678 matches
-
pumnul În poartă. După câteva bătăi repezite, se auzi Într-un târziu o voce cam adormită care-l Întrebă cine era și ce voia. — Vreau să merg la părintele Sixt. Sunt fratele Gregor! Aha, bine, așteaptă! Așteptară câteva minute lungi. Burgul și locuitorii săi erau fără Îndoială cufundați Într-un somn adânc. Apoi, prin cră păturile porții se văzu o luminiță, și niște pași grăbiți răsunară sub bolta de piatră. Ușa se dădu În lături și, În aceeași clipă, răsăriră ca
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
obicei. Când slujitorul lui Îl Încunoștință de sosirea unui trimis de la mânăstirea Sfântul Petru, porunci ca acesta să fie adus pe loc. Cel mai bogat negustor din Zürich, a cărui putere era mai mare decât a tuturor falnicilor cavaleri din burgurile Împrăștiate ca ciupercile pe culmile muntoase din acest binecuvântat de Dumnezeu ținut, avea o origine foarte umilă. Bunicul lui, numit tot Urs, se trăgea dintr-o familie săracă de curelari. Fiind foarte isteț, Învățase să scrie și să citească de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
dată de Călinescu balcanismului se potrivește punct cu punct descrierilor făcute de Negoițescu Clujului, Aiudului, Sibiului. Născut din tată regățean și mamă ardeleancă, Negoițescu este sensibil la solemnitatea „Zilei morților“, așa cum numai în Transilvania e sărbătorită, la toponimele maghiare, la burgurile săseși cu toate casele lor cuminți, la sentimentele naționale, la o anume rigiditate socială și lipsă de compromis morală, dar și, pe de altă parte, la clanurile familiale colorate și gureșe, la bizarerii fizice și psihice, la destine romanești, la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mai era istoria noastră) a căscat în subconștientul meu o prăpastie existențială, abia astăzi mai lesne de conceput. Din ce cauză se ajunsese la catastrofă? Cine era de vină? Mulțimea legionarilor în cămăși verzi, care foiau acum pe străzile vechiului burg Hermannstadt, întinerindu-l brusc, dătători de speranță ca orice tinerețe impetuoasă, a redeșteptat în mine tot ce învățasem din ziarele citite cu ani în urmă la Aiud și, fără doar și poate, în cărțile din „biblioteca cuibului“, pe care o
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mă cuprinde continuă. Cu febrile căutături încă vom descoperi atrăgătoare spații din microuniversul ieșean dar putem scruta și în spatele acestor realități și revelații. Dincolo de zare se ascund inefabile tărâmuri pline de enigme, plăsmuiri devenite cu timpul certitudini. Privim peste atmosfera burgului vechi și o mulțime de gânduri ne poartă cu înfrigurare spre simboluri și esențe, dând năvalnic peste duhul locurilor, peste mistere care se cer decriptate în ideea deslușirii unor sensuri ale existenței, înțelegând și mai bine însemnătatea regăsirii de sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o bogată pregătire științifică. Cel care avea să devină un "Heliade al Moldovei", un spirit renascentist inginer, arhitect, filozof, pictor, poet, profesor, diplomat, tipograf, publicist, dramaturg, prozator, poliglot a asimilat noțiuni trainice de matematică și astronomie la cursurile celebrului savant Burg (Viena), literatura, arheologia, pictura i-au fost domeniile cărora s-a dedicat cu o voință demnă de invidiat, abatele Taregi (Roma) l-a inițiat în multe dintre secretele artei cuvântului, după cum frumoasa Milesi Bianca i-a cultivat sentimente dintre cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Crama”, „La crama”). Peisajul de periferie rurală pare deschis către infinituri solare, în timp ce peisajul urban propune perspectiva aproapelui, uitătura împiedecându-se de trunchiul contorsionat al unui arbore, de un stâlp de felinar sau de-o căruță. Privite din intersecții, străduțele bătrânului burg sunt înguste, garnisite de-o parte și de alta cu case mai scunde ori frontal mai zvelte, cu acoperiș tăbluit, burlane pentru ploi, uși la vedere și ferestre înalte, boierești. Crâșmele au obloane din lemn („Stradă în provincie”). Pavajul pietonal
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
toată aleea urme de întoarcere: cutii de coca și bere, pungi de cartofi prăjiți. Nici un coș de gunoi nu subminează acele urme și nici timpul, căci nu sunt biodegradabile. În rest, Sinaia geme de demonstrații de prosperitate privată. Brașovul e burg. Sau măcar amintirea unuia. Te tolănești într-un scaun pe o terasă așteptând comanda. Te destinzi. Piața se umple de porumbei. O imagine fugară de Piață San-Marco. Zâmbești oaspeților a egalitate civilizatorie. Două-trei minute. Apoi nici o conversație nu mai e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
cu ieșiri!”). Sub expresia reținută, calmă, arareori exclamativă, proprie mai degrabă unui visător, se descoperă un însetat de noutate și un explorator de spații largi, de preferință marine, dar și montan-silvestre, un nostalgic care nu ignoră nici semnificațiile civilizatoare ale burgului, cu turnuri, ziduri, statui, mansarde, și nici interioarele propriu-zise, uneori adevărate sanctuare, în care elementul dominant e oglinda. Poemele stau sub semnul unei elaborări controlate, fiind alcătuite exclusiv din câte trei catrene, cu o circularitate în care un vers devine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
acestora". Copilăria lui Carmen Sylva a avut ca decor peisajul romantic din Neuwied, în partea cea mai pitorească de pe cursul Rinului, cea pe care turiștii o străbat în fiece vară cu vaporul, între Koblenz și Köln, aproape de Ehrenbreitstein și faimoasele burguri renane. D-na de Stackelberg a dat o lungă descriere a acestei reședințe princiare, din care preiau câteva linii: "Castelul este construit pe culmea înaltă a unui lanț de coline din Westerwald și are vedere spre magnificul bazin al Neuwiedului
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a crescut aici între o mamă austeră și un tată laborios, alături de frații pe care i-a iubit cu duioșie a scris în Es ist vollbracht o emoționantă Viață a fratelui meu Otho, mort la 12 ani (1862). Rinul, colinele, burgurile și pădurile lui, colțurile romantice din parcul palatului Monrepos, "norul care sărută bătrânul arbore", "valul ce dansează pe nisip", vântul care face să freamăte creanga ca o liră de aur au încântat de la început acest tânăr suflet poetic. Ea a
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
deschis oricăror posibilități: Oprit aici sub foșnitoarea barcă: Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană Nu intru în cetate. Vară, iarnă. Trecură. Stau. Cetatea crește parcă. Un an. Alți ani. Afară sub coroana De frunze-aștept. Nu știu ce-aștept. Minune în burg? Un sânge nou va umple cana... Un soi de stoicism al celui ce așteaptă, fără prea multe iluzii, se instalează în ființa omului care se știe, în fond, vulnerabil și asaltat de incertitudini, pe cale de a fi chiar deposedat de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
împărțit în patru anotimpuri: primăveri parfumate, veri strălimpezi, toamne pictate de "fauve"-iști, ierni somptuoase. Trăiam într-un basm perpetuu, fiindu-mi frică de lupi, de vrăjitoare, dar și de misterioasele curți din dosul porților de lemn, eram într-un burg mirosind a poveste și a vechime... Și mă jucam. Nu cu păpuși, ci cu sunete, desene și cuvinte. Îi datorez tatălui meu (I. Cassian-Mătăsaru, cunoscut traducător, n. I.R.) pasiunea pentru muzică, poezie, pentru limba română. Mă jucam cântând la pian
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
stradă fără nume va fi livrată lumii „la cutie“ Light Box Gallery înseamnă arhitectură, artă și... magnet pentru turiști; un spțiu expozițional neconvențional, reconfigurabil și multifuncțional O stradă fără nume e un loc fără identitate. O pată albă pe harta burgului, în chiar inima lui. Un spațiu locuit doar de-un buchinist și de poveștile din cărți. O simplă idee ar putea schimba strada fără nume în punct-magnet pentru artiști, investitori și turiști. Ideea aparține grupului Tripleheaded și Fundației FORMAT, are
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
arhitectului-șef și chiar un nume: Light Box Gallery. La Timișoara, ca la New York. Oricât de straniu ar părea, Timișoara mai are astăzi străzi fără nume. Nu multe, nici mari, nici prea băgate-n seamă. Mici pete albe pe harta burgului mustind de istorie, gata să se lase descoperite, botezate, cucerite. Trei tineri arhitecți au pornit în explorare, cu un gând uluitor de frumos și de curajos, căruia i-au dat deja un nume: Light Box Gallery. Au identificat trei străzi
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
despart Piața Libertății de Piața Sfântul Gheorghe. Clădirea dinspre „Libertății“ este sediu de partid, iar cea dinspre „Sf. Gheorghe“ adăpostește sediul unei bănci. Între ele se va construi Light Box Gallery. Un mic intrând pe jumătate înfundat, în chiar inima burgului, va deveni o uriașă cutie de lumină pentru evenimente artistice, atracție irezistibilă pentru orice trecător care descoperă cu ochii și cu inima Timișoara. Artă și bani Proiectul expozițional e o provocare pentru toți cei care vor să se exprime folosind
Agenda2004-27-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282597_a_283926]
-
Siegfried de Wagner), Nürenberg (centru în Evul Mediu și în Renaștere al Miestersänger-ilor), Köln. Aceste amintiri și le deapănă V.T. în fața unui profesor al Fălticenilor, Vasile G.Popa (1912-1976), fost dascăl al lui Nicolae Labis și distins intelectual al amintitului burg, cu sinceră prețuire pentru aceia care i-au dat strălucire, între ei figurând și V.T., profesor acolo timp de două decenii și apreciat pentru diversă lui activitate de către N. Iorga și M.Sadoveanu.
Amintirile lui Virgil Tempeanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/18006_a_19331]
-
o deschide acolo unde poposește, de responsabilitățile destinului eliberîndu-se cînd intriga îi va fi dezvăluit pe deplin caracterul de femeie tînără, lipsită de prejudecăți, care izbutește să schimbe cu totul rînduielile bizare ale unui orășel din Franța anilor '60. Un burg cu alură medievală, înghețat în mentalitățile epocii revolute, întreținute de bigotismul primarului conte, ce crede că-și va reconsolida astfel autoritatea de bărbat abandonat de soție (excelent Alfred Molina, caricaturizînd virilitatea ultragiată). Episodul în care acest personaj negativ e admonestat
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
Simona Vasilache Pare nepotrivit, la prima vedere, un titlu americănesc, cu o undă balcanică ŕ la Kusturica, pentru recenzia unei cărți de amintiri cum este Clujul din cuvinte, o carte de burg și de melancolii controlate, în care absurdul și patetismul foarte arar își fac loc. Totuși, în volumul coordonat, cu o ambiție de-a face ceva pentru locul în care ești cum puținora le mai stă în fire, de Irina Petraș
Arizona Dream by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7293_a_8618]
-
a scris că „mulți cred că Bradbury a ridicat genul science-fiction la rangul de literatură. Malițioșii vor spune invers: Bradbury a coborît literatura la treapta genului amintit. Dramaturgul anului În cadrul festivalului „Zilele teatrului la Mülheim”, găzduit în Westfalia de cochetul burg aflat pe malul Ruhr-ului, scriitorul austriac Peter Handke a primit premiul „Piesa anului 2012”, pentru Immer noch Sturm (Furtuna nu trece). Premiul de 15 000 euro este considerat în breala oamenilor de teatru drept una din cele mai importante distincții
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4574_a_5899]
-
demnități, a pătruns „travestit” prin loji masonice, a privit pînă la identificare portretele reprezentanților marii burghezii din acel Hermannstadt, durat de breslele înaintașilor,încă de la sfîrșitul sec. 12, a răsfoit păduri de arbori genealogici ai familiilor care au dus faima burgului transilvan pînă la Viena Mariei Thereza și a Împăratului Joseph al II-lea... și, nu de puține ori, în excepționalele portrete, făcute de scriitor acelor bărbați, întro impecabilă limbă germană fără vîrstă, în care strecoară din cînd în cînd o
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
celuilalt...”. Iată ce scria un scriitor considerat apolitic - Wittstock n-are vocație de victimă, nici de erou - în anul 1980! Trec peste povestirea cu tentă detectivistică, dar cu semnificații mult mai profunde pentru istoria zbuciumată, de peste 700 de ani, a burgului, creat de breslele germane (flamande!?) care au durat în partea asta de lume o enclavă de civilizație, motiv pentru care românii exclamă adesea, pastișîndu-l pe Villon: „Dar unde’s sașii de-altă dată?” Ultima povestire din volum,Broasca cea mică
Domnul Hermannstadt și fișierele memoriei by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3603_a_4928]
-
și o dată cu ochii săi s-a închis pentru veșnicie o arhivă vie, inestimabilă, a Timișoarei culturale, căci nimeni mai frumos și mai bine decât domnia sa n-ar fi putut spune povestea fiecărui loc, piatră, acoperiș ori hotar de timp al burgului. Parte din această nesfârșită cunoaștere rămâne în cărțile și fișele sale, parte trăiește în discipolii săi, numeroși și fideli. Ilustru arheolog, autor al unor descoperiri fundamentale pentru preistoria românească și a peste 100 de studii și cărți de istorie, fost
Agenda2005-24-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283795_a_285124]
-
întoarcem în epoca Imperiului și să ne amintim de baronul Haussmann. Însărcinat de Napoleon al III-lea cu stabilirea unui program de reformare arhitecturală a Parisului, George-Eugène Haussmann modifică aspectul orașului din temelii. Cu toate că munca sa distruge mare parte din burgul medieval (se estimează că el a transformat 60% din clădirile pariziene), realizările sunt de excepție. Haussmann ridică Bois de Boulogne, redesenează Place de L’ Étoile, creează un nou sistem de pompare cu apă, durează noi poduri, opera și „decupează” bulevardele
Agenda2004-49-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283112_a_284441]
-
după 1989 - I.D. Teodorescu, Ion Monoran, Adrian Derlea, Damian Ureche, Wilhelm Weiss, Eduard Pamfil, Dan Emilian Roșca, Victor Țintoi, Mircea Belu, Cătălin Isman, Diogene Bihoi, Alexandru Jebeleanu, Iosif Costinaș, Nicolae Romândașu, Gheorghe Pruncuț- vor urma recitări susținute de actori ai burgului. Constantin Cozmiuc va conferenția despre „Importanța poeților în localitatea Timișoara“. Vor urma proiecții de filme. Seara va fi completată cu o sesiune blues susținută de muzicieni locali. Va începe strângerea de semnături pentru transformarea Sălii de Sport nr. 2 într-
Agenda2006-11-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284847_a_286176]