575 matches
-
decât elev la colegiul din Forlimpopoli; cânta la trombon, în fanfara școlii, rămâne un element turbulent și asistă într-o zi la plecarea emigranților spre Brazilia. Nouă familii, greu împovărate de saci, părăseau, fără speranță de întoarcere. „Terza Italia”, „Italia burgheză, care refuză un coltuc de pâine bieților muncitori” - avea să scrie Alessandro în „Gândirea romagnola”. Benito a rămas profund impresionat, ca și tatăl său, și-și va aduce aminte mai târziu de acest tablou sfâșietor. În ultimii ani ai veacului
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
iese în cale. Ziua următoare, când renunță la planurile de nuntă și le mărturisește părinților "greșeala" pe care o săvârșise, aceștia fac o criză de nervi: tatăl e îngrijorat de ce se va întâmpla cu întreprinderea, pe când pe mamă, o adevărată burgheză, nu o interesează decât ce va spune gura lumii. Îndurerată și îngrețoșată, Monique părăsește casa părintească trântind ușa în urma ei și decide să-și trăiască viața. Astfel, romancierul nu mai înfierează tânăra femeie modernă, ci arhaismele societății burgheze. În opoziție
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
libertatea cu degetul". Procedând în felul acesta, tânăra Simone dăduse în mod magistral cu tifla mediului său social și familial, care se făcea răspunzător de inhibițiile sale. Însă nu te eliberezi niciodată decât de lanțurile tale. Comportându-se astfel, tânăra burgheză își încearcă și își forțează în egală măsură propriile limite. Ea învață, se descoperă pe sine, se metamorfozează. "Femeie nu te naști, ci devii", va afirma mai târziu scriitoarea într-o expresie rămasă celebră. Prin ieșirile sale nocturne, prin flirturile
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu te naști, ci devii", va afirma mai târziu scriitoarea într-o expresie rămasă celebră. Prin ieșirile sale nocturne, prin flirturile sale neduse până la capăt, prin îndrăznelile sale, "tânăra fată cuminte" devine încetul cu încetul Simone de Beauvoir. Ceea ce tânăra burgheză nu îndrăznește deocamdată este să intre într-o relație adevărată cu un băiat. Să se implice, trup și suflet, într-un flirt care să nu mai fie ocazional, ci sistematic. Ieșitul cu un băiat" În schimb, alte tinere, ceva mai
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ea considerată de feministele din America acelei perioade o precursoare, o exponentă a libertății sexuale? Totuși, în anii '30 nu se ajunsese încă acolo. Anaïs Nin rămâne atipică pentru că este înaintea timpului său. Dacă există multe soții necredincioase, sunt puține burgheze care îndrăznesc să meargă atât de departe. Majoritatea se mulțumesc să flirteze, să seducă, să se dichisească. "Pariziencele anilor treizeci-patruzeci, își amintește istoriografa și scriitoarea Dominique Desanti, se fardau în mod ostentativ. La restaurant, când ieșeau la masă în oraș
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rațiunile de-a exista... Ce adaugă așadar evenimentele din Mai '68 la această nouă realitate? Fără nicio îndoială, avertismentul, lovitura de trăsnet necesară unei conștientizări colective. Fără nicio îndoială, de asemenea, prima lovitură de cazma necesară pentru dărâmarea vestigiilor moralei burgheze. Căci în 1968, chiar dacă pilula devenise legală, societatea franceză încă rămânea foarte conservatoare. Ea are chiar tendința de a rămâne înțepenită în vechile sale valori. Dezbaterile violente care au precedat votarea legii Neuwirth, precum și restricțiile care o însoțeau fetele minore
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
descrierea omului ca membru al societății", îndepărtarea acestuia de "frămîntările intelectualilor șovăitori" și glorificarea eroului individual, cît și eroismul maselor care "se sacrifică pentru construirea unei lumi noi". Respingerea "formalismului" și a "subiectivismului" ca și a "primitivismului naturalist" considerate drept "burgheze" de către doctrinele "realismului socialist", folosirea sistematică a înșelătoriei și a bastonului pe de o parte laudele, onorurile, posturile de conducere oferite cu generozitate de instituțiile partidului scriitorilor și artiștilor ce se conformau modelelor, pe de altă parte o cenzură strictă
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mai bun caz, rolul lor era neglijat. Doar autorii heterodocși de la ambele extreme ale spectrului ideologic (fie apărători ai "vechii ordini", fie radicali) și câțiva observatori atenți precum Tocqueville și-au îndreptat atenția spre rolul grupurilor în noua ordine politică "burgheză", în special cel al grupurilor de afaceri. Dar pentru majoritatea teoreticienilor din secolul al XIX-lea, analiza politică se limita la examinarea organelor constituționale. Teoria grupurilor și abordarea optimistă O schimbare a început să se producă, în două sensuri. Mai
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
prin însărcinarea partidelor comuniste unice cu misiunea de a ghida națiunea spre aceste scopuri, teoretic doar pe o perioadă de tranziție. Totuși, ulterior, societățile comuniste s-au retras întrucâtva de pe aceste poziții "ortodoxe"; a existat o mișcare spre libertățile tradiționale ("burgheze") cărora li s-a oferit mai multă recunoaștere; în același timp s-a dat prioritate și chestiunilor ce țineau de organizarea statului. Prăbușirea comunismului în Europa de Est a însemnat o lovitură serioasă pentru această abordare "socio-economică" în elaborarea constituției, în ciuda faptului
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
seamănă între ele, care opresc privirea, astupă orizontul, nu mai vezi decît un zid, fără grație, de o tristă uniformitate. În schimb, partea de pe deal, a fost lăsată să putrezească, să se ruineze ca și cum casele, grădinele, străzile sînt și ele burgheze și trebuie să dispară. 4 Tatăl meu și-a iubit mult orașul natal, pe care nu l-a părăsit pînă la moarte. Lipsea din Galați, o lună, vara, cînd mergea la Slănic Moldova, unde își făcea cura de ape pentru
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
noir al lui Stendhal la Ion al lui Rebreanu; „răzbunări” ale unei clase sau tipologii, ale unui mod de a gândi. Eu Însumi prin „glorie” visam răzbunarea injustiției pe care o suferisem În tinerețe, dar și cea a clasei mele, burgheze, orășenii și intelectualii unei vremi de criză gravă și dublă - războiul și catastrofa ideologică! Sigur, cu psihologia curentă puberală, prin glorie - deoarece despre ea vorbim acum! - voiam să devin mai „interesant” În ochii femeilor și mai ales În ochii acelora
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cea mare, națională”, dar nici cea de grup profesional, de corporație, de clase să nu mai vorbim, „meritul” celor doi dictatori comuniști a fost și acela de a fi distrus clasele sociale românești În formare, În mișcare - cea de mijloc, burgheză, dar și cea declarată ca propria lor clasă, cea muncitorească. (Parțial „lichidată”, la modul „benefic”, adică Încărcată de privilegii de capitalismul post-industrial, care În acest fel și-a „amânat” sorocul, ce pare, unora, inevitabil. Dar... există decadențe care durează secole
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
un deceniu, a circulat un manual unic (pentru elevi, studenți și profesori În egală măsură): Istoria R.P.R. (România devenise R.P.R. — Republica Populară Română), apărut sub direcția lui Mihail Roller (istoric improvizat, ajuns un fel de „dictator“ al istoriografiei românești). Istoria „burgheză“ de până atunci pusese accentul pe ideea națională și pe legăturile cu Occidentul. Acum, naționalismul era prohibit, singurul acceptat fiind cel rusesc (deghizat În „internaționalism“ sovietic). Accentul s-a deplasat pe „lupta de clasă“ (Între burghezul român și muncitorul român
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o istorie comună, și totuși diferiți. Iliescu, lider comunist, de obârșie proletară și cu studii la Moscova; Roman, el Însuși fiul unui comunist din „vechea gardă“ care a ocupat Înalte funcții, dar reprezentând o nouă generație, mai deschisă spre valorile „burgheze“ ale Occidentului (semnificativ și faptul că studiile nu și le-a desăvârșit la Moscova, ci În Franța, la Toulouse). Deosebirile s-au tot adâncit Între gruparea conservatoare a lui Iliescu și reformiștii lui Roman. Era momentul ca minerii să intervină
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sănătoasă”, dinamică, a burgheziei, când în mediile mai ales mic-burgheze, coloana vertebrală a unei națiuni pe cale de modernizare, precum România înainte și după primul război, „cariera”, cariera socială, „practică” - mai puțin cea artistică! -, era modelul educației și de reușită. Profesiunile „burgheze”, de la notar la funcționar în administrație, poliție, magistratură, medicină, arhitectură, inginerie, erau „căile de urmat”, modelele de existență socială, toate însemnând nu numai o bună, o reușită „adaptare”, dar și o „ridicare” din zone mai umile sociale spre altele mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vor trăi, cel puțin unii dintre ei, aceleași obsesii sociale pe care le-am trăit noi - o parte dintre noi, cei ce refuzam încă de pe băncile școlii un drum cuminte, înțelept calculat de pedagogii și părinții noștri! -, oare aceste „idealuri” burgheze vor mai „funcționa” în viitorul social al României, al Europei?! Dar... numai burgheze?! E adevărat că pentru noi, fiii secolului XX, cariera însemna reușita socială, materială, administrativă; burgheză, încă o dată. Dar la sfârșitul Evului Mediu, epocă atât de tulbure, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
drum cuminte, înțelept calculat de pedagogii și părinții noștri! -, oare aceste „idealuri” burgheze vor mai „funcționa” în viitorul social al României, al Europei?! Dar... numai burgheze?! E adevărat că pentru noi, fiii secolului XX, cariera însemna reușita socială, materială, administrativă; burgheză, încă o dată. Dar la sfârșitul Evului Mediu, epocă atât de tulbure, dar și extrem de fertilă pentru „ce avea să urmeze”, carieră, pentru tineri, însemna fuga din mediul lor și, mai ales, fuga „peste mări și țări”, descoperirea de noi teritorii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
posibilități pe care alții nu îndrăznesc a le visa?! Ce rol are norocul într-o carieră?! Dar... despre noroc, poate altă dată!... Și-apoi... pentru a spune „totul” despre carieră, trebuie să adaug că o carieră, chiar și atipică, ne-burgheză, chiar și „găsită” în sfârșit, reușită, victorioasă, nu este o carieră încheiată; ea are suișurile și coborâșurile ei, adesea dramatice, iar literatura noastră e bogată, din nefericire, de tinere și mari promisiuni literare care s-au frânt înainte de o expresie
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la Bogza, șeful „FUS”-ului, la Jebeleanu, o ridicolă și fantomatică organizație „sindical-culturală” inventată de Ceaușescu, maestru în a crea forme iluzorii ale descentralizării. Iată, cu aceste câteva exemple, cât de „complicate” și, uneori, vidate de sens erau vechile cuvinte „burgheze”, precum cel citat de noi - carieră! Și totuși, „noi”, o generație întreagă, largă și puternică, am „făcut carieră”! Ce înseamnă, de fapt, această noțiune? Parcursul social al cuiva care creează bunuri sau se remarcă într-un post sau postură oarecare
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-i cerem lui Paris cel răzgâiat distanță și reținere. Să-i uite măcar o clipă pe extremiști, pe integriști, pe dijhadiști și pe ultraortodocși, pentru a băga de seamă mediile și constantele. Nu "religia radicală", ci calea de mijloc, esența "burgheză" a Revelațiilor scrise. Comentariul n-ar fi fair play. Atrocități? Au comis cu toții, pe rând. Vulcanii confesionali nu se reglează după același orologiu, lava monoteistă țâșnește când pe ici când pe dincolo. Iudaismul a făcut multe, pe vremea lui, dacă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mai mare e să-i vezi pe postmoderniștii români, obligați la toleranță de concept, practicând inclemențe radicale, de tip proletcultist, și trăind dintr-un fel de refulată, dar actualizată, teorie a celor "două culturi". Numai că azi nu proletară și burgheză, ci postmodernă și modernă. România e o țară ce încă se chinuiește să intre în modernitate. Firește, asta nu înseamnă că nu poate exista, cum s-a spus, un postmodernism fără postmodernitate. Artiștii sunt vizionari chiar și în postmodernism și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
regularitate un procent din afacerile companiilor lor unor membri non-familiali, iar implicarea rudelor a scăzut semnificativ. Atât Sapori (ÎI, 1011-1012), cât și Goldthwaite (253-9) au considerat că aceasta turnură economică a reflectat o dezvoltare în direcția familiei nucleare protoburgheze și burgheze de mai tarziu 6. Alte interpretări pot fi, de asemenea, posibile. David Herlihy este de părere, în cazul Bardi din secolul al XIII-lea, ca banca Bardi și marea consorteria [consorțiu] Bardi au fost două tipuri foarte diferite de asociații
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
sau Ghidigeni, cu culoare și miros de șampon de urzică, singura pe care ne-o puteam permite. Din fericire, atunci nu plăteam nici publicitatea mincinoasă, nici gulerul de țiplă strălucitoare adăugat pe gura sticlei. Scriu aceste rânduri în bogata și burgheza Genevă, unde un student câștigă într-o zi de muncă bursa noastră din 1994 pe patru luni, dar legătură socială între tineri s-a rupt. Iar dacă din când în când se întâmplă să mai iau masa cu studenți străini
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
lucrez la negru. Calm, scot din buzunarul de la spate documentul de la universitate atestând faptul că lucrez cu acte în regulă, pe baza unui contract legal. Nu mă despart niciodată de el, experiența m-a învățat faptul că în cartierele bogate, burgheze, poți fi luat la întrebări și legitimat oricând. Prezint prețioasa hârtie, apoi îl trimit să vorbeacă cu proprietara domeniului. Îl văd cum intră în pavilionul din grădină, unde Madame își bea paharul de vin alb de la ora cinci după-amiază. Iese
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
din Geneva (formula am să o regăsesc mai târziu etalată pe toate zidurile din București în cadrul unei campanii publicitare de recrutare de tinere talente bancare). Fac service à la table (citește chelner de lux, discret) chez Madame de Launay, o burgheză scăpătată, proprietară a unui magnific hôtel particulier (un fel de palat în miniatură) undeva la marginea unei păduri din cartierele "verzi" ale Genevei. Organizează mese sofisticate pentru alți burghezi și, mai ales, pentru "ciocoii" de afaceri ai locului (există așa ceva
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]