distrugeri materiale (...), pe fapte de bravură deosebite, pe omagierea festivistă a victoriilor. Ca și Ciuhrai (în "Al 41-lea"), Kalatozov abordează războiul din perspectiva incidenței lui dureroase cu destinul oamenilor."” Subiectul este povestea de dragoste a doi tineri, întreruptă de înrolarea și plecarea lui în război
Mihail Kalatozov () [Corola-website/Science/317770_a_319099]
-
depăși luna noiembrie, termenul limită desemnat, specialiștii sovietici trebuiau sa construiască un satelit nou. Hrușciov a subliniat inginerilor săi necesitatea livrării unei misiuni spectaculoase care să repete triumful repurtat de Sputnik 1 și să atragă atenția lumii asupra actelor de bravură sovietice. Proiectanții au stabilit un zbor orbital cu un câine la bord, pas planificat ca precursor necesar tentativelor cu subiecți umani. Din 1951 se folosiseră un număr de 12 câini în zboruri suborbitale si zboruri balistice, trecându-se gradual spre
Laika () [Corola-website/Science/318997_a_320326]
-
iubit de Dumnezeu, poporul latin, cum scrie Guillaume din Tyr,găsise în preajma lui prețul just al credinței și valorii sale. Împăratul disprețuia pe grecișorii lui, ca pe niște oameni molatici și afemeiați și având el însuși mărinimie sufletească și o bravură incomparabilă, nu încredință decât latinilor grija celor mai însemnate afaceri, încrezându-se, pe bună dreptate, în devotamentul și puterea lor. Cum erau foarte bine tratați de el li nu înceta să risipească mărturiile extraordinarei lui dărnicii, nobilii și oamenii de
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
susținut doctoratul la Praga, dedicându-se limbilor slave, domeniu în care a excelat fără egal. A făcut campania din 1913 și războiul de întregire din 1916-1918. În timpul acestui război, St. Stoica Nicolaescu s-a distins și a fost decorat pentru bravura arătată pe câmpul de luptă, primind Steaua României cu spade, în gradul de cavaler, cu panglica de Virtute Militară, Coroana României cu spade în gradul de cavaler, Crucea comemorativă cu baretele “Carpați”, Medalia Victoriei și Ordinul Sfânta Ana, înmânat de
Stoica Nicolaescu () [Corola-website/Science/316604_a_317933]
-
retras toate grupurile de vânătoare, orice rezistență în fața bombardamentelor americane încetând. Tot în data de 19 august a fost și ultimul raid de bombardament american, însă cu forțe mult reduse. A fost propus să fie decorat cu: Pentru fapte de bravură deosebite, Alexandru Șerbănescu a fost citat: A fost propus a fi înaintat în mod excepțional la gradul de lt. comandor. Neluptând nicio zi alături de URSS, după 23 august 1944 autoritățile române n-au avut interes să popularizeze faptele de arme
Alexandru Șerbănescu () [Corola-website/Science/315210_a_316539]
-
Constantinopol, cu puțin timp înaintea evenimentelor descrise. Având comanda unei părți a armatei, Isaac a fugit pentru a doua oară la selgiucizi și le-a divulgat planul campaniei. În înfrângerea romeilor sub zidurile Neocezareei și-a avut rolul său și bravura nechibzuită a moștenitorului tronului, Manuel, care a inițiat, fără știrea tatălui său, o bătălie de proporții, istovitoare pentru oștire (pentru care lucru a și fost biciuit de furiosul Ioan). În aprilie 1143, la o vânătoare de mistreți în împrejurimile orașului
Ioan al II-lea Comnenul () [Corola-website/Science/315281_a_316610]
-
care, speriați, se întrebau unde poate fi. Dacă lucrurile s-au petrecut așa sau nu, dacă este o simplă înfloritură a cronicarului sau justificarea dată de rege absenței sale, este greu de spus. Oricum, acesta a fost singurul act de bravură, consemnat, al regelui Franței. Dea aici, cruciații, ocolind dușmanii, se vor duce la Antiohia, unde cruciada se va dizolva din vina lui Ludovic al VII-lea și a reginei Eleonora. În acea vreme, în Antiohia guverna principele Raymond de Poitiers
Manuel I Comnen () [Corola-website/Science/315293_a_316622]
-
împăraților Domițian și Traian. A participat alături de camarazii săi din legiune la prima și a doua bătălie de la Tapae. s-a transferat mai apoi într-o unitate de cavalerie ca ofițer și a devenit purtător de stindard al cavaleriei. Pentru bravura arătată în luptă, împăratul Domițian l-a decorat. Pe vremea împăratului Traian a fost transferat la conducerea unei unități de cavalerie auxiliara de panonieni. În anul 106, în timpul războiului daco-roman, Tiberius Claudius Maximus a condus o subunitate de cercetași, care
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
luptat că și călăreț în legiunea a VII-a Claudia Pia Fidelis, a fost făcut quaestor equitum, apoi singularis al legatului legiunii aceleiași legiuni, apoi vexillarius al cavaleriștilor din aceeași unitate. A primit daruri (recompense) de la împăratul Domițian pentru curaj (bravura) în timpul războiului dacic. A fost făcut duplicarius în Ăla ÎI (ÎI se citește secundă) Pannoniorum de către împăratul Traian și a fost făcut explorator (cercetaș) și decorat de două ori pentru vitejie în războiul dacic și partic și a fost făcut
Tiberius Claudius Maximus () [Corola-website/Science/317293_a_318622]
-
Regimentului I Siberian din Pamir. În octombrie 1913 a fost numit la comanda Regimentului al X-lea al cazacilor de pe Don, în fruntea căruia a participat la primele lupte ale primului război mondial. În 1914, Krasnov a fost decorat pentru bravură în luptă cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a și a fost înaintat la gradul de general-maior și a fost numit la comanda Brigăzii I a Diviziei I a cazacilor de pe Don. În mai 1915 a fost numit la
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
au crescut rapid până la cele ale unei divizii. Șkuro a fost avansat la gradul de general-locotenent în mai 1919, fiind numit la comanda unui întreg corp de cavalerie căzăcească. Șkuro a fost un lider militar carismatic și îndrăzneț și deși bravura sa friza nesăbuința, (a fost rănit de mai multe ori), el era recunoscut și pentru înțelepciunea strategică. Cu toate aceste, numeroși lideri ai Armatei Albe l-au considerat prea indisciplinat și „nărăvaș”. Istoricii sovietici susțin că trupele de sub comanda sa
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
o producție care, fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu
Zestrea domniței Ralu () [Corola-website/Science/326441_a_327770]
-
o producție care, fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu
Săptămîna nebunilor (film) () [Corola-website/Science/326442_a_327771]
-
o producție care, fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu
Răzbunarea haiducilor () [Corola-website/Science/326440_a_327769]
-
o producție care, fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de mare popularitate, povestind bravurile unor «pardaillani» valahi, mușchetari în ițari și justițiari pe cont propriu, care «iau de la bogați ca să dea la săraci», bagă spaima în împilatori și apoi se retrag în codri, lăsând în urmă legende, ochi plânși de femeie, ecourile chefurilor cu
Haiducii (film din 1966) () [Corola-website/Science/326439_a_327768]
-
Rákóczi al II-lea (v. articolul Pintea Viteazul). În lucrarea "Familii nobile din Transilvania", se poate citi "Diplomă de înnobilare și blazon primite de la principele Mihai Apafi, la 6 Mai 1689, de către Grigore Pintea". Originalul se gaseste la R. A. Budapesta. Bravura în războaie a fost răsplătita de principii Transilvaniei cu numeroase donații făcute satului Măgoaja, inca înaintea nașterii lui Pintea, dar și după aceea. În jurul anului 1702, frații Ioan Cupșa și Mihai Cupșa, care aveau venituri din exploatarea sării, de la Ocnele
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
cu sabia. După terminarea războiului, la începutul anului 1920, prin Ordinul de zi nr. 9 din 3 ianuarie 1920, șeful de stat major al armatei, general de corp de armată adjutant Constantin Prezan, recunoștea și făcea cunoscută tenacitatea, curajul și bravura colonelului în rezervă Tarnoschi Ion, comandantul Brigăzii 40 Infanterie. Majestatea Sa Regele, la rândul său, i-a conferit acestuia Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul”, clasa a III-a și l-a avansat la gradul de general de brigadă în
Ion Tarnoschi () [Corola-website/Science/323322_a_324651]
-
De-a lungul luptelor, Codrington a încercate de două ori să ordone încetarea focului, dar semnalele sale au fost ori invizibile în fumul dens, sau au fost ignorate. În următoarele două ore, practic întreaga flota otomană a fost distrusă, în ciuda bravurii echipajelor otomane, lăudată chiar și de Codrington în raportul oficial. Două treime dintre vasele otomane au fost scufundate. Unele ele, grav avariate, dar încă capabile să plutească și posibil să fie reparate, au fost sabordate sau incendiate de propriile echipaje
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
Robbinsville și Charlotte. Recenziile au fost slăbuțe, lăudând interpretările celor doi actori din rolurile principale și exprimând dezamăgirea față de intriga filmului. Jodie Foster a primit aprecieri mari. În recenzia din "Washington Post"' s-a afirmat că "Jodie Foster, transcendentă prin bravura rolului titular, este mult mai mare decât filmul în sine, iar interpretarea ei ajută la camuflarea punctelor slabe ale structurii sale și a naivității temelor sale." În recenzia sa pentru "The New York Times", Janet Maslin a menționat că: "Pentru toată lumea, strălucirea ei
Nell cea sălbatică () [Corola-website/Science/325781_a_327110]
-
în care trăia - rămase întreaga să viața deist convins, iubitor sincer al idealului. La vârsta de 17 ani, ca urmare a unei aventuri amoroase, fugea din Polonia și intră în armată austriacă. Promovat la gradul de locotenent și decorat pentru bravura să, purtandu-si sacul plin cu poezii pe care, fericit sau nefericit, copil sau bătrân, nu va înceta niciodată să le scrie, revenea în Polonia și se căsătorea cu o domnișoară din ilustra familie Denhof. Din această căsătorie, care a
Tadeu Hâjdeu () [Corola-website/Science/324621_a_325950]
-
fiul (Cunincpert) acestuia din urmă la Benevento și a preluat el însuși coroana regală a longobarzilor. Tot atunci s-a căsătorit imediat cu sora lui Godepert, tocmai pentru a stabili o legătură de rudenie cu dinastia bavareză din Regatul longobard. Bravura și îndemânarea sa pe câmpul de luptă au asigurat mai multe victorii ale longobarzilor. Astfel, el și-a condus armatele pentru a obține o victorie personală asupra trupelor bizantine ale împăratului Constans al II-lea lângă Benevento, oraș în care
Grimoald I al longobarzilor () [Corola-website/Science/324799_a_326128]
-
coboară cu o navă mică, dându-se drept o Onorată Mater care, în confuzia generală, a scăpat din mijlocul Bene Gesseritului cu toate secretele lor. Incapabilă să își controleze furia, Logno o atacă, dar e ucisă de Murbella. Îngrozite de bravura ei care impune respect, celelalte Onorate Matres sunt forțate să o accepte ca noua lor conducătoare. În timpul luptei, Odrade este și ea omorâtă, iar Murbella împărtășește cu ea memoriile, devenind și Maică Superioară. Ascensiunea Murbella spre putere nu este considerată
Canonicatul Dunei () [Corola-website/Science/322539_a_323868]
-
sa. O muncă care întradevăr a fost extenuantă, având în vedere dimensiunile romanului. O muncă a cărei răsplată, nu se știe sigur dacă va veni. În ,Dicționarul analitic de opere literare românești’’, Ștefan Borbely descrie romanul ca fiind ,fabulos ca bravură stilistică și compozițională, reprezintă ca realizare, o acută introspecție cosmotică, în registru postmodern: în substanța cărții, ideaticul, fiziologicul, amintirea, visceralul halucinant, visul și realismul se amestecă sincretic într-o unitate pe care am putea-o numi ,cosmocorporală’’. Mircea Cărtărescu își
Orbitor (roman) () [Corola-website/Science/330586_a_331915]
-
(d. 1907) a fost un soldat român in Războiul de Independență al României (1877-1878), decorat pentru bravură. A participat la Răscoala Țărănească din 1907. Este unul dintre țăranii împușcați de armată în represiunea răscoalei. Numele său este menționat de Constantin Mille (1861-1927) în relatările referitoare la Răscoala Țărănească din 1907 și preluat de cotidianul socialist „Adevărul”, publicație
Ștefan Furtună () [Corola-website/Science/330834_a_332163]