687 matches
-
de ea, ca să îi ofere inelul și apoi să sărbătorească împreună? —E ziua lui Aidan. Îi fac o cină festivă. Ăsta e cadoul tău pentru el? Nieve râse amuzată. Gătești pentru el! Aidan, nu știai că e cea mai nepricepută bucătăreasă din lume? —N-aș zice. Mai devreme venea un miros grozav din bucătărie. Adulmecă aerul și se încruntă. — La naiba, rața! Am uitat să închid cuptorul. Darcey se repezi în bucătărie și deschise ușa cuptorului. Rața se caramelizase în cratiță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
putea abține. Vizita lui Nieve schimbase totul. Aidan părea mult prea vrăjit de ea, ascultându-i fiecare cuvințel și adresându-i mult prea multe complimente; Darcey se simțea demodată și nelalocul ei, din cauza noii înfățișări de invidiat și calităților de bucătăreasă pe care le etala prietena ei. Nu era obișnuită să se simtă nelalocul ei din cauza lui Nieve. Și desigur că nu se bucură câtuși de puțin de cină, nefiindu-i deloc foame; tot ce-și dorise în seara aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
o neglijam. Am impresia că femeile nu sunt mulțumite de nimic. Vor să trăiască bine, dar vor și dragoste, și responsabilitate, și parteneriat, și comunicare, și să le fim alături tot timpul. Darcey zâmbi și răspunse: Iar bărbații vor o bucătăreasă la cratiță și o curvă în dormitor. Și-apoi, de îndată ce sânii și fundul încep să simtă forța gravitațională, își caută pe altcineva. Jason râse. —Ai vreo iubită aici? îl întrebă ea ca din întâmplare. El clătină din cap. — Am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
nici nu știe bine-a socoti! rosti neîncrezătoare soția clucerului. Parc-ai fi Vodă! O să-l învăț eu cum să se poarte! o încredință boierul. Nu l-ai putut învăța să numere hambarele! murmură femeia, plecând să vestească pe Maria, bucătăreasa curții boierești, să pună masa dinaintea clucerului. „Fimeie, ce să știe ea?!” gândea boierul Iordache, în timp ce-i poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
La fel de bine cum știu că m-aș fi bucurat infinit mai puțin. Copiii te- ntorc pe dos, te scutură, privesc înăuntru și zgândăresc mecanismul până îi sar arcurile pe pereți. Din nimeni, devii cea mai mișto jucărie, cea mai vestită bucătăreasă, cea mai iscusită infirmieră, cel mai complex dicționar, cea mai flexibilă dansatoare, cea mai rizibilă cântăreață, cel mai talentat clovn. Cea mai grea năpastă. Ești alarma de dimineață și laptele de seară. Lipsești întotdeauna când lipsești și oprimi întotdeauna când
copii. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ana Dragu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1769]
-
uitau la mine ca la un manechin de vată. Mă simțeam Îngrozitor, nu știam cum să-mi ascund șoldurile imense ce, ele singure, parcă străine de restul corpului, atrăgeau câte un mizerabil care mă ciupea de fesă ca pe o bucătăreasă. Cedând insistențelor acelui dezaxat, nu făceam altceva decât să mă răzbun pe mine, pe trupul meu fad, pe ființa aceea searbădă, zăvorâtă Într-o pasivitate stupidă. Întâmplarea aceea a fost ceva extrem de murdar, tot ceea ce poate cunoaște mai urât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sprijinită În genunchi, tatăl tău la stânga și tu la mijloc, gras, arătându-ți doi dinți de iepure vesel. Și cum te-au băgat ei În apa rece și ai făcut congestie pulmonară. Te-a salvat de la moarte cu penicilină o bucătăreasă de la Ambasada Americană și de bucurie că nu ai murit sau din cine știe ce complicații sentimentale i-a dăruit tatălui tău un tablou În care trei oameni urcă drumul spre Înălțimi. Drumul seamănă cu drumul satului de lângă Copșa Mică și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui, pe unul Îl chema Emil și pe altul Titus, el avea cabinet pentru nas și urechi și m-a Învățat și-l ajutam la operații, avea un cabinet cu sală de așteptare și covoare pe jos. Mai era o bucătăreasă, Veta, cu mine, veniseră rușii și s-a Îndrăgostit rusu’ de ea și l-a amenințat pe doctor cu pistolul, dar domnul doctor i-a dat pe ușă afară și pe ea și pe el. Într-o zi numai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bun, precum bunica cândva când, venind de la târg, aducea turtă dulce colorată cu oglinjoară, nici un strop din apa mării nu ți-a atins pielea și banii câștigați Îi pierzi jumătate În noaptea plecării și jumătate ți-i fură o unguroaică bucătăreasă care zice că s-a Îndrăgostit de tine și dispare cu banii tăi, cu bagaje cu tot, și rămâi În pielea goală În camera hotelului Tranzit din București, unde ați tras pentru a stabili chestiuni serioase În vederea căsătoriei, și suni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
prost administrat, unde medicamentele expiră și aparatele se învechesc înainte de a fi scoase din cutiile lor. Unde totul se petrece sub anestezie și lucrul cel mai viu este șoarecele care din când în când traversează bucătăria și le face pe bucătărese să țipe. Fiecare din noi, Angela, visează ceva care să scoată din țâțâni lumea lui obișnuită. Îl visezi stând pe divan, așezat comod în mijlocul beneficiilor pe care viața ți le adaugă zi după zi. Dintr-o dată, împins de o ridicolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
degrabă scrumieră! Și Augusto se întoarse acasă. II Când valetul îi deschise ușa... Augusto, care era bogat și singur, întrucât bătrâna lui mamă răposase în urmă cu abia șase luni înaintea acestor întâmplări mărunte, locuia cu un valet și o bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și singur, întrucât bătrâna lui mamă răposase în urmă cu abia șase luni înaintea acestor întâmplări mărunte, locuia cu un valet și o bucătăreasă, slugi ale casei de multă vreme și descendenți ale altora care slujiseră tot acolo. Valetul și bucătăreasa erau soț și soție, dar nu aveau copii. Când valetul îi deschise ușa, Augusto îl întrebă dacă venise cineva în lipsa lui. — Nimeni, domnișorule. Întrebarea și răspunsul erau sacramentale, căci Augusto nu prea primea vizite acasă. Întră la el în birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
își iubește bărbatul doar atâta vreme cât el nu gândește ca ea, adică atâta timp cât gândește. Să vedem acum cinstita pereche conjugală.“ Deseori seara, înainte de a se culca, Antonio obișnuia să joace o partidă de cărți cu Domingo, valetul său, în vreme ce nevasta acestuia, bucătăreasa, contempla jocul. Partida începu. — Douăzeci de cupe! - cântă Domingo. — Ia zi! - exclamă brusc Antonio —. Ce-ar fi să mă-nsor? — Ar fi foarte bine, domnișorule - zise Domingo. — De la caz la caz - cuteză Liduvina, soția lui, să insinueze. — Păi tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
servicii... — De-ale noastre? — Nu, nu de-ale voastre! Și în plus pianul servește la ceva, da, servește..., servește ca să umple de armonie căminele și ca ele să nu devină scrumiere. — Armonie! Și asta cu ce se mănâncă? — Liduvina... Liduvina... Bucătăreasa lăsă capul în jos în fața dulcelui reproș. Așa obișnuiau ei, și el, și ea. Da; va cânta la pian, pentru că e profesoară de pian. — Atunci nici nu se va mai atinge de el - adăugă Liduvina cu fermitate -. Și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru că e profesoară de pian. — Atunci nici nu se va mai atinge de el - adăugă Liduvina cu fermitate -. Și dacă nu, de ce se mai mărită? — Eugenia mea... - începu Augusto. — Ah! Deci o cheamă Eugenia și e profesoară de pian? - întrebă bucătăreasa. — Da, și ce? — Cea care locuiește cu unchiul și mătușa ei pe bulevardul Alameda, deasupra magazinului domnului Tiburcio? — Ea e. Ce, o cunoști? — Da... din vedere. — Nu; știi mai mult, Liduvina, știi mai mult. Hai, spune; vezi doar că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
două sau să caut o a treia. Deși în vederea studiului psihologic, drept termen terț, drept termen pur ideal de comparație, îmi poate servi Liduvina. Am, așadar, trei: Eugenia, care-mi vorbește imaginației, capului; Rosario, care-mi vorbește inimii, și Liduvina, bucătăreasa mea, care-mi vorbește stomacului. Or, capul, inima și stomacul sunt cele trei facultăți ale sufletului pe care alții le numesc inteligența, sentimentul și voința. Gândim cu capul, simțim cu inima și vrem cu stomacul. E limpede ca bună ziua! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a lui Onkel Rodolph, care în chip miraculos devenise, în bucătăria luminată a giorno unde se aflau aparatele de lux americane, ca frigiderul, mixerul, storcătoare de tot felul, o mașină de spălat vase non plus ultra de la General Electric, o bucătăreasă nemaipomenită. Acolo apăruseră sub îndrumarea ei „scoicile umplute cu creier“, un fel de mâncare din creier de vițel, curățat bine de pielițe, a cărui masă albă era împărțită apoi în cochiliile scoicilor, stropită cu vin alb, presărată cu parmezan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lui Ed. Așa că nu i-am spus. Dar dacă e să continui cu sinceritatea, m-am simțit și mai detașată de Mark după aceea și acesta a și fost scopul meu. Nu-i așa? Mâncarea a fost delicioasă. Uitasem ce bucătăreasă bună e Lynn și ce bucătăreasă proastă sunt eu. Făcuse ceva cu pieptul de pui și cu niște migdale și smântână care nu necesitase plicuri sau borcane pe care să scrie „instant“, ingrediente esențiale ale bucătăriei mele și a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
spus. Dar dacă e să continui cu sinceritatea, m-am simțit și mai detașată de Mark după aceea și acesta a și fost scopul meu. Nu-i așa? Mâncarea a fost delicioasă. Uitasem ce bucătăreasă bună e Lynn și ce bucătăreasă proastă sunt eu. Făcuse ceva cu pieptul de pui și cu niște migdale și smântână care nu necesitase plicuri sau borcane pe care să scrie „instant“, ingrediente esențiale ale bucătăriei mele și a lui Mark. La desert, făcuse o minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
anume perioadă, se gândise serios să se stabilească la Paris. Mai avea și acum clipe de nostalgie după viața pariziană - după eleganța și sofisticarea sa, fără a pomeni de bucătăria sa (când o Întrebase pe menajera din Bolton Street dacă bucătăreasa nu ar putea prăji cartofii din când În când, În loc să-i fiarbă mereu până Își pierdeau gustul, aceasta Îi replicase: „Ăă, nu cred, domnule; adică așa, ca francezii, nu?“). Unul dintre avantajele incontestabile ale planurilor excentrice ale tatălui său privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Despre asta. Și-apoi... ce-o să se Întâmple cu noi? În sfârșit, subiectul, Întrebarea care Îi chinuie pe toți de săptămâni Întregi a ieșit la lumină, pusă pe tapet, pentru dezbateri. — Tu o să te descurci, Joan, spune Burgess. Pentru o bucătăreasă bună se găsește Întotdeauna de lucru. — Și tu? Întreabă ea. Burgess ridică din umeri. — Probabil c-o să mă-ntorc la regiment. Nu a primit Încă nici o Înștiințare de lăsare la vatră. Dar nu te trimit Înapoi pe front, nu? face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
servitor bun. Trebuie să te dăruiești. E o vocație. Dar sunt și servitori căsătoriți, spune Minnie. Da, dar asta creează Întotdeauna probleme. Uită-te la familia Smith - au fost la Lamb House Înainte să vii tu. El era majordom, ea bucătăreasă. Păreau să meargă toate bine, doar că Smith era un bețivan, mereu trăgea la măsea din vinul lui domnu’ James. — Da, am auzit, spune Minnie. — Era o rușine. Dar nevasta Îl acoperea. Până la urmă, domnu’ James a trebuit să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de voi toți cu multă căldură. Într-o scrisoare, nu demult, s-a Întâmplat să menționez preocuparea față de soarta voastră după moartea unchiului Henry și... pe scurt... s-au oferit să vă ia pe toți trei să lucrați ca majordom, bucătăreasă și fată În casă la reședința lor din Cambridge, statul Massachusetts. Și mai au o casă În Cape Cod. Cumnata mea este o femeie avută. Sunt convins că veți avea condiții de angajare generoase. Dar nu trebuie să luați imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ospătați: hering de Schonen în vremurile gotice ale Dorotheei, ca ultimă masă a condamnatului la moarte; tocana de măruntaie pe care stareța Margarete Rusch se pricepea s-o gătească pentru tatăl ei; batog în sos de mărar, așa cum îl înăbușea bucătăreasa pentru poetul Opitz, când era puțin bolnav; supa de cartofi a Amandei pentru Ollefritz; și mâncărica de ciuperci cu care umplea capul de vițel, de care guvernatorul lui Napoleon, generalul Rapp, nu a scăpat decât ajutat de noroc; și rinichii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Studenții dân La Plata, pă loc am Început campania. Am ajunsără la colțu lu 68 cu Diagonal 74. Cu deștu ăsta care nu-și perde cu una, cu două coraju am apăsat pă sunerie. Pân la urmă, mi-a dășchis bucătăreasa În persoană. Don Clodomiro iera acasă! Asta mai lipsea, să trec pân antre și pân patio, ca să dau ochii cu stimatu poet. O frunte, niște ochelari, un nas, gura ca dă cutie poștală; În spate, beblioteca lu savantu, cu Grădinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]