659 matches
-
se întâmplă tot mai des, chestia asta cu transpirația și respirația — și nu doar când auzea bocănitul ăla de lemn pe lemn. Uneori Leigh se trezea dintr-un somn atât de profund că i se părea aproape dureros, cu inima bubuind și așternuturile ude de atâta transpirație. Săptămâna trecută, în timp ce medita în poziția shavasna, altfel absolut relaxantă — chiar dacă instructorul a simțit nevoia să pună la difuzoare o versiune bisericească a melodiei “Amazing Grace” — a simțit că o săgetează o durere ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
roman al dumneavoastă. Nu merita un articol ca ăla, dar n-a fost nici pe jumătate ca Luna năruită sau, bineînțeles, Deziluzia. Henry inspiră adânc și își duse instinctiv mâna la gură. Leigh simți că leșină; inima începu să-i bubuie și simți cum îi transpiră palmele și tălpile. Jesse zâmbi. — O spui pe șleau. Fără ocolișuri. E un lucru rar în ziua de azi, nu credeți? Neștiind dacă asta era o întrebare sau nu, Leigh își privi îndelung mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
lumina. În mod miraculos, pasărea rămase tăcută. Abia după ce se așeză din nou sub pătură cu o mască de castraveți pe față, respiră ușurată. Slavă Domnului! Ațipise când sună telefonul, iar ea era atât de obosită încât răspunse. — Adi? Dormeai? bubui în receptor vocea lui Gilles, neobișnuit de profundă pentru cineva atât de firav. — Azi ne întâlnim la ora unu. Acum e abia zece. De ce mă suni? — Măi, măi, măi, cineva nu e prea matinal! fredonă el, părând foarte încântat. — Gilles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
goală — în camera de zi, în fața șemineului. Cu așternuturile foarte șic, maro cu verde lămâie, și noptierele scunde, arăta ca o fotografie din catalogul West Elm. Dar mult mai interesantă era actrița aproape dezbrăcată, întinsă pe el. — Liniște în platou! bubui o voce profundă de bărbat, de undeva, de deasupra. Gilles ridică mâna și o apucă pe Adriana de încheietură. Amândoi înghețară pe loc. — Motor! se auzi o altă voce de bărbat. Urmă un cor de replici în toată încăperea. — Motor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ajungi să-i cunoști mai bine și să ai încredere în ei. După aia...ai grijă! Deranjată că el le lua apărarea părinților ei, căută niște muzică pe iPod și dădu volumul mai tare să asculte tot drumul. Din căști bubuia melodia lui John Meyer “Waiting on the World to Change”. Erau în noul Range Rover al lui Russell, pe care ea îl detesta. Când o întrebase cu câteva luni în urmă ce mașini îi plac, ea se mulțumise să ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Dar cine se gândea la aceste singurătăți ? La amiază, soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer, revărsa asupra orașului valurile neîntrerupte ale unei lumini nemișcate. Ziua se oprise în loc. De pe vârful colinelor, tunurile fortărețelor bubuiau fără întrerupere sub cerul imobil. Tot orașul se năpustise afară pentru a sărbători acest minut chinuit când timpul suferințelor lua sfârșit și când timpul uitării încă nu începuse. Se dansa în toate piețele. De la o zi la alta circulația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la mine ca la un leucoplast folosit. —Oui? mă întrebă. Cu ce vă pot ajuta, madame? De ce au franțuzoaicele obiceiul să le necăjească pe tinerele ca moi, spunându-le „Madame“? E un gest sadic, mai ales când simți cum îți bubuie în creieri un Bellini. —Mademoiselle, am corectat-o. Am pierdut zborul de New York. Când este următorul? —La ora 15.00. Este bine? —Bine’nțeles, i-am răspuns. —Vă costă 4376 euro. —Poftim? am înghițit în sec. Nu mai avem locuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Noapte bună, Elizabeth ! — Noapte bună, bunico, răspund cu voce tare. Oricum, nu m-aude nimeni. — Noapte bună, Mary Ellen ! — Noapte bună, John Boy, spun la unison cu Mary Ellen. — Noapte bună. — Somn ușor. — Somn ușor. PATRU Mă trezesc cu inima bubuindu-mi, sar în picioare și înșfac un stilou, zicând : — Ce ? Ce ? Adică în modul în care mă trezesc cam în fiecare zi. Cred că am moștenit chestia asta din familie. Cu toții dormim puțin și agitat. Crăciunul trecut, acasă la mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
izbucnesc în plâns. Dar... nu pot. E mult prea grav. Îmi vâr telefonul în buzunar și mă ridic iar în picioare. Încep să merg din ce în ce mai repede, amestecându-mă printre trecători, făcând abstracție de căutăturile ciudate care mi se aruncă. Îmi bubuie capul și habar n-am unde mă duc. Dar pur și simplu nu mă pot opri. Mi se pare că merg de ore întregi, amețită și cu picioarele pășind la întâmplare pe trotuar. Soarele arde, trotuarul e plin de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ceva ? Cerșești ? Se întoarce brusc și mă fixează suspicioasă. Nu ! zic șocată. Eu... ăă... Nu pot să zic „mă ascund după dumneavoastră”. Păi atunci lasă-mă în pace ! Se strâmbă la mine și pornește ofuscată spre Costa Coffee. Inima îmi bubuie tare. Sunt total expusă în mijlocul gării. Greg Parker s-a oprit și el. Stă în picioare la aproximativ cincizeci de metri de mine, și încă mai vorbește la mobil. Dacă mă mișc, mă vede. Dacă stau pe loc... tot mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de după beție. M-am angajat menajeră ? O clipă nu sunt în stare nici să mă mișc. O, Iisuse. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? În timp ce-mi cântăresc cum se cuvine situația pentru prima oară, inima începe să-mi bubuie. Stau în casa unui cuplu ciudat pe temeiuri total false. Am dormit în patul lor. Port unul dintre tricourile vechi ale lui Trish. Mi-au dat chiar și o periuță de dinți, după ce am inventat o poveste cu „geamantan furat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Tu vezi-ți de treabă ! Să-mi văd de treabă ? — Uite și fierul, adaugă cu un gest al mâinii. În spatele tău. — Ăă... super ! Mersi ! Iau fierul de călcat și îl bag în priză, cât pot de lent, și inima îmi bubuie tare. Nu pot să fac asta. Trebuie neapărat să găsesc o ieșire. Dar nu-mi vine nimic în cap. Am creierul total gol. — Cred că fierul s-a încălzit destul de tare ! spune Trish săritoare. — Da ! Întorc spre ea un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că am nevoie de ajutor. Măcar pentru motivul că, dacă o țin ca azi, în două săptămâni dau faliment. Mă întorc spre Nathaniel. — Ar fi extraordinar, spun recunoscătoare. Mi-ar plăcea mult. Mersi. DOISPREZECE Sâmbătă dimineața mă trezesc cu inima bubuindu-mi și sar în picioare agitată, cu mintea înnebunită la gândul tuturor lucrurilor pe care le am de făcut... După care mă opresc, asemeni unei mașini care frânează la un stop. O clipă, nici nu sunt în stare să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
capeți puțină experiență, o să poți să faci asta în maxim patru minute. — Arată super, spune Nathaniel zâmbind și întinzând mâna. Mersi. — Cu plăcere ! reușesc să zic cu glasul ca un scâncet sugrumat și-mi feresc grăbită privirea, și inima îmi bubuie nebunește. Bravo. Bravo, ce să zic. L-am văzut o clipă la bustul gol și m-am îndrăgostit pe loc de el. Pe bune, credeam că sunt un pic mai profundă decât atât. TREISPREZECE N-are iubită. Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de pistol și începe să taie dintr-un arbust verde închis țepos. Inima începe să-mi bubuie tare. Trebuie să-i zic ce-am venit să-i zic. — Deci... îhm... e foarte ciudat, încep cât pot de relaxată, mângâind cu degetul frunzele parfumate ale unui arbust. Dar se pare că lui Trish i-a intrat în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vânzarea Conlon. Știu că sunt menționată în acest raport. L-am citit, pentru numele lui Dumnezeu. Am făcut parte din echipă, am o plăcuță de plexiglas care dovedește asta. Dar nici aici nu se zice nimic de mine. Cu inima bubuindu-mi din ce în ce mai tare, trec în revistă toate tranzacțiile din decursul ultimului an. Din ultimii doi ani. Din ultimii cinci ani. M-au șters complet. Cineva și-a dat osteneala de a lua la mână întregul site și de a-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie, urmată la scurt timp chiar de Trish. Suntem gata cu toții ? Deschide în lături ușa de la intrare și aud zgomotul unei uși de mașină care se deschide pe alee. Inima începe să-mi bubuie în piept. Acu-i acu. Îmi mai trag câteva șuvițe rebele peste față și-mi strâng pumnii pe lângă mine. Dacă o recunosc pe tipă o să-mi țin pur și simplu privirea în pământ, am să murmur câteva cuvinte și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doamnei Geiger, de acord ? Înainte să îmi poată răspunde ies ca o furtună din bucătărie. Nu pot tolera așa ceva. Dacă Trish îi ia partea, asta e. Îmi dau demisia. N-o văd pe Trish nicăieri, așa că urc scările cu inima bubuindu-mi. Ajung la ușa ei și ciocănesc. — Doamnă Geiger ? Aș vrea să vorbesc ceva cu dumneavoastră. Câteva clipe mai târziu, Trish crapă ușor ușa și scoate capul, cam ciufulită. — Samantha ! Ce dorești ? — Nu sunt prea fericită cu situația actuală, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și aud un fel de fluturat și... muzică ? Gata ! Poți să deschizi ochii ! Nu pot să deschid ochii. Orice-ar fi, nu vreau să știu. — E OK ! Nathaniel începe să râdă. N-o să te mănânce nimeni ! Deschide-i ! Cu inima bubuindu-mi deschid ochii. Clipesc de câteva ori, întrebându-mă dacă visez. Ce... se întâmplă aici ? De doi copaci e fixat un banner enorm pe care scrie „La mulți ani, Samantha !” De la el venea fluturatul ăla. Masa din grădină e aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
prăbușesc pe lavița de lângă fereastră, cu picioarele ca de gumilastic. Și dacă acel memo mi-a fost pus de cineva pe birou ? Dacă mi-a fost strecurat sub un maldăr de hârtii după expirarea termenului limită ? Inima începe să-mi bubuie tare și apuc draperia, pentru a-mi regăsi echilibrul. Dacă n-am făcut nici o greșeală ? Simt că totul se crapă și se reașază în alte forme în jurul meu. Dacă Arnold nu a înregistrat împrumutul intenționat - și a făcut să pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
chem polisia. Haida-de ! Nu ești belgiancă, scumpo ! — Tu pleaca ! Intrat ilegal casa ! Dau judecata ! Îl împing afară pe scări, trântesc ușa și răsucesc cheia în broască. După care trag perdeaua acoperind complet fereastra și mă rezem de ușă, cu inima bubuindu-mi. Fuck. Fuck. Ce mă fac ? OK. Lucrul cel mai important e să nu intru în panică. Lucrul cel mai important e să nu-mi pierd cumpătul și să privesc situația cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
corporatist, v-am zis ?” Îmi merge mintea. Am mulți ani în față. Și are dreptate. Am muncit pentru statutul de partener. L-am câștigat. Îmi îngrop capul în mâini, cu coatele pe masă, ascultându-mi bătaia inimii din piept, care bubuie ca o întrebare: Ce să fac ? Ce să fac ? Și tot acest timp mă simt împinsă fără voia mea către un singur răspuns. Cel rațional. Singurul răspuns care are sens. Știu care este acesta. Doar că încă nu știu dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clatină neconvins din cap și demarează, iar eu intru cu pași nesiguri la Sephora. Sinceră să fiu, mă simt ușor amețită. Și, în clipa în care împing ușa, mă simt și mai amețită. O, Doamne. E mai decât credeam. Muzica bubuie în boxe, fetele se vântură sub reflectoare, iar tipi îmbrăcați foarte la modă, cu tricouri polo și șepci negre, înmânează pungi cu cadouri. Mă uit ca vrăjită în jur: n‑am văzut în viața mea atâtea farduri. Șiruri întregi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
video până când luăm niște hotărâri în legătură cu niște chestii. Chestii? Despre ce chestii vorbește? Ce naiba... Subit, sunt ca paralizată de spaimă. O, Doamne. Te rog, nu. A văzut Daily World, nu‑i așa? Despre asta vorbește. Țin receptorul strâns, cu inima bubuindu‑mi, vrând cu disperare să‑i explic totul; vrând să‑i spun că totul sună mult mai rău decât e de fapt. Că nu e adevărat nici măcar pe jumătate; că nu înseamnă că nu sunt bună la ceea ce fac... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ceva. Scriind orice îmi trece prin cap. — Aha! zice Erin. Și ce anume doriți? Se lasă o tăcere lungă și, în cele din urmă, nu mai pot suporta și ridic privirea. Când văd expresia lui Luke, inima începe să‑mi bubuie tare. — Am citit în prezentarea dumneavoastră, zice, băgând mâna în buzunar și scoțând o broșură intitulată „Serviciul de shopping personalizat“. „Pentru persoane ocupate care au nevoie de ajutor și nu‑și pot permite să facă greșeli.“ Se oprește și îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]