1,635 matches
-
întunericul acestor încăperi uneltirile japonezilor stăteau la pândă ca niște umbre. Cu smerenie ne înfățișăm Sfinției Sale, Papa Paul al V-lea al Romei, stăpânul tuturor creștinilor. Un bătrân grămătic citea ciorna pentru scrisoarea Stăpânului. Purta haine negre ca ale preoților budiști și era ras în cap, spre deosebire de înalții oficiali care stăteau, la fel ca și data trecută, pe locurile de onoare, seniorul Shiraishi șezând drept în mijlocul lor. — Venind în țara noastră călugărul franciscan Velasco și răspândind el învățătura creștină, a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
chiar că așa-zisa lor credință e făcută să le-aducă cât mai multe foloase lumești. Se roagă la zeii lor și la Budha ca să scape de boli sau dezastre, iar stăpânii lor făgăduiesc daruri pe la sanctuare și pe la templele budiste atunci când vor să iasă victorioși în bătălii. Cunoscând bine toate acestea, bonzii îi pun pe credincioșii lor să se închine la imaginea Diavolului pe care îl numesc Yakushi Nyorai și are puteri tămăduitoare mai mari decât orice leac. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prânz, negustorul Yahei a murit. Ca și cum l-ar fi urmat, Seihachi, însoțitorul lui Hasekura, și-a dat și el ultima suflare. Japonezii s-au adunat în jurul celor doi înainte ca aceștia să-și dea sfârșitul, le-au recitat din sutrele budiste și le-au șoptit la ureche despre gokuraku, sau ceea ce numim noi Rai. Așa e obiceiul lor. Confrații lui Seihachi erau triști să-ți rupă inima. Cu lacrimi în ochi, stăpânul lor, Hasekura, i-a acoperit trupul mort cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gokuraku, sau ceea ce numim noi Rai. Așa e obiceiul lor. Confrații lui Seihachi erau triști să-ți rupă inima. Cu lacrimi în ochi, stăpânul lor, Hasekura, i-a acoperit trupul mort cu un veșmânt numit „giulgiu” recitând întruna din sutrele budiste. Acest om, cel mai puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
neliniște și îndoială. Pentru că japonezii nu îngăduie ca vreo palmă de pământ din insulițele lor să ajungă colonie stăpânită de cine știe ce popor străin. Mai mult, printre iezuiți sunt și unii care, cuprinși de prea mult zel, au dat foc statuilor budiste în care cred cei mai mulți dintre japonezi. E adevărat că în Nueva España au fost arse altarele indienilor și că acest fapt nu a împiedicat răspândirea Evangheliei. Dar dacă același lucru se întâmplă în Japonia, acesta nu face decât să trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu greutate pe care-i vizitau. Când au înțeles că aceștia îi socotesc pe japonezi la fel ca indienii din Nueva España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de sânge au acoperit trupul cu o țesătură de mătase neatinsă. După ce a urmărit totul până la capăt, Hasekura m-a rugat: — Mâine dimineață trebuie să ne cerem iertare de la preoții și călugării de aici. Ajutați-ne, vă rog! După ritualul budist, japonezii au privegheat mortul până la revărsatul zorilor. Am stat și eu toată noaptea împreună cu ei alături de trupul mort acoperit cu pânză albă. S-au ivit și zorii albi. Cu îngăduință de la mănăstire, l-am înmormântat lângă un cimitir indian aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi prins și omorât fără rost... Asta e nebunie curată! — Nu e deloc nebunie, am răspuns eu cu un surâs. Așa e firea mea și n-am ce-i face. Asta mi-a fost karma după cum ar spune un preot budist. Da, karma. Așa socotesc. Dar acum sunt încredințat că Dumnezeu s-a folosit de karma mea pentru binele Japoniei. — Ce vrei să spui? zise slujbașul și mai uimit. Cum s-a folosit pentru binele Japoniei? — Răspunsul se află chiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vale... Samuraiul n-avea voie să părăsească valea, dar sărbători totuși prima zi a Anului Nou. În toate casele din vale se înfigeau bețișoare în găluște de orez, apoi găluștele se aranjau într-un coș și se așezau în fața altarului budist. Pe lângă aceasta, familia samuraiului mai obișnuia din bătrâni să aducă o ofrandă de mochi zeului anului și să împodobească intrarea cu un mănunchi de vreascuri în mijlocul căruia se înfigea o ramură de pin tânăr. Mai era obiceiul ca în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
transparent, astfel încât fibra lemnului să rămână vizibilă. Acest stil a apărut în secolul al XVI-lea în zona actualului oraș Takayama din prefectura Gifu. În Japonia credința tradițională animistă și politeistă shintō coexistă și astăzi cu budismul. Temple shintō. Călugări budiști. Vindecătorul sufletelor în panteonul budist, una din ipostazele în care este înfățișat Budha. Mai ieftin, vă rog! (în limba spaniolă în original). Nu vreau să cumpăr. (în limba spaniolă în original). Vezi Evanghelia după Marcu, cap. 5, versetele 25-34. Odihnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămână vizibilă. Acest stil a apărut în secolul al XVI-lea în zona actualului oraș Takayama din prefectura Gifu. În Japonia credința tradițională animistă și politeistă shintō coexistă și astăzi cu budismul. Temple shintō. Călugări budiști. Vindecătorul sufletelor în panteonul budist, una din ipostazele în care este înfățișat Budha. Mai ieftin, vă rog! (în limba spaniolă în original). Nu vreau să cumpăr. (în limba spaniolă în original). Vezi Evanghelia după Marcu, cap. 5, versetele 25-34. Odihnească-se în pace / Doamne, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
răutate ca porumbeii.” Și versetul 22: „Și veți fi urâți de toți din pricina numelui Meu; iar cel ce va răbda până în sfârșit, acela se va mântui.” Evanghelia după Marcu, cap. 9, versetul 40. Buddha Amida este zeitatea centrală în cadrul sectei budiste a Pământului Pur (Jōdoshū). Din secolul al XII-lea și până în secolul al XIX-lea conducătorul de facto al Japoniei a fost shōgunul. În toată această perioadă, împăratul Japoniei, deși păstra funcția cea mai înaltă în stat, avea doar prerogative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
credincioșii înainte de Patimile Domnului, iar în cadrul acesteia, în cap. 17, versetul 4: „Eu Te-am preaslăvit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârșit.” Noțiunea de Pământ Pur din unele doctrine budiste poate fi socotită echivalentul Paradisului. Doamne Iisuse, dragostea mea, / În inimă îmi ești întipărit / Te slăvește focul, Te slăvește dragostea. (în limba latină în original). Potrivit credințelor shintō, fiecare om are în viața sa anumiți ani pasibili de greutăți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așa că nu am putut vedea locurile respective cu ochii mei. Astfel, m-am bucurat să pot urmări Înregistrările video cu această țară pe care mi le-a Împrumutat Vivian Zaloom. Bill Wu și-a oferit comentariile de expert În artă budistă prezentă În China și de-a lungul Drumului Birmaniei, corectând câteva dintre interpretările lui Bibi legate de influențele culturale. În unele locuri, am lăsat intenționat erorile ei de interpretare și sper că doctorul Wu mă va ierta pentru asta. Mike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
extremitatea de sud-vest a Chinei, În provincia Yunnan, cu priveliști ale munților Himalaya și flori veșnic Înflorite, continuând cu partea de sud, de-a lungul faimosului Drum al Birmaniei. Astfel, urma să descoperim influența impresionantă a diferitelor culturi asupra artei budiste, de-a lungul a o mie de ani și a o mie de kilometri - o spectaculoasă călătorie În trecut. Și dacă toate acestea nu ar fi fost destul de tentante, eu urma să fiu și conducătorul, și ghidul avizat al grupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
totuși, nu se pomenea nimic de continuarea investigațiilor. Să le fie rușine! În același articol, reporterul menționa „o coincidență bizară“, mai precis faptul că „Bibi Chen organizase excursia de-a lungul Drumului Birmaniei, unde 11 persoane plecaseră ca să vadă artă budistă și dispăruseră“. Vedeți cum mă arătau acuzator cu degetul? Era clar că asta insinuau, printr-o asociere discutabilă cu niște Întâmplări inexplicabile, ca și când eu aș fi pus la cale o excursie blestemată de la bun Început. Ce aberație. Partea cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imaginare și numele ocupantului său de drept care mă va căuta negreșit, cu o notificare de evacuare tremurându-i În mână. Dacă m-aș fi pregătit cu adevărat pentru o moarte prematură, atunci aș fi cerut să fiu incinerată precum călugării budiști de rang Înalt, puf!, aș fi dispărut fără urmă, fără nici un fel de legătură cu trupul. Cât despre recipientul destinat rămășițelor mele, În nici un caz nu ar fi fost de-ajuns o singură urnă. Aș fi ales nouă cutii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ce să zică se uita la mine și o critica pe mama pentru că-mi dăduse trăsături așa de urâte. În timp, Îi căzuseră sprâncenele de la scărpinat, iar atunci când nu-și desena două linii răutăcioase cu negru, semăna cu o călugăriță budistă cu noduri pe frunte, fierbând de furie. Așa mi-o amintesc pe Mama Scumpă: scărpinându-se mereu cu un deget ascuțit pe sprâncenele chele și dând din gură fără rost. Frații mei mai mari reușiseră să se sustragă influenței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Între. —O, grozav, suntem la mijloc, zise Rupert. Lulu aprobă. — Da, la mijloc. Nu știți Încă ce drum vine, unde se duce. În China foarte des situația asta. Mă Întrebam cât timp voi petrece eu În propria stare de mijloc. Budiștii spun că persoanele decedate stau trei zile În jurul trupului și apoi Încă patruzeci și șase Înainte de a pleca spre următoarea reincarnare. Dacă asta era adevărat, eu mai aveam o lună și ceva. Neștiind către ce mă Îndreptam, mi-era teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
magiei turismului. Iluziile, de fapt, sunt practic sacre În Birmania sau, mai degrabă, ideea că totul este o iluzie. La urma urmelor, asta este Învățătura lui Buddha, că lumea este o iluzie, iar din moment ce nouăzeci la sută dintre birmanezi sunt budiști, cred că se poate spune că cei mai mulți trăiesc Într-un „regat al iluziilor“. Sunt Învățați să renunțe la dorințele lor omenești, precum un șarpe care Își dă jos pielea muritoare, iar astfel eliberați pot atinge nibbana, nimicul, țelul ultim al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
numai călugării urmează Învățăturile budismului theravada la modul cel mai strict, și totuși iluziile rămân și pot dispărea oricând - la fel și oamenii, după cum vom vedea În curând. Vreau doar să mai adaug că, deși am fost crescută În spirit budist În copilărie, era varianta chinezească de budism, care e un amestec din toate: venerarea strămoșilor, credința În spirite, destin nefast - toate lucruri Înfricoșătoare. Și nu varianta birmaneză, cea care nu are dorințe. Cu tipul nostru de budism, ne doream totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dacă nu vreți nimic, nu veți obține niciodată un chilipir, iar să obții un chilipir este unul dintre cele mai minunate sentimente din lume. Toată chestia asta cu uitarea, lipsa dorințelor și contopirea În nimic pare destul de contradictorie din perspectivă budistă. Buddha a făcut Întocmai și a devenit așa un nimeni că asta i-a adus faima, cel mai mare nimeni dintre toți. Și nu va dispărea niciodată pentru că faima l-a făcut nemuritor. Dar totuși Îl admir pentru atitudine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și coșuri, iar vânzătorii și cumpărătorii le Încărcau cu orez, legume, murături, arahide și tăiței, În tot acest timp mulțumindu-le pentru că le oferă ocazia să-și crească meritul, acest merit fiind contul la banca de fapte bune prin intermediul căruia budiștii Își măreau șansele de a avea vieți ulterioare mai bune. Proviziile erau duse Înapoi la mănăstire unde novicii, călugării și stareții trăiau, și din ele se pregătea un mic dejun care trebuia să le ajungă toată ziua. Dar băieții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
râu și aveau grijă de frații lor mai mici. Dar venea ziua când părinții lor Îi Încredințau mănăstirilor din zonă unde urmau să rămână cât voiau, de la două săptămâni la câțiva ani, așa cum se Întâmpla cu toți băieții din familiile budiste. Erau rași În cap În timpul unei ceremonii În familie, părul le era prins cu o bucată de mătase albă, iar după ce promiteau să respecte regulile budismului theravada, Își lepădau hainele și Îmbrăcau veșmântul simplu al călugărilor, devenind fii ai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Walter, diplomat ca Întotdeauna, Îi spuse lui Bennie: Ei bine, sunt flatat că mă considerați unul de-al vostru. Pe drumul spre ieșire, trecură pe lângă o grămadă de crapi lucioși, cu gurile Încă mișcându-se. — Credeam că e o țară budistă, spuse Heidi. Credeam că nu se omoară animale. La câțiva metri mai Încolo era expus un porc tăiat. Heidi Îl zărise cu coada ochiului și acum evita să se uite Într-acolo. —Măcelarii și pescarii de obicei nu sunt budiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]