14,936 matches
-
Transilvania Vie - "Cele șapte minuni arhitecturale ale Transilvaniei" (53.390 de lei). În aria "Patrimoniu imaterial", au fost selectate 17 proiecte, cea mai mare finanțare, de 60.394 de lei, fiind obținută de Asociația Quantum Era, pentru proiectul "Din podul bunicii". În continuare, sumele cele mai mari au fost obținute de Agenția Metropolitană pentru Dezvoltare Durabilă Brașov - "Interferențe Culturale Româno-Poloneze" (59.436 de lei) și "Obiceiurile de peste an ale junilor din Scheii Brașovului și Brașovul vechi. Tradiții ancestrale românești și influențe
Finanțarea maximă pentru Asociația Dramacum, UNITER, Ideo Ideis și Asociația 4 Culture by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21842_a_23167]
-
a dat afară din platou pe senatorul PNL. Jurnalista s-a enervat în momentul în care Mihăiță Calimente a întrerupt-o în timp ce vorbea și i-a reproșat acestuia că nu are cei șapte ani de-acasă. "Eu am învățat, de la bunica mea, când intru în casa altcuiva să respect regulile casei.", i-a transmis Andreea Crețulescu lui Mihăiță Calimente. Da, dar când gazda nu te respectă, nu faci ca ea", a replicat deputatul PNL. "Ieșiți afară acum din acest platou! În
Scandal la România TV: Mihăiță Calimente, dat afară din platou by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/22054_a_23379]
-
cîmpia Vologda de pe Volga; și locotenentul leningrădean Láricev, de profesiune pictor (asta pe vremuri, cînd...)", vol. I p. 257. Cititorii, stînjeniți de încadrări tipologice, întîlnesc mai ales fișe biografice: "din partea opusă tocmai sosea Romualdo, bețivanul satului, după cum îl numise cîndva bunica lui Stefano; și asta din două motive diferite: pentru că era cel mai mare bețivan din sat și pentru că..." (vol. I, p. 17). Ele se repetă frecvent, parcă pentru a închide personajul în limitele categoriei desemnate: "Astfel de vorbe nu-i
Ororile războiului într-o lume creștină by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16681_a_18006]
-
toate ministerele-cheie, țărăniștii au intrat într-o dizgrațioasă hibernare, trezindu-se doar când copiii lor de suflet, pediștii, le puneau câte un baton de dinamită sub șezuturi. Dar și atunci, revolta nu dura mai mult de-o clipă: ca niște bunici care-au dat de căldura cuptorului, se întorceau pe cealaltă parte, continuându-și hibernarea buimacă și reveriile senile. Reflectați într-o oglindă strâmbă, ei chiar credeau că se află la cârma României! Astăzi, P.N.Ț.C.D.-ul reprezintă în politica
Urna scapă turma by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16762_a_18087]
-
ne înșelăm noi și de fapt trăim într-o lume a copilăriei veșnice. Sau ne aflăm într-o lume cu adulți ce nu și-au consumat porția necesară de povești atunci cînd trebuia iar acum recuperează. Ori poate, cine știe, bunica le-a spus Scufița roșie de fiecare dată altfel și bieții de ei au rămas nedumeriți, refăcînd acum traseul altei vîrste și consumînd filme ce seamănă unele cu altele ca două picături de apă. ... Dincolo de schemele arhicunoscute, ar exista o
Haz de necaz by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/16792_a_18117]
-
un fel de anatomie a unui spectru ce bîntuie încă multe conștiințe, o istorie a terorii văzute prin ochii altora, dar nepurificată în ochii de copil. Marea majoritate a poveștilor are la bază experiențe de familie, eroii fiind de obicei bunicii, deportați, arestați, torturați, lăsați fără pămînt. Se construiesc, prin recurența unor elemente, topos-uri ale opresiunii comuniste, în funcție de zona geografică și avînd în vedere distincția sat/oraș: în Basarabia - deportarea în Siberia, cu plecări în miez de noapte, transport în
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
de luat în considerație - de multe ori textele par a fi variante ale aceluiași model, reluat cu obstinație și amplificat sau dramatizat; explicația este poate relatarea unei experiențe similare, dar asta nu e suficient. "Poveștile" încetează uneori să fie amintirile bunicilor, părinților, rudelor transmise mai departe prin vocile copiilor, devenind limitative sau chiar teziste; cu puține excepții (mai ales scrisorile bucovinenilor), experiențele relatate țin de începuturile comunismului, de anii '50-'60, față de care o atitudine tranșantă e mult mai ușor de
"Las' că vin americanii!" by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/17018_a_18343]
-
baie roșu aprins, cam de aceeași vârstă cu mine. Spăla niște șosete."), scrisori de dragoste, revederea la București, declarații de iubire în parc, idilă care se termină însă brutal printr-o tragedie. Cadrul acestor rememorări îl constituie Vadu Alb, satul bunicilor, construit, parcă, anume după modelul unui spațiu al reveriei, cu "liniște deplină" și "acalmie" în timpul după-amiezii, și cu "panorama care mă îndestula sufletește", un paradis al copilăriei, cu livezi, foc de tabără și fotbal până noaptea. Cititorul este fermecat în
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
A Bug's Life/ Aventuri la firul ierbii, ce a coabitat foarte bine cu Antz/ Furnicuțele atât de marcate de personalitatea lui Woody Allen) izbutește un veritabil tur de forță dând satisfacție și spectatorilor de-o șchioapă și părinților ori bunicilor ce-i însoțesc, dar chiar și criticului "dezabuzat". Convenția odată perfect creată, "lumea secretă a păpușilor" este de astă dată încadrată discret într-o formulă elevată en abîme, sesizabilă de la primele cadre care-l înfățișează pe antagonist - cosmonautul ce-și
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
anume pentru a-i căli voința și a-l insensibiliza asemeni lui. O artificialitate discret-ostentativă afișează Eva Borusovícová în Albastrul cerului (Slovacia, 1997) - mai exact Raiul trist - tragicomedia coabitării într-o casă de țară a trei femei, mama, fiica și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul de barză cu oul cosmic. Sinceritatea impusă de repetatele confesiuni trimite la o scenă similară din Notting Hill (Marea Britanie, 1999) a lui Roger Michell, comedie lirică de
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
la Souvenirs d'un ambassadeur de Golans (Paris, 1991), după ce apele s-au mai liniștit dar au rămas în continuare tulburi. Al. Paleologu își deschide de fiecare dată eseurile cu un ton confesiv, cald, familiar; face "prezentările" povestind despre tinerețe, bunici, despre locuri dragi și oameni interesanți pe care i-a cunoscut, după care îl ia pe cititor la braț vorbindu-i despre literatură și politică. Candide al lui Voltaire - "breviaire pour le bon usage des malheurs", Diderot primul teoretician al
Însemnări despre alții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15853_a_17178]
-
cum a ajuns acolo. Venind o dată pe neașteptate de la școală, am găsit camera răvășită de o curățenie generală. Ochii mi-au căzut pe o gaură din perete, exact în locul unde se afla de obicei fotografia înrămată a unui unchi al bunicii mele și al surorii ei, care se sinucisese din dragoste sau fiindcă avusese mari datorii la cărți. (Versiunea familiei era prima, cea reală, probabil, a doua.) Vedeam prima oară un seif. înăuntru, alături de cîteva acte de proprietate familială din secolul
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
dovedit azi, cînd toți protagoniștii sînt morți de mult, dar foarte plauzibilă. Și, acum, iată întîmplarea. în după-amiaza zilei de 14 august 1952, mama a venit la Rm. Vâlcea, unde fratele meu și cu mine ne aflam în vacanță, la bunici, ca să ne ia acasă, la Sibiu. Peste două săptămîni urma să înceapă școala. Am așteptat-o la gară, noi, copiii, și bunicul, de unde am urcat pe jos bulevardul, veseli, sporovăind, bucurîndu-ne de vara splendidă care se apropia de sfîrșit. Mama
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
ales la viața altor persoane. Cuvîntul englezesc are o etimologie asemănătoare celui francez și spaniol: gossip s-a dezvoltat din god-sib, adică nașă. În rusă, "umblă vorba că" se spune "babușca scazala", adică "bunicuța a zis că" Cumetre, nașe, vecine, bunice: o întreagă tradiție europeană - un zvon persistent - unește strîns femeile și bîrfa." Citatul este din articolul lui Sergio Benvenuto, un eseist italian, publicat în LETTRE INTERNATIONALE (ediția română, vara 2001). Autorul nu se ocupă și de cuvîntul românesc. Nu sîntem
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15974_a_17299]
-
nu e doar a beletristicii, ci invadează chiar și cele mai academicoase spații de manifestare. Gîndiți-vă doar la bucățica de doctorat care poartă titlul Alfabetul doamnelor și care are pe copertă o fotografie din anii '20 a unei femei frumoase, bunica autoarei și veți înțelege că această feminizare intelectualistă a scrisului nu e doar un reflex de scriitor neproductiv, ci e un foarte interesant filon cultural al momentului, unul dintre cele mai originale în ultimii zece ani. Doina Ioanid, pe care
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
volum în 1901). Editorii apreciază cu drepte: "O eventuală sursă de inspirație pentru schița De închiriat ar putea fi propriile întîmplări ale familiei Caragiale. Iată ce își amintește fiica scriitorului, Ecaterina, căsătorită Logadi: "Din anul 1900, cînd am părăsit casa bunicilor, a început seria mutărilor noastre. Schițele De închiriat și Caut casă... ilustrează viața noastră din București cînd, în trei ani, am schimbat patru locuințe. Cînd casa în care am stat cîndva și care există încă și azi, pe str. Maria
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
interlocutorii și o face fără discriminări: de la copilașii convocați pentru a spune ,,lucruri trăznite" până la persoane venerabile, cu părul alb ca neaua, doritoare să încaseze miliardul. Unele dintre acestea, după vârstă, i-ar putea fi domnului Ianțu părinți și chiar bunici. Dar, la urma urmei, cine acceptă să-i fie de bine, înseamnă că-i face plăcere. Mai sunt însă unii cărora nu le face plăcere și printre ei mă prenumăr, în calitate de simplu telespectator. Felul acesta de adresare pe mine unul
De ce ne tutuiți? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15696_a_17021]
-
și timp, într-un univers guvernat de un dumnezeu informatician. Dacă ansamblul are de suferit uneori din cauza aspirației spre exhaustivitate, în schimb, la nivel de detaliu, proza Alinei Nelega atinge virtuozități demne de condeiul (tastatura?) oricărui mare scriitor postmodern: Masca bunicii o știi, o mai am și-acum, fragilă, delicată, nu e un obiect. E la granița dintre obiect și ființă, își aparține sieși mai mult decît celor care au purtat-o. Din lemn și sticlă, din piele vopsită în culoarea
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
o noapte de doi frați care veniseră să-i fure grâul din magazie. Auzind zgomotul, bătrânul a ieșit afară În cămașă și desculț. L-au lovit cu furca În cap, l-au lăsat În neștire și au fugit. Bătrâna, adică bunica lui Costea, a aprins felinarul și a Început să-l strige prin curte: „Omule! Bărbate!“ Când s-a apropiat de magazie, l-a găsit Într-o baltă de sânge. Era mort. Ulterior, făptașii au fost identificați. Locuiau aproape de mine. Procesul
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
a născut la București, în anul 1945. Este absolvent al Intitutului de Arte Plastice ,,Nicolae Grigorescu" din București, clasa prof. Traian Brădean. Din 1982 se stabilește, ca refugiat politic, la Geneva, Elveția fiind, de altfel, chiar țara de origine a bunicii sale paterne. Organizează mai multe expoziții personale în țară, în Elveția și în Germania și participă la numeroase expoziții de grup. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1974, și al mai multor asociații ale artiștilor din
Portrete paralele by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15789_a_17114]
-
ne explétif. Limba română îi stîrnește comentarii critice; îi reproșează disponibilitatea pentru diminutive (recunoaște că, asemeni personajului celebru al lui Moličre, făcea "du Cioran sans le savoir") și mărturisește că, pentru ea, e "limba secretului familial", vorbită de tatăl și bunica ei atunci cînd aveau ceva important de discutat sau cînd se certau. Cît despre România, vizitată în adolescență, dincolo de interpretările lingvistice, recunoaște savoarea bucătăriei românești, în special "leș sarmale, leș vinete". Amîna momentul în care va începe să citească Depuis
Michčle Hechter and Mihail Sebastian by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/16198_a_17523]
-
se înmulțesc indicațiile de tip "produse seafood"), dar acoperă o realitate orientală și mediteraneană cu care lumea românească se familiarizase mai de mult, prin comerțul balcanic. Filologii, cititorii de literatură din secolul al XIX-lea sau ascultătorii răbdători ai poveștilor bunicilor au desigur conștiința contactului cu ceea ce, după câteva decenii de întrerupere, a putut să ne pară exotic; istoria cuvintelor o confirmă. Impresia răspândită azi e totuși de noutate a produselor; o accentuează, desigur, inaccesibilitatea prețului lor: "Gurmanzii pretențioși găsesc în
Culinare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16212_a_17537]
-
Bărbăția a devenit un fel de clișeu exagerat, ca o caricatură a lui Hemingway... vînătoarea... cruzimea... războiul etc. Cele mai bune valori ale democrației sînt feminine: cooperarea, negocierea, soluționarea prin discuție, intimitatea, mîngîierea, atingerea, emoția. De ce e atît de importantă Bunica? Fiindcă făcea totul... tăia capul găinei... îmi prăjea ficatul... mă lovea cu mătura, dacă eram prea obraznic... și avea o memorie extraordinară... spunea povești care mă împietreau. Pentru bunici supreme, citiți scriitorii cubanezi: Cabrera Infante, Reinaldo Arenas, Alejo Carpentier... Cum
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
prin discuție, intimitatea, mîngîierea, atingerea, emoția. De ce e atît de importantă Bunica? Fiindcă făcea totul... tăia capul găinei... îmi prăjea ficatul... mă lovea cu mătura, dacă eram prea obraznic... și avea o memorie extraordinară... spunea povești care mă împietreau. Pentru bunici supreme, citiți scriitorii cubanezi: Cabrera Infante, Reinaldo Arenas, Alejo Carpentier... Cum vă informați despre ce se întîmplă în țară (în România, vreau să spun)? Vă interesează? Sînt îndopat cu informații ca o gîscă... dacă nu mă uit pe Internet, și
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
le realizează cu multă flexibilitate stârnesc interes și uimire sau sunt generatoarele unui umor de înaltă factură. Astfel, domn' Mitică și Cuza Vodă spun aceleași replici, Ion Creangă este perfect receptat de coreeni, discursul parlamentar este reductibil la... "izotopia autoreferențială", bunica lui Creangă plânge în fața știrilor de la Tv, noutățile lexicale sunt un fidel barometru de ierarhizare a urgențelor comunicării prin care se poate deduce cu exactitate "încotro se îndreaptă lumea", Scufița Roșie abia mai face față noii realități... postmoderne, actualitatea "fantastică
Honeste legere by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16250_a_17575]