3,762 matches
-
nu-i știam adresa, când avea să se întoarcă. Am răspuns că nu știam și i-am întrebat cine erau și de ce mă întrebau toate astea. Nimic, nu face nimic, au spus, îndepărtându-se. Miercuri. Am mers să duc un buchet de violete la hotel pentru domnișoara Zwida. Portarul mi-a spus că a ieșit demult. M-am învârtit îndelung, sperând s-o întâlnesc din întâmplare. În piața fortăreței, rudele deținuților stăteau la coadă: azi e zi de vizită la închisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să cumpărați una? Nu îndrăznesc s-o fac eu însumi, pentru că o domnișoară de la oraș care se interesează de o unealtă de pescari ar provoca stupoare. M-am văzut în clipa când îi prezentam grapina de fier ca pe un buchet de flori: o imagine atât de nepotrivită, avea ceva strident și sălbatic în ea. Ascundea, cu siguranță, o semnificație care-mi scăpa; promițându-mi să meditez la asta în liniște, am acceptat. — Aș vrea ca de grapină să fie fixat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
45-12.00, când se va termina speech-ul directorului, când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui Pârvulescu, special postați la un metru în spate pentru acest moment. Un buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni. „Pentru distincția sa sufletească”, „Pentru cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o mare pierdere”, se poate citi pe panglici. Un tablou înfățișându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doar să nu-mi mai amintesc prea bine, uitasem dacă are ochi verzi sau albaștri, treceam degetele și nimic. Avea picioare frumoase, sâni mari. - Nu vreau voal scurt, nu, vreau unul adevărat, din acela... Și lumânări cu trandafiri grena și buchetul la fel... N-aveam nimic împotriva nimănui, ei doar mă iubeau cu toții. Eram anesteziat însă, parcă îmi decuplase cineva creierul de restul corpului. „În țara noastră, Statul ocrotește familia...” Am semnat, am sărutat-o, am primit cutii și servicii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în picioare lângă Brandy, și pătrunzătorii ochi albaștri ai lui Alfa o fixează; ochii ăia albaștri pe care nu-i vezi niciodată că se închid sau că se uită în altă parte, înăuntrul ochilor ălora e un copil sau un buchet de flori, ceva frumos și vulnerabil, care transformă un bărbat frumos într-un om pe care-l poți iubi fără riscuri. Alfa nu-i decât cel mai recent dintr-un șir lung de-un an de bărbați obsedați de Brandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
crinolină, sus-sus până la talia-i strânsă, apoi sânii ei mari, texani, săltați de un corset fără bretele. E-atât de mult din ea de decorat, exact ca un pom de Crăciun la un centru comercial. Flori de mătase sunt strânse buchet pe-o parte a taliei ei. Flori de mătase deasupra ambelor urechi ancorează un văl aruncat pe spate peste părul ei blond pe blond, umflat de fixativ. În fusta aia cu crinolină și cu grepfruturile alea texane săltate-n sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pijamaua de spital a lui Shane. Miss Rona ți-a salvat viața, Shane. Cartea din buzunarul jachetei a oprit glonțul destul cât să-ți explodeze doar bidoanele. E doar o rană superficială de carne, carne și silicon. Florari intră cu buchete de iriși și trandafiri și violete. Ți s-a spart siliconul, Shane. Glonțul ți-a găurit siliconul, așa că a trebuit să ți-l scoată. Acum poți avea sâni cât de mari dorești. Așa au zis surorile Rhea. — Fond de ten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o tacla cu domnul adjutant. Vinul era cel știut, negru ca smoala, îl puneai pe unghie și nu aluneca, după ce goleai o măsură te îmbujorai, ți se înroșeau urechile, era bine, dar nu mai simțeai în gură nici gust, nici buchet, nici dulceață, nici amăreală, era vinul dintotdeauna, de care el se săturase. Uite așa se întîmplase în acel sfîrșit de iarnă, început de primăvară, că din pricina lui Pangratty, care nu avea stare după moartea domnișoarei Sofie și puteai crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drapele funerare. Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aproape acel îndepărtat "Still loving you"? Într-o dimineață de aprilie, Luana deschise ochii plictisită de începerea unei alte zile, care avea să fie la fel de monotonă ca toate celelalte. Îl găsi pe Ștefan lângă pat, tot numai zâmbet, cu un buchet enorm de trandafiri galbeni în mână. La mulți ani, minunea mea! Uitase că e ziua ei de naștere. Altă dată, cu o săptămână înainte își făcea planuri cum s-o petreacă și ce să-și cumpere, număra orele și minutele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
așteptase să-i sară în brațe, plină de încântare, el o văzu ascunzându-și capul în pernă, plângând. Ce-i cu tine, copile, ce-ai pățit? Ea suspina, încercând să-și adune cuvintele care să-i exprime mâhnirea. Bărbatul lăsă buchetul jos, se întinse în pat lângă ea, o întoarse cu fața spre el și-o lipi de pieptul lui, aranjându-i buclele răvășite. Luana, vorbește-mi, spune-mi ce-i cu tine. Fata îl strânse cu putere în brațe, fericită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dimineață, una din acelea când cei dragi abia așteaptă să deschizi ochii și să-ți ureze "La mulți ani", domnișoara Leon se trezi cu Ștefan Escu la ușă. Inima Luanei se opri văzându-i chipul frumos și profund emoționat în spatele buchetului de trandafiri galbeni. El o strânse în brațe cu o afecțiune nealterată, cu o pornire greu de stăpânit de a-i săruta buzele și chipul drag. Li se împăienjeniră ochii dar nici unul nu știu cum să spună că încă se mai iubesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în brațele tânărului cu ochi căprui și hotărâtă, într-un fel sau altul, să și-l apropie, Luana profită de situație invitându-l și pe inginerul Noia. Distracția se încheie cu o oarecare apropiere între ei. Radu venise cu un buchet de flori și se arătase atent față de ea pe tot parcursul serii. La nici zece minute de la plecarea musafirilor, auzi soneria. Inima Luanei tresări. Cu speranța că el pricepuse mesajul ei nerostit, acela că ar fi dat orice să rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
îndoia că e fericit. Nu ezita să afirme c-o iubea pe Luana dar, fără să cunoască motivul, simțea că într-o zi îi va face un mare rău. Ștefan veni s-o vadă la o oră târzie, cu un buchet imens de flori. Privi puiul de om cu ochi umezi. Copilul ăsta ar fi putut fi al nostru, Luana. Am fost un prost că nu te-am ascultat. Ea rămase profund impresionată de lumina ochilor lui, de iubirea caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu coama de păr negru ridicată în slăvi, continuând să împroaște, din limba despicată, venin. Luana alunecă pe covor, închise ochii și doctorul o găsi inertă, pierdută, crin alb tăiat de la rădăcină. * * * În salon, pe pervazul din dreapta, Ștefan aranjase un buchet de trandafiri. Le schimba apa în fiecare zi, cu o dorință nestăvilită ca ei să nu se ofilească mai înainte ca ea să-și revină. Luni, la prânz, o sunase la birou. La celălalt capăt al firului nimeni nu ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
triunghi și l-a mâncat. A tăiat apoi tot bulzul de brânză Într-o farfurie și a Încercat să așeze bucățile ca și cum ar fi fost spițele unei roți. A băgat Însă de seamă că formau o miniatură de atol, ca buchetele de coral reunite Întâmplător pe fundul mării, așa cum le vedea când se lăsa plutind pe deasupra lor. Continuând să mănânce, a deschis caietul și a scris: LUCRURI PE CARE SĂ I LE SPUN LUI MARGARET tata purta o cămașă albastră când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
degete. Se pregăteau să iasă În noapte, iar el se liniștise la gândul că În curând avea să conducă și el mașina de-a lungul orașului. Ușile liftului s-au deschis și au ieșit o femeie și un bărbat. Un buchet de orhidee de pe bar le acoperea fețele, Însă Johan le-a văzut mâinile Împreunate, cot așezat comod lângă cot și a auzit vocile chelnerilor, servile, nervoase, tremurând. Apoi, În vreme ce erau conduși la o masă aflată În capătul Îndepărtat al sălii
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
occidental era așezată o Întreagă familie În fața unui televizor de mărimea unui mic ecran de cinema. În jur, casa era Încărcată cu tot felul de aparate electrice menajere pe care Margaret n-a fost În stare să le identifice. Un buchet de autostrăzi frumos aliniate erau legate printr-o instalație de forma trifoiului, identică celei din centru, numai că orașul prefigurat aici nu era cel cunoscut de ea. Aici, În această Jakartă care nu era Încă Jakarta, celebrul trifoi era Înconjurat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
expună cu multă naturalețe. Carmina o studia înciudată, părea la fel de nevinovată și asta o scotea din minți. Prefăcuta, prefăcuta, murmura pentru sine și nu reușea să-și desprindă privirea din ochii Elenei. Abia în primăvară se împăcă sufletește, cumpără un buchet de toporași din mica piațetă aflată în centrul orașului. Până ajunse la Elena privi florile de un albastru delicat, moale, ce răspândeau un miros adânc, uman, cald. Elena o zărise probabil pe fereastră, că-i ieșise înainte pe aleea cimentată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
flori uriașe viu colorate, poalele lungi i se împleticeau printre picioarele subțirele, se grăbea s-o întâmpine, toată numai zâmbet, îi păru străină, doar părul roșcat și pistruii îi aminteau de Elena cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână spre casă. Hai, hai, hai, repeta, din când în când își afunda nasul pistruiat în buchetul de toporași. Se emoționase. Ce mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cea adevărată. Primi fără să rostească o vorbă buchetul de toporași, ochii îi înotau în lacrimi, în același timp râdea și o trăgea de mână spre casă. Hai, hai, hai, repeta, din când în când își afunda nasul pistruiat în buchetul de toporași. Se emoționase. Ce mă bucur că ai venit! Mă plictiseam la greu! Câteva minute mai târziu, după ce soacra Elenei le servise cu cafea și dulceață, etalându-și serviciile scumpe, consideră că sosise momentul să le lase pe cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de august, culegea cei câțiva maci crescuți pe marginea cărăruii din vie, știa că este un gest inutil, că florile roșii, cu mijlocul punctat de negru, se vor muia pe lujeri închinându-se către pământ, dar voia să alcătuiască un buchet, să-și încânte privirea fie și numai pentru câteva clipe, chiar dacă pentru această dorință sacrifica atâtea plante ce împodobeau cu nuanțele lor grădina. Atunci și-a zărit tatăl, înainta pas cu pas, șovăielnic, din când în când se oprea, rupea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
te obișnuiești repede cu toate câte se întâmplă. La prânz au mâncat mâncărică de ciuperci și gogoși vanilate, tatăl a scos o ulcea cu vin. Era încă tulbure dar el a asigurat-o că-i bun la gust, că are buchet. În timp ce tatăl era mai apoi întins de-a curmezișul patului să-și pună picături în ochi, Carmina înțelese că el se leagănă în balansoarul acelorași iluzii, că el încă își investește în ea ambițiile lui de părinte, renăscute odată cu vizita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trebui să vă gândiți la pasul ăsta, nimic nu este ireparabil, nimic, omul a fost înzestrat cu posibilitatea de a uita, nu-i mare lucru s-o faceți și voi, nu, nu. Tu, Ovidiu, te poți întoarce mâine cu un buchet de flori și o sticlă de șampanie și aici, unde ați petrecut atâția ani, veți șterge cu buretele toată puzderia de neplăceri zilnice, cu un simplu gest și o să simțiți că o să vă nașteți din nou, credeți-mă, sunt bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu tot în alb m-am îmbrăcat, merg spre piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia am rupt-o din pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]