1,259 matches
-
mantia de stele ce scăpărau ca lacrimile mele lăsate odată cu privirea mea peste chipul tău angelic emoții albe mă cuprindeau nu mai aveam scăpare simțeam toată dragostea ta cum mă învăluia nu-mi mai luam ochii de la privirea ta doar briza mării mă mai ținea sub feeria serii ți-am atins privirea ai tresărit din visul tău alb te-am trezit mi-ai zâmbit ușor o mică flacără în inimă am simțit apoi un pas spre tine am găsit un altul
LACRIMI FIERBINŢI de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359583_a_360912]
-
întâmplat. După ce a făcut cunoștință cu noua colegă de cameră, care era din Maramureș, și-a așezat lucrurile în dulap, apoi, au plecat împreună la masă și la plajă. Au găsit un loc pe plajă, aproape de malul mării, încât simțeau briza ca pe o mângâiere. Au stat pe plajă decât două ore ; doreau să facă și un „tur” al stațiunii, să simtă și „freamătul” acesteia, nu numai al mării. Dușul făcut după ce au ajuns în camera hotelului le-au înviorat; plimbarea
UN CONCEDIU RATAT de VASILICA ILIE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359576_a_360905]
-
resursă asumată A caracterului profund uman... Și cum consumul curge an de an, Orice resursă, știm, e...limitată. Guvernanților perioadei de ...Criză Își vântură mereu sloganul: “Să așteptăm să treacă Criza!”... Și noi ne înfruntăm cu uraganul, În timp ce ei suportă...briza. Unor împricinați creduli Ei cred vorba din bătrâni: "Unde-i lege, nu-i tocmeală"... Acum legea, oameni buni, E musai cu...târguială. Unora cu prejudecăți (inspirat de o splendidă floare...ignorată) E floarea asta o podoabă Născută din penel divin
EPIGRAME de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 461 din 05 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359120_a_360449]
-
de dragoste desprinse parcă din nemuritoarea poveste a sultanei Hafsa și a lui Yavuz Sultân Selim Khan (conducător al imperiului otoman, dar și un erudit creator de poezie arabo-persană din secolul al XVI-lea): „...acum sunt ca o adiere a brizei care-ți șoptește, suspinând de dor, numele în noapte, când nisipul umed mi se împletește în părul răsfirat peste umerii goi, dezmierdați de răcoarea mării. Sunt marea care-ți sărută buzele înfierbântate de arșița iubirii încă nenăscute sau cerul înstelat
ÎN LOC DE PREDOSLOVIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345202_a_346531]
-
care mă rupea din viața cotidiană și îmi dădea aripi să zbor către un univers magic: universul poeziei. În prezent locuiesc în zona de coastă a Mării Negre, în municipiul Mangalia, județul Constanța, acolo unde miresme dulci vin pe aripi de briză din locul unde cerul coboară pe mare și se îngemănează într-un singur cuvănt: poezie. Se pare că soarta mi-a ghidat pașii pe meleaguri cu multă hrană pentru suflet, de când m-am născut și până în prezent. Nu pot decît
EU ȘI DRUMUL MEU CĂTRE POEZIE … de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340268_a_341597]
-
Zăceau aruncați, jumate pe-afară din „schițele” de corturi pe care am reușit să le înfigem în nisip și jumate înfășurați ca niște gogoși de mătase cu prosoape, pulovere, geci și ce s-a mai nimerit. În zonă, cald-uscat! O briză rămasă de ieri împingea în colibele noastre miros de alge eșuate. Tot de acolo, scotea la schimb damfuri ilegale sau indecente. Chiar dacă nu fumezi ai un gust lipicios de „din alea fără filtru” și fără număr. Dacă ai avea vlagă
Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche () [Corola-blog/BlogPost/338443_a_339772]
-
roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
fermecatul elixir, apoi ai gustat ca și Eva din fructul oprit. Acum pe plaja pustie se văd doar urmele pașilor tăi, parfumul tău de ambră încă mai persistă în aerul salin, și nostalgică, parcă și marea îl inspiră plăcut, iar briza îl poartă pe aripi de vânt. Ți-ai dori acum în larg să te-avânți și, de acolo la marinari să le cânți, în tainice abisuri să te scufunzi și-n lumea ta încă o dată să mai pătrunzi. Din străfunduri
MICA SIRENĂ de EUGEN BACIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340061_a_341390]
-
aflu pe-o creastă, În zorii zilei, prin pădurea măiastră, Printre izvoare, cerbi și zvelte căprioare, Admirând creația divină în floare! În mirifica pădure oxigenată, Stau în Mama natură, cea fără de pată, În labirintul de poteci de prin desișuri, Simt briza răcoroasă-n palme, prin frunzișuri! Omule, care-i menirea ta pe-acest pământ? Simt că Bunul Dumnezeu, prin dulcele-i cuvânt Ne cere doar să simțim puterea divină... S-o folosim cu drag, în forța ei deplină! Iar beatitudinea să
SĂ NE BUCURĂM DE DIVINITATE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340097_a_341426]
-
cenușie și să-și picteze cu roz sfârcurile ei de fetiță. Valide își întoarse gândurile la noaptea trecută. Era sigură de tăcerea Esperanzei. Dar poate că fusese o greșeală să o lase pe Gulbahar să vadă atât de mult ? O briză ușoara dinspre fereastră o făcu să se înfioare puțin. Deși era doar începutul lui septembrie, dimineața, aerul era deja mai rece, iar frunzele copacilor de sub fereastra, din grădina palatului, erau atinse de primele nuanțe de toamnă. Simți cum cerceii ei
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
roz», „rătăcește“ «cu gândul printre miresmele răspândite», de cireșar fiind, «aici și acolo, sub forța inimaginabilă a iubirii», își cheamă „iubitul-emisferă / jumătate“, absența acestuia sufocând-o («...te chem, fiindcă nu mai am aer fără prezența ta; uneori mă auzi, alteori briza lacului se interpune tânguitor între noi [...]; aștept parcă să se ivească un înger»), de cuptor fiind, „fată-morgană fiind“, se simte slăbită «de acest neîntrerupt drum de căutare» a apei salvatoare, căci «se face din ce în ce mai fierbinte» și „nu mai are ce
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
să te-nvețe Cum să culegi din soare jurământ. Și lasă firul ierbii să-ți răsfețe Sărutul,când l-atingi pe sub pământ. E-acolo-n așteptare și durere Un vis de-al meu în care tu mă prinzi În fiecare briză de plăcere Când firul ierbii-n brațe îl cuprinzi. Ascultă-i sângele cu dor de ducă În zvâcnetul cel verde-n rădăcini! Acolo-i primăvara cea năucă Și-i vara ce-mpletește alte vini. Tu îmi aduni păcatele din stropii
EU ÎNVERZESC TIMID de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341297_a_342626]
-
Măldărescu ALIZEELE MELANCOLIEI Prin ocheanele toamnei târzii, amirosind a leandri venețieni și a codri voievodali, te văd sub risipire de galbene frunze de aur, pe sub mesteceni subțiri, îngândurat precum corăbierul scăpat din furtună, cu fața biciuită de vânturi sălcii, de brize sărate, de doruri sfărâmate în larg. Pletele mele de coaptă secară pradă le las mângâierilor tale, mâinilor tale de bărbat, ce-o viață întreagă-a purtat scutul de aramă și paloșul pe câmpiile de la Termophile ori de pe Eufrat. Lacrimile se
SEARA DE LEGENDA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341661_a_342990]
-
ea la un moment dat, făcându-și vânt cu mâinile ca și când s-ar răcori, nu ți se pare că aici este prea cald? Ce zici? Nu-i mai plăcut acum pe malul mării? Să simți răcoarea nopții? Cum te răsfață briza, mângâindu-ți trupul înfierbântat de tinerețe și... știi tu..., să asculți țipătul pescărușilor ca pe o chemare? - Da, mi se pare și mie cald și desigur că pe malul mării este mult mai răcoare ca aici, oricât de bine ar
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
portiera, coborî solemn și, din telecomandă, trimise mașina pe o orbită joasă, în parcare. Păși, drept și calm, pe dalele din granit negru de Suedia ale peronului, apoi intră în clădire fără să se poată bucura de adierea sărată a brizei oceanice. Nu părea preocupat nici de faptul că valetul umbla desculț, nefiindu-i teamă că o să răcească. Domnul Marinică Swordfish, era cu adevărat îngrijorat! Numai că altele erau grijile domniei sale... La sfârșitul mileniului al treilea, fostul orășel uitat de lume
RĂCIREA GLOBLĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342351_a_343680]
-
scurți Deci, după cum a relatat mai sus, clima ne joacă feste. Suntem în plin sezon estival. Pe coasta Pacificului e cald-cald, dar nu sufocant cum sunt verile din București. La Sydney, îmbrăcați în tricou și pantaloni scurți, ne răcorim cu briză aerului condiționat. La mai puțin de 500 de km distanță, în stațiunea montană Perisher, pe 20 decembrie 2010, în plină vară australiană a nins! Se schiază vârtos! Temperaturi noaptea între -2 și -7 grade Celsius! Controvesatele sărbători de iarnă comerciale
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
veșnicia porniseră-n tandem. Dar a venit Eva,prima oară Mușcând mărul din livada cu rădăcinile în sus Și de-atunci bărbatul își tot cară Crucea Mântuitorului Iisus. Prin cuvânt divin al spațiului curbat Ne adâncim în vârtejuri proaspete de briză Zăbovind mereu într-un păcat La margine de univers,pe o baliză Cu sufletul ferecat într-o valiză. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: La margine de univers, pe o baliză... / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289
LA MARGINE DE UNIVERS, PE O BALIZĂ... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342557_a_343886]
-
ai întemnițat inima în fiecare dintre ele avem un copac niciodată același dantelăria cuvintelor nespuse a împânzit cerul ăsta străin bun pentru furtună (nu e al nostru să-l ia cine vrea) pe prima insulă împleteam șuvițe de drag înnebunise briza puneam brațele pavăză dar le încrucișam la derută plecasem în tine nu știu ce zi era adoram lebedele dispărute pe conturul buzelor tale apoi am adormit pe clapele pianului mi-ai cântat adorabil mă îmbolnăvisem de tine doar tu puteai îndulci cafeaua
MI-AI CÂNTAT ADORABIL de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342598_a_343927]
-
dispare, STRĂLUCIREA va fi nemărginită. Dacă auzul nu mai este, INIMA coboară în eternul adânc. Dacă simțurile se opresc, omul se va elibera de toate impresiile lumești și se va uni curat, deschis și total cu Universul, Nelimitat desfășurat cu briza dulce nestăpânită de oameni.” ************************ (caută și citește celelalte cinci părți ale materialului) Ce alte dovezi referitoare la o viață spirituală după moartea corpului fizic mai putem găsi ? O sumedenie, dacă vrei cu adevărat să deschizi ochii, aș spune eu. Voi
VIAŢA DUPĂ CORTINA MORŢII (PARTEA A ŞASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342660_a_343989]
-
brandului cultural “Axis Libri”. Revenind duminică, a doua zi după încheierea Festivalului, în același spațiu, am constatat că unele edituri nu-și încheiaseră socotelile și nu se îndurau să părăsească acest décor natural de sub teii de pe Calea Domnească, acea ușoară briză a Dunării în creștere vertiginoasă a cotelor sale în aceste zile fecunde și mai zăboveau străjuind aleea principală în căutarea eventualilor întârziați, doritori de noutăți editoriale și de spectacol. În rest, pensionarii jucau iarăși table și șah la aceleași măsuțe
CULTURA CA DIMENSIUNE UNIVERSALĂ. FESTIVALUL NAŢIONAL AL CĂRŢII AXIS LIBRI , GALAŢI, 20-24 MAI 2014 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341564_a_342893]
-
doamnei Munsley,fetele ieșiră afară și mergând în ritmul început,se plimbau până la locul promis.Nu luaseră trasura.Ar fi fost păcat,pentru ca,vremea fiind așa frumoasă după iarnă cea grea,le făcea pe fete să iubească soarele domol și briză calmă pe pielea catifelata.Si oricum,distanța nu era mare,dar era un prilej pentru că cele două să își mai povestească despre viața,reușite,amintiri,ganduri.Dupa un timp,vazand-o pe Karon care privea la cerul albastru presărat cu
KARON,CAP 5 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2269 din 18 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340653_a_341982]
-
Arizona - veri fierbinți cu nopți răcoroase, mângâiate de briză, si dimineți însorite, cu cer senin și lumina limpede și clară... În una din aceste dimineți strălucitoare și calde îmi amintesc că l-am cunoscut pe nea Mitică. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la unul din hotelurile din centrul
TREI ISTORISIRI DE DEMULT DIN SEBESUL DE SUS, SIBIU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344242_a_345571]
-
Mariana Publicat în: Ediția nr. 131 din 11 mai 2011 Toate Articolele Autorului IUBITUL Priveam în asfințit cum marea se legăna încet spre mal, când te-am văzut venind călare, pe creasta unui val. Se întunecase când de mine, ca briza te-ai apropiat, pe cer erau aprinse stele când ne-am îmbrățișat. În ochii tăi, albastrul-violet al cerului părea înlăcrimat, când mâna ușurel ți-ai strecurat, prin părul meu înmiresmat... Și chipul tău, sculptat tot în Carara, a strălucit în
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
demiurgică a universului. Un act, pentru unii - banal, dar căruia numai o fire sensibilă și profundă îi poate reda frumusețea și muzicalitatea, adusă de dincolo de izvoarele ființei noastre: „Soarele trandafiriu răsărea triumfal la orizont, penetrând pâcla lăptoasă ce învăluia nisipul. Briza deșertului adia ușor, când mi -a părut că am auzit sau am simțit - căci nu știam exact dacă venea din afară sau din interiorul ființei mele - un glas cutremurător: „Să fie lumină!” - și deodată astrul dătător de viață, ca și
“CÂINE ÎN RUGĂCIUNE” SAU “UN UNIVERS FILOSOFIC CU VALENŢE EPOPEICE” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 125 din 05 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344252_a_345581]
-
lui Dostoievski, un grup de ruși aflați la băi pe malul Mediteranei, undeva între Nisa și Monte Carlo: un general, o doamnă din înalta societate, un politician, un prinț, un domn Z dezbat, la o cafea și o dulceață în briza caldă, destinul Rusiei și al creștinismului. E interesant că Soloviov a scris dialogurile la 1899 și din acestea răzbat frământări filosofice, religioase și politice foarte actuale. La 1899 personajele prevedeau destructurarea Rusiei tradiționaliste prin creșterea fermentului anarhist. Se prevedea izbucnirea
FILOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI! STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344426_a_345755]