1,837 matches
-
eu le prețuesc ne spus de mult, deoarece îmi amintesc de dragostea pe care am împărțit-o cu cel de lângă mine. Uneori am dăruit bucăți din inima mea unor oameni care nu mi-au dat nimic în schimb, nici măcar o bucățică din inima lor. Acestea sunt rănile dechise din inima mea, găurile negre. - Ai iubi pe cei din jurul tău implică întotdeauna un oarecare risc. Deși aceste răni sângerează încă mă și dor, ele îmi amintesc de dragostea pe care o am
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
fără odihnă și fără sfîrșit, retabluri ce seamănă cu niște bucăți de catedrală șoptite în ureche de pe muntele Ayuwang altminteri strîng la piept o icoană cum a fost la începutul lumii ori acceptînd acea rigiditate, punctul culminant al culorii o bucățică de cer în mîinile tale pliurile, încruntările fără amărăciune sub brumă și ploaie, cui i-ar păsa de toamnele mele cu gust de pelin adus puțin de spate în zodia Cassandrei? nici cel mai tenace nu poate răbda propriul mormînt
PE ALT ŢĂRM, ÎNTR-UN ALT TIMP... de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348076_a_349405]
-
brașoave, bancuri, bîrfe, bodogăneală, Bombonel bagă bețe Bunicii, Brucan bîjbîie, Bogdan Baltazar bănuiește, barem Băsescu beștelește, boborul blastămă, beție, barbarie, biznis, bunăstare, baligi, beneficii, balamuc, bairam. Bazar, bădie! Buticarul: Bre, basarabeanco, bagă-ți bagajele‑n boxă! Basarabeanca: Bebe bateristu’: Bună bucățică! Beton! Buticarul (bățos): Bă, basarabeanco, bagă-ți boccelele! Blochează biroul! Basarabeanca: ?! Bill Bagabontu’: Bunuță, băga-mi-aș! Bebe bateristu’: Bestială! Bașca balconașele. Buticarul (behăie): Bă, basarabeanco, boccelele! Basarabeanca: ?! Bebe&Bill (bufon): Belește-o, bădie! Buticarul (băgat’n boale): Băi, basarabeanco
BAZAR de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 221 din 09 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348214_a_349543]
-
simpatiza pe inginer, era șeful său direct și era bine să pară că nu știe nimic. A luat o găleată cu apă și un ciot de mătură să spele pata de sânge închegat. Când să înceapă spălatul, a văzut o bucățică de cârpă albă ieșind dintr-un sac și când a tras de ea să vadă ce este și ce caută acolo, a constatat că este un chilot de damă rupt. Acum a înțeles ce s-a întâmplat în magazia sa
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
se răsti, din patul său de neputincios, la surori: - Să nu cumva să plecați la casele voastre azi, cât a mai rămas din zi, și mai ales la noapte... Căci atât mai avem di petrecut împreună. Ba, și mâine o bucățică de zi... Cam cât îi trebuie soarelui să se ridice de-un băț de prăjină... - Ce spui tu, Vasile?! D’apoi asta numai Domnul o știe... Tu bâigui, dragă frate, căci așa-i omu' la suferință. Și n-apucă soră
... CÂND SOARELE SE VA RIDICA LA UN BĂŢ DE PRĂJINĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1091 din 26 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347670_a_348999]
-
bucur de fiecare zi alături de familia mea iubitoare. Cu toții ar trebui să ne unim inimile, copii cum e Maria există pretutindeni, să nu mai stăm indiferenți la strigările celor din jur, ci să le oferim tuturor din suflet, câte o bucățică de culoare. Pentru a înțelege nevoile celor din jur, priviți mânuțele gingașe și stângace ale unui copil mic care încearcă să apuce o jucărie. Priviți-i inocența și mai ales voința pentru a reuși acest lucru și întrebați-vă cum
JANET HÂRBU. TÂNĂRA DOAMNĂ CU OCHII DE CER... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347681_a_349010]
-
răspundă. A ocolit-o cu privirea de cum a ridicat ea capul și a fost foarte degajat, de parcă era ceva firesc să o vadă și să-i vorbească, chiar dacă ea era pe jumătate dezbrăcată. A intrat râzând în bucătărie. „Mamă, ce bucățică bună! E ca lumea gagicuța asta... nu-mi scapă, chiar dacă e mică! Are de toate. E făcută bine la vârsta ei. De aia se mărită astea repede, băi frate!... Nu trebuie s-o sperii, că dacă mă spune ... e nasoală
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361827_a_363156]
-
trufia și aroganța celui ce se situează pe o treaptă socială mai înaltă decât semenii săi. - Îmi pare bine de cunoștință. Eu nu mă pricep la contabilitate și nici bani nu am în bancă, însă la construit de nave pe bucățica mea - instalațiile, cred că mă descurc binișor. Proiectez și elaborez tehnologii de execuție pentru secțiile de producție. Dar de ce trebuie să vorbim despre muncă în concediu și la cinci dimineața? Eu am să plec, să nu vă tulbur plimbarea și
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
am pus o întrebare poetului și profesorului MIHAI MUNTEANU, din Cordăreni, în legătură cu menirea dascălului de țară și cu ce se confruntă el în prezent ? - Menirea dascălului nu s-a schimbat, cred, de la Ion Creangă încoace. Tot trebuie să ia acea bucățică de humă , cu suflet, numită copil, și să o poarte , modelând-o continuu, nestrivindu-i liniile proprii de forță , către lumina viitorului. Viitor care , din păcate, fiind tot de aur (ca pe vremea lui Eminescu !), e normal (!), inaccesibil aproape majorității
ADDENDA (4) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365874_a_367203]
-
fierbinte, atotstăpânitoare, cobora din soare ca un abur și Maria mergea îngândurată și cu ochii înlăcrimați. Din când în când își ridica ochii către cer și abia dacă mai zărea în înaltul lui vreun nor mic și alb, cât o bucățică de vată, fulg de abur atârnat, uitat și rămas acolo, singur în mijlocul imensității albastre. Ajunsă în valea care cobora spre mormânt, Maria căuta locul și parcă nu‑l mai găsea, rătăcind pe cărările înguste. Deodată, străbătând o alee lungă, recunoscu
FEMEIE, PENTRU CE PLÂNGI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365952_a_367281]
-
în semn că “da” orice-ași dori, orice-ași ruga cu zâmbetul din colțul gurii ivit acolo numai pentru noi. Azi nu-i „aficoman” pe lume Să mi-l aducă înapoi... ------------------------------------- *Agada (ivr. Aggadah - texte rabinice) **Aficoman (ivr. Afikoman. grk. Epikomen - desert, bucățică de pască ascunsă de adulți la masa de Paște (Pesah) și cautată de copii pentru o recompensă în bani sau dulciuri) DESPĂRȚIRE Mi-au spus că trebuie să ne despărțim. De-atâta vreme mă-nsoțești prietenă fidelă, tovarășă la greu și
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
comunismului, pentru înrădăcinarea lui în sufletele tinerilor. Este ceea ce își dorește Ceaușescu. Este adevăratul țel în slujba căruia poetul și-a pus energia creatoare. Premărindu-l pe Ceaușescu a prins gustul premăririi din care, din când în când, roade câte o bucățică pe furiș, și nu va trece mult până să ajungă să-și taie câte o felie, fățiș. Se va întâmpla. Atunci, Păunescu va fi dat deoparte. Până să se întâmple, tinerii vor avea parte de un surogat de libertate, vor
XIX. ECOU RĂTĂCIT (ÎNVĂȚĂTORUL) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365364_a_366693]
-
beletristică, hobby, autoeducare...semn că lumea mai are o șansă, că nu e totul pierdut! M-au impresionat lansările de carte, autorii în carne și oase, care, odată cu autograful pentru care vizitatorii stăteau la cozi lungi, își dăruiau și o bucățică de suflet! I-am văzut de aproape pe Mircea Cărtărescu, Alexandru Mironov și mulți, mulți alți scriitori adorați! M-a impresionat prietenia care lega acolo oameni care nu se văzuseră niciodată, atmosfera caldă, mirosul de cerneală, culorile cărților destinate copiilor
O MEGA LIBRĂRIE PENTRU SUFLET ŞI MINTE INTERVIU CU POEŢII LUMINIŢA ZAHARIA ŞI ROMEO TARHON de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365152_a_366481]
-
Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obice- iul de a-mi pune picioarele din față pe umeri și a mă linge pe
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (V) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366260_a_367589]
-
IN LIMBA TURCA ) Autor: Urfet Șachir Publicat în: Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului BUCATA MEA DE PÂINE...autor Mihai Leonte Privesc la pâinea rumenită, Ca o coajă de portocală, Mi-e greu să rup o bucățică, Chiar dacă foamea mă răscoală. Învins totuși de imensa foame, Întind mâna să rup, îndrăznesc, Îmi vin în minte ale lanului coame, Unduind peste câmpul strămoșesc. Gura rupe cu dinții, hămesită, Macină, tocând ca o batoză, Bucata de pâine, de apărare
BUCATA MEA DE PÂINE ( POEZIE TRADUSA IN LIMBA TURCA ) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366348_a_367677]
-
Dumitrică. Niciodată nu tăbăra peste noi atunci când mâncam în băraca din fața casei sau, după ce da frigul - în tindă. La fel, nu tăbăra nici pe mine atunci când îi dădeam să mănânce, ci aștepta cuminte să-i dau din mână câte o bucățică pe care o lua tacticos, cu mare grijă să nu cumva să mă zgârie cu colții lui ascuțiți. În schimb, când ne jucam, avea obiceiul de a-mi pune picioarele din față pe umeri și a mă linge pe gât
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
să gust și eu din ce mâncaseră ei: - Marinică mamă, hai, ia șî tu o țâră de mâncă!... Eu atâta așteptam: mai apucam două-trei linguri de zamă, iar dacă se nimerea să fie și carne, îmi lăsau și mie o bucățică, atât cât să-nghit o dată. Dar ce-mi plăcea cel mai mult, erau cele câteva linguri de lapte cafeniu cu coajă de mămăligă arsă, pe care fiecare verișor care rădea căldarea, mi le lăsa și mie la urmă de tot
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
adevăraților intelectuali. Președintele Fundației Naționale ''Cuza Vodă'' stă într-un apartament aflat undeva la etajul doi pe strada Portului, evident aflat undeva aproape de faleza gălățeană. Din declarația sa de avere am aflat că deține două terenuri agricole, unul forestier, o bucățică de vie și un teren intravilan, majoritatea obținute prin succesiune. Are și niște conturi și depozite bancare, dar nu sume exorbitante. Distinsa sa soție este cadru didactic la Școala nr.24 din orașul de la Mila 80. Model și formator, calități
PROF.DR.GHEORGHE FELEA-O PERSONALITATEA A SPIRITUALITATII ROMANESTI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366575_a_367904]
-
și a marionetelor. Mi-e drag să-mi aduc aminte de acei câțiva ani care mi-ai marcat viață și mi-au conturat personalitatea (hai să-i zicem artistică!). Am avut profesori minunați care ne-au dăruit cu dragoste o bucățică din sufletul lor: Zoe-Anghel Stâncă la arta actorului, Vasile Moisescu la vorbire artistică, Ion Tobosaru la estetică, Suzana Badian la mișcare scenica, Valentin Silvestru la istoria teatrului ș.a. Nu pot să nu-i enumăr și pe cei cu care am
DE VORBA CU GEORGE ROCA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366708_a_368037]
-
mea, îmi prelungește viața”, îmi spuneam în gând. Nimic nu-mi stătea în cale. Natura era calmă, nicio frunză nu se mișca în copaci. Eram împăcată cu mine, cu dorința mea de a ajunge dincolo de pod. Cu cât înaintam pe bucățica îngustă de lemn începeam să aud mai mult sunetele ce veneau de undeva, probabil de la capătul podului. Un amalgam de voci însoțite de urlete. - Uite că se apropie! se auzi la un moment dat o voce! - Abia aștept s-o
UN VIS CU ZÂMBÂC de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366145_a_367474]
-
celui din regiunile meridionale. Cedru trăiește 550 ani și poate atinge înălțimi de peste 40 m. Copacul prezintă proprietăți curative, din lemn se fabrică mobilier sau cutii de rezonanță pentru instrumente muzicale. Frunzele cedrului au miros plăcut dar și balsamic. O bucățică din lemn de cedru în casă alungă moliile. Vladimir Megre relatează că în 1792 academicianul Peter Simon Pallas știa că frunzele de cedru consumate măresc potența masculină și rezistența organismului la diverse boli. Grigori Rasputin a crescut în Siberia, într-
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
personal în adâncul pădurii, la douăzeci și cinci de kilometri de la navă. Acolo aveau să taie un cedru sunător. Un cedru care, după spusele lui, atingea o înălțime de patruzeci de metri. Moșul spunea că acest cedru era neobișnuit. Trebuia purtată o bucățică de lemn din acest copac agățată la gât cu un șnur. Cine și-o va agăța la gât, va trebui să stea desculț în iarbă, apăsându-și cu palma stângă bucățica de lemn de cedru pe pieptul gol. După un
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
spunea că acest cedru era neobișnuit. Trebuia purtată o bucățică de lemn din acest copac agățată la gât cu un șnur. Cine și-o va agăța la gât, va trebui să stea desculț în iarbă, apăsându-și cu palma stângă bucățica de lemn de cedru pe pieptul gol. După un minut, el va simți o căldură plăcută, emanată de cedru, după care tot corpul îi va fi străbătut de o discretă vibrație. Cu multă convingere, moșul afirmă că persoana care era
VLADIMIR NICOLAEVICI MEGRE ŞI „CEDRII SUNĂTORI AI RUSIEI” de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366143_a_367472]
-
în locul lor străinii Și dijmuiesc chiar prețul pâinii, De ajunse biată noastră țară În această lume de ocara Și-i vândută cu ocaua mică... În zadar mi te mai zbați, Mitică, Spre-a ieși din beznă și pustie, Chiar la bucățică Românie, Mândria ta și fala-n lume O-nghițiră liftele păgâne... Iartă-mi că nu te plâng, popor smintit, Pentru că ai ce meriți însutit; Cap plecat, da, sabia nu-l taie, Dar când vinzi ograda și odaie Chiar ultimelor javre
LUI CORNELIU VADIM TUDOR de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366157_a_367486]
-
câte ceva, iau o ciocolată pe care o cumpărasem atunci și merg la birou, la calculator. În timp ce savuram un pătrat din ciocolata amăruie mă uitam pe facebook să văd ce comentarii am mai primit pe pagină. Nu termin bine de îngurgitat bucățica de ciocolată, că aud telefonul sunând, pe care îl lăsasem, așa cum am spus mai sus, pe măsuța din hol. Dau fuga să văd cine e. Am uitat efectiv de firul de la televizor, care este tocmai “pârleazul” între birou și restul
ANUL VIITOR TE MĂRIŢI! de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2170 din 09 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366152_a_367481]