1,242 matches
-
oaspetele, foindu-se pe scaun, multe entități nu suportă excesul de ordine. Și asta, Într-un fel, e de Înțeles. Uneori ordinea e la fel de nocivă ca și dezordinea. Ți se acrește de ea... Începi să te intoxici. Te acoperi de bube, te umpli de puroi. Puroi spiritual, se Înțelege. Începi să cârtești Împotriva orânduirii. Ești pornit pe toți și chiar și pe tine Însuți ajungi să nu te mai suporți. Aceasta-i efectul pe care-l au logica și ordinea asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după amiaza să mai lucreze acte și pregătind lucrul pentru a doua zi. Bine dispus, desigur pe banii altora, mergea În jurul pieții aducând În biroul lui o prostituată ori două, de cele mai multe ori țigănci jegoase, pline de tot felul de bube, de toate vârstele fără preferință, care trebuiau alimentate mai precis Îmbătate, pentru a corespunde celor ce aveau să urmeze. Cunoscându-i năravul, unii tehnicieni dispăreau rapid, Însă cel care avea proasta inspirație să mai lucreze, urma să facă mai multe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i protejeze de lumina zilei, acoperindu-i.Dar așa...?! Privind’o totuși mai cu atenție, țiganca era Întradevăr tânără, destul de frumoasă. La ce folos...? Pielea țigăncei rivaliza cu un negru profund având Înprăștiate pe Întrecul corp tot felul de bube unele vindecate cu semne evidente, altele În curs de apariție Încât Întraga ei ființă genera un miros specific, ucigător.În aceste cumplite momente, Tony Pavone Își zise: În mod sigur costitue un demențial act, dacă voi profana acestă citadelă a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-o la gură, i-am sărutat foarte ușor linia vieții. A încercat să și-o retragă fiindcă reacțiile colegilor n-au întârziat să apară dar s-a răzgândit imediat murmurând două versuri printre răcnetele isterice ale celor din jur: -“Din bube mucegaiuri și noroi Iscat-am frumuseți și prețuri noi...” Oare Arghezi o fi fost și el la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul conversației. Arghezi... și începu să râdă ciufulindumă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
În viața unui detectiv ? — Da, dar nu putem compara rivalitatea dintre cei care fac reclame pe străzile foarte circulate și detectivii care iscodesc prin străzile dosnice, nu ? La tine a coincis plecatul de acasă cu părăsirea slujbei anterioare... aici e buba! Ai fi putut să le faci pe rînd... dacă n-ar fi intervenit concurența. Ce părere ai? Te-ai opus deschiderii magazinului meu pentru că te-ai gîndit că dacă traiul ne este asigurat pentru moment, nu poate fi oricum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că pute ca lupu. Scârbi-m-aș de el ca de măgarul lui Calapod, care-a crăpat în capu grindului și trăgeau câinii de el. Bată-te un Dumnezeu și optzeci și opt de sfinți! Câți pași vei face, atâtea bube să-ți cășuneze... Sunt nevoit să mă opresc, căci imprecațiunea aceasta, după toate formele retorice, curgea repede și dulce cântat, într-o creștere neliniștitoare. Vocabularul rudarilor pe care mă sfiesc să-l reproduc, însă nu mă sfiam să-l ascult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cei doi orbi. Masă la care am stat și până atunci de nenumărate ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o vizită de milostenie bătrînei, la azilul Santa Lucía. Și acum, povestește-mi. Cum a fost ieri cu mînzișoara aia? Să nu fii hermetic cu mine, fiindcă tot ce n-ai să-mi povestești are să-ți iasă sub formă de bube cu puroi. Am oftat, Învins, și mi-am dat drumul la mărturisiri, fără să las nimic pe fundul sacului. CÎnd am Încheiat relatarea și socoteala angoaselor mele existențiale de licean retardat, Fermín mă surprinse cu o Îmbrățișare bruscă și sinceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pix. — Și eu, zise el. Sergent Shortell, începe tu. — OK. Pe scurt: am sunat la nouăzeci și unu de laboratoare dentare, le-am comunicat semnalmentele celor în cauză și am consemnat un total de șaisprezece suspecți: tipi ciudați și cu bube. Am eliminat nouă dintre ei pe baza grupei de sânge. Patru sunt la ora actuală în pușcărie, iar cu ceilalți trei am vorbit chiar eu. Nici o sclipire. În plus, tipii au alibiuri pentru orele asasinatelor. O să continui și o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau un rău? Existau! Asta era de căpetenie. Din materialul rușinei si durerei, care alcătuia păcătoșenia de azi, se formaseră bubele vorbelor. Poate, totuși, e mai bine când sr sparg în afară. Lenora era tiiină de puroiul lor. Sau poate se rezorbeau, și lipsa lor era mai bună! Mini, deodată, surise delicios, surâsul acela, lângă vasul scund 20 de porțelan plin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o reluară în vârtejul acelei dram'.1 în care azi se trezise prinsă. Da! Unele vorbe fac bine. Sunt erupții higienice care curăță de supărare. Urticarii blajine în trupul unei iubiri sănătoase. Dar aci părea că e vorba de o buba rea. 21 Lenora nu-și schimbase încă expresia ciudată a acelei griji. Doru Hallipa se așezase pe canapea lângă ea și îi vorbea, ținînd-o de mână Lina acum intra, ieșea ca la ea acasă, spre mulțumirea lui Mini, care prevedea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
nume și trăiește pieziș din sucul a două plante. . . Ceea ce interesează la Mika-Le nu e că face și ea parte din acest popor al altoiților, ci că exprimă siluirea acelei infuziuni. Nu e fruct, nici floare dintr-un altoi; e buba mică care a crescut pe locul siluirei - Mini, draga mea, abdic! Trăgând pe Mini de mână, Nory se atârnă de tramvai. Un singur vagon ticsit. Fură împinse de mulțime înăuntru și blocate. Mini, care nu era în stare să-și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că mulți atilieni aveau căutătura hotărîtă ce însoțește o decizie capitală. Au venit cu trei nave-catedrale. Roiuri de nave-biserici sînt răspîndite acum într-o bună parte a emisferei sudice... Din cauza lor bleazării s-au îmbolnăvit, au privirea injectată și niște bube purulente pe umeri. Și Zar al meu are privirea încețoșată și i-au apărut niște semne roșiatice... Mă uit trist undeva departe, în verdele cenușiu al iernii... "Cum le-o fi hilul!..." Îmi deschid larg aripile și încep: - Îmmm! Îmmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
acum. Ce spui? — O, nimic. Filosofam. Cerșetorul rânjește, arătându-și gura știrbă, în care se mai află, pe alocuri, câte un dinte stricat. Deși strigă, apoi încearcă să-l ademenească, Pran nu mai scoate nimic de la el. Cerșetorul își scarpină bubele. Își culege păduchii din părul spălăcit și încâlcit. Le aruncă la întâmplare obscenități vânzătorilor de alimente, care-și duc marfa din acel loc. Unul din ei îi răspunde cu un gest obscen. — Dumnezeule atotputernic! exclamă cerșetorul deodată, fără nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
brîu negru, viermuiau, în numai cincisprezece bănci, copiii celor două clase comasate de el. De la ușă te izbea duhoare de viermină. Neobișnuiți să se spele, unii cu rufe urinate, alții cu capetele tunse în scări dînd la iveală coptura unor bube dulci, plozii ședeau lipiți ca mormolocii într-o baltă, respirînd propria putoare. Cînd prima oară îl suplinisem pe Costică, prost inspirat, le-am dat pruncilor o dictare. O clipă gălăgia încetă. Auzeam doar foșnet de caiete. Urmă apoi ceva uluitor
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și necheză ușor. Deținutul-pacient Mihai Enin Îl auzi și pentru prima oară În viața lui se simți fericit și ușurat, așa străbătut cum era de o căldură plăcută ce-i alina pe dinăuntru sufletul și pe dinafară trupul plin de bube și făcea ca lanțul cu care era legat de picior să devină moale, mângâietor și prietenos. Până să dispară pentru totdeauna din sat În același timp cu maestrul Foiște, Ectoraș apucase să meargă o singură dată la Război și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în timpul shogunatului, iar o anumită alee lungă și îngustă încă își mai merita cu prisosință vechiul nume, Strada Scursurilor. Copiii din vecinătate năvăleau de pe aleile dintre zidurile grosolane care șerpuiau pe sub streșinile diforme ale caselor cu un singur acoperiș. Cu bubele, eczemele și nasurile lor mucoase, alergau pe străzi ca niște gigantice insecte înaripate. — Au venit misionarii! strigau copiii. — Trec preoții de la Templul Namban cu o colivie mișto! Cei trei misionari râdeau auzind glasurile copiilor și încetineau pașii, ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cazul Italiei, la titlul de premier. Prea puțin mă interesează ce s-a discutat acolo, chiar dacă ăl mai bronzat președinte al lumii, americanul Obama, a încercat să transmită pe spinarea celor din NATO, deci pe spinarea noastră, responsabilitatea integrală a bubei lor din Afganistan, ci ca un patriot român, am căutat să văd și eu cum este privită România în lumea largă, având în față exemplul viu al președintelui nostru jucător. Și ceea ce am văzut m-a oripilat, mi-a opărit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
patriarhul știe să blesteme nu șagă, părinte! Iaca ce spune el mai departe: „Să fie blestemați de Domnul Dumnezău atotțiitorul și precurata a sa maică de slăviții 12 Apostoli și de 318 Svinți Părinți de la soborul Nichei... să-i lovască bubele lui Ghiez și cutremurul lui Cain, parte lor să fie cu a Iudei și cu a procletului Arie; hierul (fierul), pietrile, lemnele să putrezască și să să răsipască, iar trupurile lor să ste întregi și după toate nedezlegate”. Și totuși
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
gura mare?! Să arunce lăturile, așa, doar-doar le-o vedea mutrele buimăcite de obrăznicia cabotinului. Să-l apuci, așa, de nas, să-l învârți pe călcâie, până s-o sătura. Ăsta are pe cineva sus, altfel nu se poate... atâtea bube la dosar și atâta obrăznicie, așa slobod la muzicuță, glontele nu-l nimerește, bea otrava și dansează Charleston. Să te dai în lături și să scuipi în sân, ca la vederea împielițatului. Numai de n-ar trece săraca Vasilica tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de amor, numai pe Zoițica o voia. Soră-mea, c-o știi, adică știai. Care vasăzică noi urmărim expeditorul, atât, acolo-i buba. Adrisantul cunoscut, dar expeditorul... D-aia scriem cu plaivaz: „expeditorul necunoscut“ ori „nu se află“ ori „mort, ierta-l-ar Skaraoțchi“. Urmărim expeditorul până la moarte și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Începea să aibă încredere în unchiul Nat, mi-am zis și, o clipă mai târziu, am pornit pe hol în direcția băii. În timp ce eu umpleam cada cu apă, s-a dezbrăcat cuminte de toate hainele, apoi a intrat. Cu excepția unei bube mici și aproape cicatrizate de pe genunchiul stâng, nu avea nici o singură zgârietură. Spatele era curat și neted; picioarele curate și netede; și nu avea umflături sau abraziuni în zona genitală. Era doar un examen vizual rapid, dar, oricare era cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îngenuncheau, băteau mătănii pentru sănătate, înțelegere și prosperitate, atrăgând în final atenția sfântului și asupra dușmanului știut sau neștiut, văzut sau nevăzut. „Și dă-i, Preasfinte, pe măsura greșelilor, a păcatelor și a trufiei sale fără margini: boală grea, dambla, bube, tremurături și pierderea mădularului, mai ales! N-ar mai avea parte de el câte zile o avea! Amin!” PAGINĂ NOUĂ 32 Ziua își făcea cu greu loc prin ceața deasă a nopții. Doar copacii din parc luminau fantomatic cu șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
metru-doi de suspantă cu care să mă joc de-a caii. De-acum, când o să mă vindec la gionate... Stau În calidor (și mă usuc de dor) și, Doamne, cum aș mai vrea să fiu lăsat să umblu, așa, cu bube sub genunchi și să mă pot juca de-a caii, cu hățuri de suspantă nevopsită; și să umblu, țanțoș, prin sat, cu coatele Îndepărtate - ca să se vadă bine de tot cămașa de parașută... Dar de unde? Cine să-i aducă mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mama, dintr-o dată grăbită. - Dar vreau să văd!, zic eu. - N-ai ce vedea! - mă ia În brațe cu tot cu pături, mă duce În casă. Mai bine să vedem ce-ți fac gionatele... Așa le zice mama picioarelor mele, pline de bube urâte pe sub genunchi - din pricina lor nu pot umbla, nu pot Îndoi genunchii, nu pot coborî la joacă. Le-am cules la scăldat, zice mama. Așa o fi. Din pricina gionatelor bolnave stau În calidor, Învelit În pături pân-la brâu. Și trăznesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]