958 matches
-
1995, 262; Săluc Horvat, Gh. Bulgăr. Biobibliografie, București, 1997; Popa, Ist. lit. II, 1 105; Al. Săndulescu, Momentul Eminescu, RL, 2000, 23; Emil Manu, Despărțirea de filologul și scriitorul Gh. Bulgăr, ALA, 2002, 621; Un om pentru eternitate, îngr. Liviu Bulgăr și Ion C. Ștefan, București, 2003. T.V.
BULGAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
Stalin Cu privire la marxism în lingvistică, constați că situația este de-a dreptul nesatisfăcătoare și nedumerirea îți este întru totul îndreptățită. În ultimele numere ale revistei Limba română cititorul găsește titluri care-l atrag. Așa este acela al articolului lui Gh. Bulgăr din nr.2/1953: M. Sadoveanu și problemele limbii literare. Dar după citirea lui cititorul nu se lămurește în ce constă frumusețea limbii operelor maestrului Sadoveanu, cum se aștepta, ci află doar care sunt părerile cu privire la limba literaturii (...). Constatarea la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
au pornit încă - deși ar fi trebuit s-o facă demult - la studiul concret al limbii literaturii noastre, cu toate că nu putem pune la îndoială interesul pe care-l manifestă în această direcție. Ci, așa după cum fac B. Cazacu și Gh. Bulgăr, în articolele apărute în ultimul număr (nr.4/1953) al revistei Limba română, ei rămân încă la marginea problemei, mulțumindu-se doar să expună teoretic o serie de păreri despre importanța limbii literaturii, fără însă a analiza propriu-zis nici o operă
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de lemne, la reîntoarcerea din moarte... Salută, dând din cap, delegația activiștilor. Și făcu efortul de a-și reține zâmbetul. Înfățișarea lor extrem de gravă și demnă nu se potrivea deloc cu cizmele lor transformate în adevărate labe de elefant de bulgării de lut lipiți de ele. În loc să simtă mânia adunată în cursul ultimelor luni, Nikolai simți ciuda pe care o trezește prostia copiilor aflați la vârsta ingrată, o prostie periculoasă și cu neputință de evitat înainte ca toana „să le treacă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
inspirație folclorică”, RL, 1984, 2; Constantin Hârlav, Probitate intelectuală, CNT, 1985, 42; Elena Ștefoi, „Semnificația numelor proprii eminesciene”, LAI, 1991, 15; Nicolae Manolescu, Numele proprii în opera lui Eminescu, RL, 1991, 29; Al. Piru, Eminescu azi, București, 1993, 85-88; Gheorghe Bulgăr, Momentul Eminescu, București, 2000, 152-154. C.H.
BADEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285533_a_286862]
-
descriu cel mai adesea peisaje exotice (porturi, mări, țărmuri, orașe), iar România este prezentă ca peisaj interior, ținut de taină care se suprapune dureros spațiilor exterioare. Starea de dor este „radiografiată” tulburător, convingând prin simplitate și naturalețe: „tu vezi un bulgăr de humă / și-n somn strângi în pumni Țara Bârsei: / acesta e dorul” (Radiografia cuvântului dor). Sinceritatea patriotismului lui B. este dezarmantă în poeziile angajate politic, care-i exprimă încrederea într-o Românie mai presus de negurile istoriei: „Te simt
BACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
întrebări pe marginea unei cărți de evocare istorică, GL, 1957, 10; T. Vârgolici, D. Almaș, „Un om în furtună”, GL, 1965, 16; Magdalena Popescu, „Viața-i frumoasă”, GL, 1968, 27; Costin Tuchilă, Dumitru Almaș, „Oana”, „Viața militară”, 1987, 3; Gh. Bulgăr, Romanul istoric de azi, RL, 1987, 25; Aurel Leon, Între presupunere și certitudine, CRC, 1988, 11; Cândroveanu, Lit. rom., 49-53; Dicț. scriit. rom., I, 57-59; Mihai Mancaș, Amicus Plato..., „Asachi” (Piatra Neamț), 2000, 133; Popa, Ist. lit., I, passim, II, 683
ALMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
orășeni, rude de-ale mortului. Unul dintre ei, cu figura autoritară și sprâncene negre, colțuroase, deasupra cărora creți adânci pavau o albie în care se prăbușea pădurea de păr cărunt, mugea gros, bisericește. După ce mortul fu astrucat cu jale și bulgării galbeni astupară mormântul, după ce se împărțiră pomenile, neamurile și cei mai apropiați s-au adunat la casa lui Vasile Drobotă, măturată, primenită, cu țoale pe pereți și cu mese lungi aduse din sat, căci nurorile pregătiseră toate ale praznicului. Figurile
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
facle negre trăsnesc arzând în vânt - Prin limbile de flacări, ce-n valuri se frământ -, Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă, Evul e un cadavru - Paris al lui mormânt. Pe stradele-ncrușite de flacări orbitoare, Suiți pe baricade de bulgări de granit, Se mișc-batalioane a plebei proletare, Cu cușme frigiene și arme lucitoare, Și clopote de-alarmă răsună răgușit. Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare, Prin aerul cel roșu, femei trec cu-arme-n braț, Cu păr bogat și negru ce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ape, Le întinde pe câmpie; S-adun-flori în șezătoare De painjen tort să rumpă, Și anina-n haina nopții Boabe mari de piatră scumpă. Lângă lac, pe care norii Au urzit o umbră fină, Ruptă de mișcări de valuri Ca de bulgări de lumină, Dîndu-și trestia-ntr-o parte, Stă copila lin plecată, Trandafiri aruncă roșii Peste unda fermecată. Ca să vad-un chip, se uită Cum aleargă apa-n cercuri, Căci vrăjit de mult e lacul De-un cuvânt al sfintei Miercuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cu a glasului lor vrajă. Iar prin mândrul întuneric al pădurii de argint Vezi izvoare sdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic, Când coboară-n ropot dulce din tăpșanul prăvălatic, Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace, În cuibar rotind de ape, peste care luna zace. Mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline, Împlu aerul văratic de mireasmă și răcoare
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
alcătuiau. Audbert își reținu cu greu un surâs răutăcios; știa bine cum se petrecuseră lucrurile: delegații huni fuseseră alungați de la Genava în șuturi și urmăriți o bună bucată de drum de către femei și copilași, care îi bombardaseră cu pietre și bulgări de bălegar. Preferă, însă, să nu-i amintească de asta interlocutorului său. Spuse, în schimb: — Cred că am înțeles unde bați. Burgunzii controlează drumurile ce duc spre punctele de intrare în Italia. — Ai zis bine: burgunzii sunt problema; și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cutia violoncelului răzbăteau aceleași sforăituri amestecate cu niște sunete ciudate ce aduceau când cu un chițcăit de șoarece, când cu un guițat de porc. Bărbații Își pierdură rând pe rând răbdarea. Unii izbeau sicriul improvizat cu bățul, alții aruncau cu bulgări de pământ În el. Văzând că orice Încercare de a trezi bătrâna adormită nu are sorți de izbândă, unul dintre Îndepărtații ei nepoți, Matvei Karovin, apelă la o soluție extremă pe care și-o Însușise din armată unde ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe ureche, care, cădelnițând peste „sicriu“, cânta „Doamne, miluiește“ În ritm de cazacioc. Îl acompania din dreapta o armonică, iar din stânga o arătare ciudată, clătinându-se pe picioroange, Înarmată În mâna dreaptă cu o goarnă și În stânga cu Sfânta Evanghelie, arunca bulgări de pământ pe pieptul ei. „Pesemne am murit“, șopti bătrâna și, făcându-și cu evlavie semnul crucii, căzu fără simțiri, iar cei șase pierde-vară luară năsălia și o duseră pe adormita din „violoncel“ Înapoi la locul ei... Deși farsa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fâțâiala ei, Îi punea În brațe hainele și o expedia acasă, nu Înainte Însă de a-i trage un ultim frecuș cu măturicea Încinsă și a vărsa peste capul dogorind de căldură o găletușă de apă rece, amestecată cu bulgări de zăpadă. În baie rămâneau femeile, Fevronia, vecinele și babulea Tatiana, care, la cei optzeci și doi de ani ai săi, nu se sfia să iasă din baie acoperită doar cu o pătură, ca să nu-i vadă nimeni goliciunea, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
arăturile. Privind rândurile de sârmă ghimpată și stâlpii frumos vopsiți În trei culori, spuneai că a sosit vremea lui Anticrist; invazia ciorilor era doar un semn că Într-adevăr acest timp e pe aproape. Unii povesteau că ar fi văzut bulgării de pământ arat zvârcolindu-se sub nămeți și luând Înfățișarea funestelor păsări, alții ziceau că până și pietrele și rădăcinile plantelor și ale arbuștilor s-au transformat În ciocuri și gheare, ce se ridicau, iată, acum În aer, plutind amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ales, Gică Popescu sorbi, vântură conținutul prin cavitatea bucală, exclamând. „E apă... Apă chioară...!!” „Sigur ... Ce altceva poate fi...? Acum puțină atenție, vă rog...!” În colaborare cu lucrătorii introduse În butoiul cu apă câteva kilograme de „Sare de lămâie”, câțiva bulgări de „Sodă caustică”, aproximativ cinci-șase litri de soluție albastru-maroniu ca În final să completeze compoziția chimică cu zece kilograme de „Pudră de oase” ce emana un miros plăcut având totuși o incertă culoare!! Puse În funcție pompa centrifugă cu ajutorul căreia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unei mări pe care ai reinventat o. liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația nu s-a născut. se naște încet, odată cu punctele de pe conturul mâinii în mișcare. privește cum bătrânii surâd și tinerii ascultă, privind atenți profunzimea bulgărilor de făină, rostogoliți în imagini printre tușe de culoare. amintirea grâului devine incertă iar pâinile nemodelate sfredelesc timpul imaginii de dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
punte de post calea crucii o descoperim pășind nu prin datarea cu carbon copilul nu citește instrucțiuni când învață să meargă îi întindem un deget și râde clipele fericite cu rădăcina în cruce se înmulțesc în ani lumină afânăm printre bulgări uscați sămânța nu prinde rădăcină e mult verde în norii de ploaie ne săturăm cu pâine caldă Cuvântul străpuns din nou ne umple de lumină ochi de ciclop sufletul poetului are acces în lumile subtile scoate lumini și umbre din
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ca pe un papirus străvechi, unde noi ne mișcam ca niște creioane semnând pe ultimul rând, fără să ne fi scris întreaga poveste. Părcă ne mutasem într-o casă nouă, cu lucrurile nedespachetate, acoperite de folii de plastic. Marius arunca bulgări în Sini și ea râdea ferindu-se pe cât putea din calea proiectilelor albe. Era veselă. Uitase dorul de casă, de prietenul ei care cu siguranță că n-o mai aștepta, de frați, de muzica folk și de chitara ce suspina
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
încă o dată misterul tangibil al muntelui și se curăță de păienjenișul propriei amăgiri de sine. Muntele nu se lăsa ignorat. Și Virgil era binedispus și își târa fără să se plângă grăsimea și bătăturile pe panta abruptă, agățându-se de bulgări de pământ și smocuri de iarbă pentru a-și ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de zăpadă, ca să nu înghețe firele de iarbă, rădăcinile florilor și ale grânelor. Acum priviți cum fuge, fuge, ca să n-o ajungă din urmă primăvara. Cine vine cu steluțe Albe-n frunte de la munte? Iarna cea geroasă a sosit acum Bulgări de zăpadă îți fac loc pe drum Veselia-i mare pentru noi cei mici C-alergăm pe strada ca niște voinici Iarnă mult frumoasă, la noi sa mai vii Caci întotdeauna ne-aduci bucurii! Vine-o pasăre și coase în
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ce zi!" Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. 16. Nu s-a prăpădit hrana sub ochii noștri? Și n-a pierit bucuria și veselia din Casa Dumnezeului nostru? 17. S-au uscat semințele sub bulgări; grînarele stau goale, hambarele sunt stricate, căci s-a stricat semănătura! 18. Cum gem vitele! Cirezile de boi umblă buimace, căci nu mai au pășune; chiar și turmele de oi suferă! 19. Către Tine, Doamne, strig, căci a mîncat focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85102_a_85889]
-
în rouă râzând, să-mi ud armoniile, sunetele toate îmbrățișând trupuri firave de știr către mine cuvintele să-nnoate - corole imense de trandafir, lăsați-mă să cânt pe o pană de lebădă, pe o undă de nai însingurându-mă pe un bulgăr de pământ, pe o scânteie de rai... Zori de zi ... Imi treceau zorile prin venele arborescente condensând nemurire în armoniile aproape absente ale memoriei, unde, oare, sunt nuanțele dintre bine și rău, unde, oare, mi-am lăsat înadins dragostea pentru
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]