829 matches
-
și sprințare, de tocuri mici și ascuțite, femeiești, ajung la ușă, cât ai zice noapte! În pragul încăperii stă postată Coco, alias Bombonica, prietena infidelă, mincinoasă și picantă, în vârstă de numai optsprezece ani, a Bossului. Osânda lui! Zveltuță, veselă, brunetă, rimelată, mignonă și apetisant de murdară. Murdară de sus și până la poale, murdară pe păr, pe rochița albastră cu buline galbene, terfelită de iarbă și de balegă proaspătă, murdară pe gambe și pe pulpe, cu sandalele dezlipite și înnoroiate (de unde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
eu, aicea? Să vă f...tă turcii! Haideți, veniți, veniți, poftiți aici, la popotă, ambuscaților! Lili...! Lili...! Gagico...! Băga-mi-aș ce n-am! Nu m-auzi, fă...?! Hei! Fă-te'ncoa, surdo, la domnii, cu câte cevașilea! Un individ brunet, cu ochii alunecoși, aproape șașii și cu nasul ascuțit și ciupit de vărsat, individ bondoc ca și Bossul, dar cu mult mai solid construit fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tinere la un spital-problemă a stârnit uimirea tuturora, a salariaților, dar și a bolnavilor. Era ca o floare răsărită într-o grădină numai cu iarbă. S-a recomandat Dora, numele de familie neavând relevanță să-l spun. Era o fată brunetă, cu un păr negru ca pana corbului care-i cădea pe spate, până aproape de brâu, ochii negri ca mura coaptă emanau o privire blândă, avea gropițe în obraji, iar expresia feței radia de un zâmbet înspăimântător de frumos. Un nas
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
s-a oprit și ea, a ezitat, dar s-a îndreptat spre mine, ieșind tot mai mult din ceață. Când a fost la un pas de mine, fumuri și pâcle aburii i se roteau încă în jurul trupului. Era o femeie brunetă, la vreo treizeci de ani, cu ochii puternic machiați, prelungiți cu o coadă de dermatograf negru unsuros. Purta o haină de blană cu glugă și cizme cenușii. Ne-am uitat unul la altul ca două ființe aparținând unor regnuri diferite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
bolnavii, se plimbau de colo-colo oameni îmbrăcați de stradă, poate dichisiți ceva mai cu grijă decât de obicei, așa cum eram și eu cu tata. Mama nu era în curte, nu se putea ridica din pat. Surorile și câte un doctor brunet, în bluză albă cu mâneci scurte, treceau grăbiți de la un pavilion la altul. Am urcat niște scări de ciment, în spirală, posomorâte și reci, pe lângă niște pereți vopsiți cu ulei vernil. Am deschis o ușă mare, cu glasvand, și am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
închipuiam cum ar putea arăta un prieten al lui. Când am deschis ușa, strigătele s-au intensificat brusc. Cel care țipa era, firește, musafirul, un tânăr cam de vârsta lui Egor, dar care-i venea doar până la brâu. Era foarte brunet și purta, lucru rar pe vremea aceea, cărare într-o parte. N-am înțeles cum îl chema, dar părea să fi fost un student. Nu putea probabil să discute decât pe tonul acela. S-a oprit doar o clipă, când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parte a unității se extinde sau se renovează și camioanele cu materiale de construcții trebuie descărcate, așa că singurul lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are ceva cochet. E tînăr, probabil are vreo 26 de ani. CÎnd se Întîmplă să-și scoată tunica, Își suflecă mînecile cămășii
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Soare - nu-ți vine să crezi, dar chiar așa se numește. Soare e singurul om din această adunătură amenințătoare. Se plimbă leneș printre noi cu șapca lăsată pe ceafă, lăsînd să i se vadă un snop de țepi de păr brunet În frunte, tunica Îi e descheiată, iar cataramele bocancilor, nestrînse, și ne privește mirat cu o pereche de ochi albaștri, un albastru Închis, aproape violet, conturați de gene negre. Ne privește de parcă am fi de pe altă lume. Sau de parcă el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
coclit, deșurubînd cu grijă capacul subțiat de uzură, apoi scoțînd limbile fine, Încrețite de efortul Îndelungat de a arăta ora. Ai să vezi cum fumai Într-o seară În atelierul subteran al lui Hefaistos (Rădoi, pe numele lui, un răcan brunet și simpatic din Constanța, care a primit pe mînă atelierul unității, Îngropat Într-o biută acoperită cu o plasă de camuflaj, unde face ce vrea el, ca recompensă pentru măiestria lui mecanică... ne-am Împrietenit cu el, așa că ne putem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că e „primejdia“ acelui loc. Adam încuviință din cap. Se îndepărtă puțin apoi se opri, semn că se retrăsese din societate și acum era singur. Brian ieși pe ușa pe care dispăruse Gabriel. Adam era mic și îndesat, un McCaffrey brunet, cu un cap rotund, o față rotundă, păr negru, drept și scurt, asemănător cu cel al lui Alan, și aducea puțin cu George. Nu moștenise nimic din înfățișarea de viking prădalnic a tatălui său. Avea ochi căprui, intenși, și zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Roter D, Putnam SM. (1991) The relationship of physician medical interview style to patient satisfaction. J Fam Pract.; 32:175-81. Birck, A. (2002) Secondary traumatization and burnout in professionals working with torture survivors. Traumatology, 32), 85-90. Birmes, P., Hatton, L., Brunet, A. & Schmitt, L. (2003) Early historical literature of post-traumatic symptomatology. Stress and Health, 19, 17-26. Bleich, A., Gelkopf, M. & Solomon, Z. (2003) Exposure to terrorism, stress-related mental health symptoms, and burnout behaviors among a nationally representative sample in Israel. Journal
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
în trecut. Aproape că uitasem de vecina mea, ca și cum n-ar fi trăit alături de mine, la doi pași. Fără să vreau mi-au ajuns la urechi câteva amănunte despre ea. care au făcut cu iuțeală înconjurul mansardei noastre. Pe fata brunetă o chema Mihaela, iar tovarășa ei de cameră era sora, nicidecum maică-sa, cum spusese netoata de Rița, la început. Părea să aibă 40-45 de ani (în realitate mergea pe 30) și, fiind oficiantă la Poșta Centrală, pleca toată ziua
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
grec care avea prăvălie mai spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele. Într-
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
atelierul de cizmărie unde era și patron și meșteșugar dar mai ales susținător al soartei celor cinci fete, asta însemnând hrană, îmbrăcăminte, taxe școlare. În fine, cu tratamentul din timpul spitalizării, îngrijit de doctorul Mareș (un bărbat înalt, bine făcut, brunet și cu o mică pată neagră pe față) și doctorul Sebastian Ionescu și cu materna îngrijire a doamnei Iziumenco am scăpat cu bine. Se pare că și acum, dacă or mai trăi, Alla și Nata stau tot în vechea locuință
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
turci ortodoxiți, însă în familia ei nu se vorbea decât rusește și românește. Erau trei fete. O soră, Manea, făcuse școala profesională. Lucra croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
unei bănci. În bancă stăteau Petruța și una Iosub, și Petruța le făcea copiilor un oracol, adică le citea niște-ntre bări dintr-un caiet: dacă au vreun iubit, din ce clasă e, dacă e înalt sau scund, blond sau brunet, da că-nvață bine etc., și pentru fiecare răspuns trăgea câte-o liniuță în caiet. Apoi tăia liniuțele câte trei și ieșeau niște cifre: 323, 132, 231 etc. După ele îți spunea dacă cel la care te gândiseși te iubește
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
bată pe umăr, și să-i spună să n-aibă nici o grijă, totul o să fie bine, iar procesul o să se termine așa cum vrem noi. “Care noi?” “Eu, dumneata și tovarășul maior Blezneac” a spus străinul, arătând cu capul înspre anchetatorul brunet, care, la biroul său, stătea absorbit, cu nasul într-un uriaș teanc de hârtii și parcă n-auzise nimic. Ca trezit dintr-un somn adânc, Blezneac mormăi: “Da, da, așa e, cum spune tovarășul avocat...” La vreo lună și jumătate
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
retras stânjenit într-un colț cu gândul să plece, dar în clipa imediat următoare Costash apăru în dreptul ușii ca și cum fi l-ar așteptat. Avea pe față un zâmbet ciudat, semănând mai mult cu o grimasă. Era puțin chel, brunet la față, uscățiv, trecut de 50 de ani; îmbrăcat în pantaloni scurți, în maieu bleumarin și o pereche de șlapi, el își ațintise ochii asupra lui Codrin, impresionându-l. A strigat imediat camerista care se afla în bucătărie. - My name
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ani, care se distrau cu o țigară, un pahar de băutură și niște tacuri de biliard, unul cu un tricou de camuflaj, iar altul cu o bluză pe care scria „Ai niște metadonă?“. Avea o fotografie cu o femeie greoaie, brunetă și palidă, cu un pulover oliv tricotat, în en-coeur, etalând un zâmbet fragil. —Bonnie Travis. Pipița grupului. — Asta e făcută la spital? —La mijlocul lui martie. Astea sunt degetele lui Mark, cu pedichiura făcută. Ei i s-a părut haios să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cameră numai pe Leej, Femeia Prezicător. Ea se oprise pe loc și-acum se uita direct la el. Pe fața ei destinsă, cu trăsături plăcute, se citea un ușor zâmbet. Leej, femeia care ghicise viitorul, de pe planeta Yalerta; Leej cea brunetă, care i-ar fi putut spune câte ceva despre ceea ce-i rezerva viitorul. Tocmai când el se gândea la lucrul acesta, ea-și mișcă buzele și spuse: - Se întrevede o perioadă de aproximativ douăsprezece minute după ce pleci de aici, spuse ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
rezolvă tu chestiunea asta în timp ce eu mă ocup de tipii ceilalți. După cu știi, nu prea avem timp. Monboddo porni cu pași mari spre tron, cu pelerina umflîndu-se în spatele lui. Mai toți membri suitei îl urmară. Wilkins era un ins brunet, scund și îndesat. — Care e problem? întrebă el. — Domnul Lanark nu cunoaște ce anume presupune relocarea, spuse Munro țeapăn. El a cerut să plece. Am găsit un guvern care-l primește, în ciuda dosarului lui prost. Refuză să meargă din cauza climei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
viață îl urmăreau cu priviri neliniștite. El nu dorea să le facă vreun rău, ci numai să-i sperie puțin. Îi privi gânditor. Într-un anumit sens, abia acum mintea lui se putea concentra cu adevărat asupra lor. Amelia Prescott, brunetă și mărunțică de statură, eca o femeie frumoasă, însă cam trecută. Era îmbrăcată cu un bolero, șort și espadrile. Când Gosseyn îi scoase călușul, primele ei cuvinte fură: ― Tinere, cred că-ți dai seama că am cina pe foc. ― Cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se distrugă. M-am dus la Emilia și, după ce ne-am împăcat, am golit o sticlă întreagă de rom până seara. Am mai locuit la ea un timp, după care n-am mai văzut-o. Mă încurcasem cu o infirmieră brunetă, nostimă, care-mi aducea mâncare de la spital. Din păcate, nu făcea asta numai cu mine. Când i-am atras atenția, în loc să mă mintă, a izbucnit batjocoritoare: "Îmi e milă de tine și tot tu faci mutre?" Am văzut negru în fața
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci cu peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-aș putea schimba personalitatea. Uite ce, de fapt ești brunetă, nu-i așa? Lasă-ți părul în culoarea lui naturală și cumpără-ți o perucă blondă. — Nu m-am gândit la asta. — Ei bine, gândește-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]