1,250 matches
-
unei experiențe cognitive, ce implică depășirea granițelor perceptibilului, stau sub semnul liniștii și tăcerii, absențe ce deschid dimensiuni exterioare realulului, spații sustrase trecerii timpului. Liniștea pare un hiatus în succesiunea cinematografică a lumii înconjurătoare și face posibilă evadarea printr-o breșă neașteptată în curgerea clipelor ce întemnițează ființă. Pentru Quasimodo intervalul dintre spargerea fremătătoare a valurilor de țărm oferă prilejul pătrunderii într-o altă dimensiune a imaginației: Ție îți aseamăn viața mea de om, / plajă răcoroasă, care, atragi prundișul și lumina
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
indiciu al dorinței romantice a poetului ermetic de a evadă din prezent în amintire. Sfera motivelor situaționale preluate de Quasimodo din Canturi cuprinde imaginea somnului și, conex, pe cea a visului. Pentru ambii autori seninătatea promisă de somn constituie o breșă în curgerea tumultuoasa a vieții. În Canturi, dar și în versurile sicilianului există, firește, mai multe tipuri de personaje reprezentate de autori în somn (iubita și chiar eul poetic); cuantificând ocurentele cuvântului sonno somn, s-au identificat în rimele autorului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nevăzînd altă posibilitate de salvare, a luat cadavrul pisicii din copac și l-a aruncat în casă, prin fereastra deschisă, cu scopul evident de a-l trezi pe erou. Motanul mort a ajuns însă în interiorul zidului proaspăt tencuit (prin lărgirea breșelor, cauzată de căldură), fiind ulterior compresat la căderea celorlalte ziduri mai puțin rezistente. Rezultatul imprevizibil și, aparent, nenatural a fost gigantica imagine în relief a unei pisici spînzurate. Astfel își încheie naratorul raportul detectivist stăruind asupra gradului mare de probabilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
din The Grass Is Singing/ Iarba cîntă (1950), care, prin căsătorie, renunță la "spațiul interior", devenind o victimă a lumii descom puse de rasism, naratoarea din romanul SF Memoirs of a Survivor/Memoriile unei supraviețuitoare (1974), care pășește printr-o breșă de timp și spațiu, intrînd într-o altă dimensiune (desigur, a "spațiului interior" consolator) ori Alice Mellings din The Good Terrorist/Buna teroristă (1985), care se implică în acțiuni teroriste, ironic, din intenții pozitive (mediate de convingeri socialiste), sperînd ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pe altele. Cele șase imposibile structurează, în bloc, lumea. Dacă Guayakii, boșimanii sau aborigenii australieni se organizează pentru a nu munci, o fac pentru a împiedica divizarea societății, inegalitatea. A munci, a produce dincolo de strictul necesar, înseamnă a deschide o breșă, am zice noi un posibil: înseamnă a face posibilă apariția șefilor, "dorința nefastă". Suntem într-atît prizonierii viziunii noastre despre lume, încît nu suntem în stare să pricepem ca să folosim propriul limbaj relația dintre lipsuri și libertate: Avem tendința să gîndim
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
lăsat urme adînci, atît conștiente cît și subliminale, pe care nimeni dintre cei care au avut privilegiul de a-i fi aproape nu le-a negat vreodată. Rațiunile inimii au prevalat, afectivitatea, sau sensul unei justiții universale au deschis o breșă în regnul cunoașterii și al non-contradicției, introducînd sacrificiul uman consimțit ca formă de minunare capabilă să îndoaie orice sistem în care ireductibilul sufletului nu-și are locul. Identitatea sa etnică este, poate, discutabilă. Dar dacă e să ne gîndim la
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de text care este definit ca fiind scriitură în act, în timp ce în Roland Barthes prin Roland Barthes spațiul libertății descris anterior este refuzat, astfel încât scriitura reverberează frustrarea indusă de separarea sau chiar excluderea din limbaj în totalitatea sa (scriitura ca breșă și niciodată ca o contopire cu întregul limbii). Variațiuni pe tema scriiturii, care încearcă a descrie scriitura "pe înțelesul publicului larg", deschide alte orizonturi; scriitura nu este legată de cuvânt, ci de un anume fel de gest manual (le faire
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu principiul realității. Întrebat dacă nu s-ar putea susține afirmația conform căreia, prin textele sale, el este un producător de iluzie, Baudrillard răspunde: "ba da, dacă iluzia este înțeleasă nu ca simulacru sau ca irealitate, ci ca ceea ce face breșă într-o lume mult prea cunoscută, mult prea déjà-vu, prea admisă, prea reală"506. Strategia violentării lucrurilor și abordărilor evidente, a refuzului de a consimți la o organizare de tip sistemic, are efecte și asupra modului în care este privit
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
evidența trebuie violentate tocmai pentru a demasca prejudecățile, iluziile minții și ale limbajului nostru; * polemos-ul instituit atât la nivelul conținutului, al teoriei, al modului de a vedea societatea, cât și la nivelul stilului și al formelor de scriitură practicate; * strategia breșei în sensurile încetățenite și în receptările comune, ca exercițiu de frondă adresat unității dintre ființă și gândire, prea des postulată în filosofie; * strategia simulării, a jocului și a ritualului, utilizată în vederea destituirii discursului cu sens și a tuturor conceptelor ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și răniți de la noi. Se pare că revin ciclurile regresive asemănătoare eșecurilor noastre istorice. După 1989, vechea cultură partinică și etica cetățenească ghidată de naționalismul special ori de coeziunea emanată de fostul "patriotism socialist" s-au șters destul de repede. În breșele largi desfăcute prin noile slogane, s-au cuibărit rapid ura amestecată cu violențe, crime și distrugeri de valori publice și private. S-au estompat nu numai umanismele agnostice, cu care se anatemizau credincioșii religioși, artiștii liberali și alți "rebeli" de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lumea reală. Cu toate acestea, nu este un spațiu fix, ci unul al iluziei, un spațiu fluid, în care timpul este etern (nu există ceasuri), într-o continuă stare de "devenire 239". Pentru Foucault, o asemenea zonă funcționează ca "o breșă [...] în timpul tradițional", unde totul este răsturnat: ceea ce aparține imaginarului devine "real", obiceiurile vieții cotidiene dispar, se poate experimenta o noapte perpetuă sau o zi fără sfârșit. Fiind "un spațiu destinat petrecerii timpului liber", în opoziție cu spațiile destinate muncii, parcul
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
mode și curente? În Studioul Sahia Film se făcea mai cu seamă un anumit tip de documentar. Era un studio, de ce să n-o spunem pe nume, care trebuia să slujească propagandei de partid. Pe de altă parte, existau și breșe în acest sistem prin care puteai să te exprimi chiar așa cum dorești. Bineînțeles că urmau dificultăți, dar important era să încerci să transpui artistic realitatea. Găseai subiectul și-l filmai așa cum credeai tu că este bine. Apoi erau tot felul
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
film. Erau niște exerciții de imaginație, ce am face dacă...? Era un fel de antrenament pentru mai târziu, care, din păcate, nu s-a confirmat. Pe vremea aceea apăruse un aparat minunat, se numea videocasetofon. El a creat, totuși, o breșă. Se înființaseră videocluburi, un fel de cinematografe unde se prezentau filme care nu erau chiar pe linia oficială, dar erau tolerate. Apăruse o adevărată videomanie. Cred că Revoluția Română a fost și o revoluție vizuală, pregătită de acest umil videocasetofon
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Arămești). Prin dimensiunile lor, acestea ocupă în plan grafic poziții dominante. Grija pentru reprezentarea orașului este una secundară, aproape minoră. De altfel, privind această hartă, așezarea lasă senzația de sufocare, de spațiu îngust. Imaginea este asemănătoare cu cea a unei breșe creată în mijlocul unui complex tectonic deosebit de complicat. Istoria citadină a Bacăului începe în momentul în care micul nucleu administrativ reușește să pătrundă dincolo de granița trasată de moșiile înconjurătoare. Mai precis, în momentul în care băcăuanul a simțit că are libertatea
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
lui Blake, i.e. acelea de "timp" și de "spațiu"139. Pentru că lectorul să înțeleagă trăsăturile spațio-temporale ale procesului de creație artistică, el trebuie să înțeleagă, în prealabil, esența conflictului dintre cele două realități fenomenale. Trebuie precizat că viziunea inserează o breșă între universul real și lumea imaginara 140. Finit din punct de vedere spațial, primul se caracterizează printr-o scurgere liniară a timpului, care cuprinde trei faze distincte: trecutul, prezentul și viitorul. Infinită din punct de vedere spațial, cea din urmă
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
aplicate mai cu succes în cadrul poeticii lui Blake, iar cel al lui Schleiermacher subliniază metodă infailibila a apercepției vizionare: contrariile individuale, fie ele de natură materială sau spirituală, trupeasca sau sufletească, trebuie sacrificate intru unitatea divină atotcuprinzătoare. Astfel se închide breșă dintre imanent și transcendent. Parcurgând rândurile acestui subcapitol, lectorul ar putea rămâne cu impresia, justificată până la un punct, ca numeralul cardinal 2 ar trebui să joace rolul cel mai important în imaginarul vizionar blakean. Totuși, adevărata formă mentis în acest
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Jesus replied. I am the Resurrection & the Life. / I Die & pass the limits of possibility, aș it appears / To individual perception. [...]" (E: 213). La finele acestui Chapter 3, Mielul reușește, din nou, să închidă râul între propriile sale frontiere, creând breșe în zidurile puternice ale Marelui Babilon, numit și "Urâciunea Pustiirii". Acest spațiu al infamiei vizionare nu constituie nimic altceva decât înspăimântătorul ansamblu al celor douăzeci și șapte de Biserici sau Paradisuri 208: "But Jesus breaking thro' the Central Zones of
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un șoc profund al conștiinței moderne, se adaugă totuși o altă constatare, nu mai puțin dureroasă: există o sociabilitate pe cale de a exploda, vechea solidaritate se erodează, vechile forme ale vieții comunitare decad. Și nu e vorba aici de o breșă ce se lărgește mereu între diferite grupuri sociale, de închiderea fiecăruia în el însuși, de interesele, de prejudecățile, de modul său de a trăi și de a gîndi. E vorba de modificări decisive care, dezorganizînd formele tradiționale ale muncii, conduc
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de-acum înainte numai pe baza criteriilor eficienței și raționalului. În mecanismele organizării colective, singura funcție îngăduită imaginarului este una strict formală, trecută fără pierderi în contul unor ritualuri care au supraviețuit, dar sînt pe cale să dispară în mod inevitabil. Breșa între lumea diurnă și lumea nocturnă, între sacru și profan, între miraculos și cotidian, între oniric și real a continuat totuși să se adîncească. "Peste tot e zăpadă, anticipa Nietzsche, aici viața tace. Aici nimic nu răsare, nu crește..." Există
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
credem că în viitor vor exista relații mai strânse între cercetarea matematică și cercetarea științelor naturale? Cheia pentru a răspunde la această întrebare se află în adjectivul serios. O gamă destul de largă de noi tendințe promițătoare a început să închidă breșa ce exista între matematică și diverse alte științe. O asemenea tendință o constituie creșterea respectului și diminuarea ostilității acelor individualități care au făcut un efort conștient și explicit să asimileze noile și relativ sofisticatele dezvoltări în matematică și să le
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
punct de plecare Valea Prahovei pentru a intimida Bucureștiul ocupat de germani și Antonescu. Apoi, din ordinul regelui Mihai I aliat cu comuniștii, Antonescu trebuia închis iar mai apoi regimentele și diviziile românești trebuiau să părăsească aliamentele și să formeze breșe împotriva armatelor hittleriste. În data de 24 august 1944 România încheie alianța cu Germania și sateliții ei și se aliază cu Marile Puteri împotriva Germaniei. Scopul acestei răsturnări de alianță a fost restabilirea monarhiei și a independenței României. Aceasta s-
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]
-
constitui o mișcare sindicală independentă, brutal înăbușite, deschid un nou tip de fractură la nivelul societății și inaugurează epoca de contestare a regimului ceaușist. Național-comunismul Zece ani mai târziu, în 1987, revolta muncitorilor și a populației de la Brașov deschidea o breșă consistentă în baricadele regimului, poate nu atât sub aspectul concret, cât sub cel al dispozitivului simbolic al unui regim care nu încetase să pretindă că este o formă elaborată de democrație socialistă în care conducerea aparținea în chip esențial "clasei
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
crizei putem estima realitatea luptei angajate. În opinia victimelor: "[...] forța vrăjitorului este de o mărime necunoscută, nemăsurat superioară propriei puteri. Apare și încarcă frontiera "domeniului" lor cu o intensitate pentru care [această limită] nu era pregătită! Se deschide, atunci, o breșă, prin care forța celui vrăjit va începe să se scurgă." Ibid., p. 343 Cunoașterea, mai mult sau mai puțin aprofundată, a existenței unor astfel de energii oculte explică relativa fragilitate a victimelor la începutul atacului. Cu cît victima înaintează în
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
mixt. Conceptul II (fig. 1.38) -se indică pe creste reziduale mai înguste, arciforme, cu atrofie medie; -presupune inserarea a 3-5 implanturi interforaminal; -solidarizarea implanturilor se realizează cu o bară de secțiune rotundă, ovalară sau dreptunghiulară, care acoperă implanturile și breșele interimplantare; -mezostructura este reprezentată de bară și de mai mulți călăreți incluși în proteza mobilă; -supraproteza are o menținere și stabilizare bună și nu basculează; -sprijinul este mixt, extinderea protezei pe crestele edentate rămâne la latitudinea medicului; ea poate fi
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
descriptive dau consistență nucleului narativ, fiind responsabile de coerența întregului scenariu. În textul polemic arghezian (și cu atât mai mult în cel pamfletar), anecdota, ca scenă epică, reprezintă un procedeu narativ predilect. Fiind o povestire în povestire ea produce o breșă ficțională în narațiunea factuală, pe care Arghezi a numit-o "invenție personală activă", ca o condiție sine qua non a literarității textului polemic și pamfletar. Într-o altă confruntare deschisă și susținută, după ce-și justifică fără echivoc atitudinea prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]