524 matches
-
vândut pentru 50 000 de florini olandezi comitatul Ferrette, o parte din Alsacia și alte câteva orașe, rezervând pentru sine dreptul de răscumpărare. Cea mai mare dorință a lui Carol este să unească într-un singur regat cele două teritorii burgunde. Pentru a realiza acest lucru, va face tot posibilul. În octombrie 1470, cumnatul său, Eduard al IV-lea al Angliei, rege al Angliei, și mulți adepți yorkiști, s-au refugiat la curtea din Burgundia în timp ce regele detronat Henric al VI
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
1470, cumnatul său, Eduard al IV-lea al Angliei, rege al Angliei, și mulți adepți yorkiști, s-au refugiat la curtea din Burgundia în timp ce regele detronat Henric al VI-lea a fost repus pe tron. În martie următor, cu ajutor burgund, Eduard a intrat în Anglia și în mai a cerut tronul. Carol se aliase cu Eduard și încercase să reaprindă Războiul de O Sută de Ani convingându-l să invadeze Franța. Regele Franței, Ludovic al XI-lea, tactician formidabil și
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
Tratatul de la Picquigny (29 august 1475) cu Ludovic al XI-lea. Carol ocupă Lorena și după un asediu de o lună intră în Nancy la 30 noiembrie 1475. La 18 decembrie anunță că va face la Nancy capitala regatului său burgund. La sfârșitul anului 1473, ducatul de Burgundia era ancorat în Franța și extins până la marginea Țărilor de Jos. Carol Temerarul era acum unul dintre cei mai bogați și puternici nobili din Europa. În anul următor, Carol s-a implicat într-
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]
-
Berengar de Ivrea (n. cca. 900 - 4 august 966) a fost markgraf de Ivrea și uzurpator al Regatului Italiei de la 950 până la depunerea sa din 961, fiind ultimul rege înainte de încorporarea Italiei în Imperiul romano-german. Berengar făcea parte din dinastia burgundă a Anscarizilor. El era fiul markgrafului Adalbert I de Ivrea cu soția sa, Gisela de Friuli, fiică a regelui Berengar I de Italia din neamul Unruochingiilor. Astfelm Berengar era descendent direct din împăratul Carolingian Ludovic cel Pios, pe linie maternă
Berengar al II-lea de Italia () [Corola-website/Science/325419_a_326748]
-
au putut trimite peste 1 000 de oameni. Verbruggen a calculat infanteria la un numar de 7500. În timp ce francezii au traversat podul de Bouvines, spre vest, au primit vestea că forțele împăratului se îndreaptă spre ei, la viteză mare. Trupele burgunde ale lui Duke Eudes au lăsat rapid armata lui Philippe pentru a se lupta împotriva armatei imperiale ce se apropie. Ei au avut succes, având timp suficient pentru că armata franceză să se întoarcă și să se staționeze elegant pe înălțimile
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
au poziționat pe flancul stâng al armatei imperiale, germane și olandeze - trupe alcătuite în centru, în timp ce trupele engleze și germane au fost pe flancul drept. Lupta a început în primul rând de pe flancul francez cel drept , cu trupele flamande și burgunde care se atacau reciproc; lupta în curând s-a răspândit în întreaga linie, cu cavaleria franceză care s-a dovedit deosebit de eficace în formațiuni groase și strâmte, care au spart ambalate formațiuni imperiale dense . Centrul în armata germană s-a
Bătălia de la Bouvines () [Corola-website/Science/324883_a_326212]
-
arcade oarbe. Deasupra intrării se mai pot vedea astăzi urme de pictură ornamentală de culoare roșie. Prezența acestui portal construit în acele timpuri, denotă o raritate și un fapt excepțional pentru acele vremuri în Transilvania, deoarece este asemănător unei biserici burgunde a secolului al XII-lea de la Saint-Paul-de-Vaux sau cu portalul din catedrala de la Strigoniu. Poate fi menționat aici și faptul că în anul 1940, au fost strămutate în acest loc plăcile funerare ale ofițerilor, soldaților germani și austro-ungari căzuți în
Biserica Sfântul Mihail din Cisnădioara () [Corola-website/Science/323818_a_325147]
-
i erau un popor germanic, din ramura ostică. Sunt originari probabil de pe teritoriul actualului stat Norvegia sau de pe insula Bornholm ("Burgundarholm"), insulă aparținând astăzi Danemarcei și situată în Marea Baltică. Denumirea acestei insule ar însemna « insulița burgunzilor ». Pentru prima oară, triburile burgunde sunt menționate, în a doua jumătate a secolului I d.Hr., în lucrările lui Plinius cel Bătrân, care scria în anul 78 că poporul burgund se găsea în primul secol al erei creștine în actuala Pomerania
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
i erau un popor germanic, din ramura ostică. Sunt originari probabil de pe teritoriul actualului stat Norvegia sau de pe insula Bornholm ("Burgundarholm"), insulă aparținând astăzi Danemarcei și situată în Marea Baltică. Denumirea acestei insule ar însemna « insulița burgunzilor ». Pentru prima oară, triburile burgunde sunt menționate, în a doua jumătate a secolului I d.Hr., în lucrările lui Plinius cel Bătrân, care scria în anul 78 că poporul burgund se găsea în primul secol al erei creștine în actuala Pomerania (în Polonia vestică), între Oder
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
Danemarcei și situată în Marea Baltică. Denumirea acestei insule ar însemna « insulița burgunzilor ». Pentru prima oară, triburile burgunde sunt menționate, în a doua jumătate a secolului I d.Hr., în lucrările lui Plinius cel Bătrân, care scria în anul 78 că poporul burgund se găsea în primul secol al erei creștine în actuala Pomerania (în Polonia vestică), între Oder și Vistula . Mai precis, în acea epocă, teritoriul său era delimitat la est de Vistula, la vest de Warta până la confluența sa cu Noteć
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
în Polonia vestică), între Oder și Vistula . Mai precis, în acea epocă, teritoriul său era delimitat la est de Vistula, la vest de Warta până la confluența sa cu Noteć, la nord și la sud de teritoriul "rugilor". Potrivit istoricului Iordanes, burgunzii ocupau încă, același teritoriu, în anul 245.. Cam la aceeași dată, tot potrivit scrierilor lui Iordanes, printr-un atac, gepizii conduși de regele Fastida, îi înfrâng pe burgunzi, pe teritoriul lor; după această înfrângere, burgunzii sunt practic mult slăbiți, ceea ce
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
teritoriul "rugilor". Potrivit istoricului Iordanes, burgunzii ocupau încă, același teritoriu, în anul 245.. Cam la aceeași dată, tot potrivit scrierilor lui Iordanes, printr-un atac, gepizii conduși de regele Fastida, îi înfrâng pe burgunzi, pe teritoriul lor; după această înfrângere, burgunzii sunt practic mult slăbiți, ceea ce i-a determinat, se pare, să se deplaseze spre vest. i au participat la "invaziile barbare" și la migrațiile de la sfârșitul Antichității și de la începutul Evului Mediu. În anul 411, au traversat Rinul și au
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
deplaseze spre vest. i au participat la "invaziile barbare" și la migrațiile de la sfârșitul Antichității și de la începutul Evului Mediu. În anul 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. În mijlocul luptelor dintre romani și huni, "Regatul burgund" a ajuns să ocupe teritoriul care se află astăzi la granița dintre Elveția, Franța și Italia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
Evului Mediu. În anul 411, au traversat Rinul și au format un regat la Worms. În mijlocul luptelor dintre romani și huni, "Regatul burgund" a ajuns să ocupe teritoriul care se află astăzi la granița dintre Elveția, Franța și Italia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea în regiunea Elveției Romande și în sfertul
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
huni, "Regatul burgund" a ajuns să ocupe teritoriul care se află astăzi la granița dintre Elveția, Franța și Italia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea în regiunea Elveției Romande și în sfertul de sud-est al Galiei. Această entitate teritorială, rezultat al fuziunii reușite a celor două etnii, "burgundă" și "galo-romană", a primit
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
astăzi la granița dintre Elveția, Franța și Italia. Aici, burgunzii au reușit să fondeze un regat pe care l-au dezvoltat în comunitate cu galoromanii, autohtoni în respectivul teritoriu. Burgunzii au fost cultural și lingvistic romanizați de populația galo-romană. Regatul burgund se întindea în regiunea Elveției Romande și în sfertul de sud-est al Galiei. Această entitate teritorială, rezultat al fuziunii reușite a celor două etnii, "burgundă" și "galo-romană", a primit denumirea de "Burgondia", regat denumit și "regnum Burgundiæ", de unde a rămas
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
Această entitate teritorială, rezultat al fuziunii reușite a celor două etnii, "burgundă" și "galo-romană", a primit denumirea de "Burgondia", regat denumit și "regnum Burgundiæ", de unde a rămas până azi, denumirea regiunii franceze Bourgogne. Politica tolerantă și abilă urmată de suveranii burgunzi a dus la crearea unei identități, a unui sentiment național burgund.. Teritoriul burgunzilor va fi curând supus de merovingieni, care din Galia începeau să se extindă teritorial spre est (Europa Centrală).
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
burgundă" și "galo-romană", a primit denumirea de "Burgondia", regat denumit și "regnum Burgundiæ", de unde a rămas până azi, denumirea regiunii franceze Bourgogne. Politica tolerantă și abilă urmată de suveranii burgunzi a dus la crearea unei identități, a unui sentiment național burgund.. Teritoriul burgunzilor va fi curând supus de merovingieni, care din Galia începeau să se extindă teritorial spre est (Europa Centrală).
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
galo-romană", a primit denumirea de "Burgondia", regat denumit și "regnum Burgundiæ", de unde a rămas până azi, denumirea regiunii franceze Bourgogne. Politica tolerantă și abilă urmată de suveranii burgunzi a dus la crearea unei identități, a unui sentiment național burgund.. Teritoriul burgunzilor va fi curând supus de merovingieni, care din Galia începeau să se extindă teritorial spre est (Europa Centrală).
Burgunzi () [Corola-website/Science/323221_a_324550]
-
murise la nașterea copilului lor în 1445. După căsătorie, Charlotte a devenit Delfină a Franței. S-a spus că Ludovic a neglijat-o. Când vestea succesiunii sale asupra tonului Franței a ajuns la urechile cuplului, care se afla la curtea burgundă, imediat Ludovic și-a abandonat soția în Burgundia pentru a-și asigura moștenirea, lăsând-o pe Charlotte dependentă de Isabella de Bourbon să-i împrumute trăsurile necesare pentru a călători în Franța să i se alăture. La 22 iulie 1461
Charlotte de Savoia () [Corola-website/Science/323351_a_324680]
-
anglo-saxonă afirmă că Cnut și-a condus armata în Scoția la întoarcerea din pelerinajul efectuat la Roma. Cronica afirmă că aceasta s-a întâmplat în 1031, dar sunt motive pentru care istoricii bănuiesc că ar fi fost în 1027. Cronicarul burgund Rodulfus Glaber relatează expediția la scurt timp după aceasta, descriindu-l pe Máel Coluim ca fiind „puternic în resurse și arme ... foarte creștin în credință și faptă”. Ralph afirmă că între Máel Coluim și Cnut s-a ajuns la pace
Malcolm al II-lea al Scoției () [Corola-website/Science/324251_a_325580]
-
cunoscuseră pe Balduin anterior plecării sale în cruciadă au respins categoric această pretenție, însă uzurpatorul a reușit să atragă mai mulți partizani, în special din rândurile țărănimii. În cele din urmă, dovedindu-se că uzurpatorul nu este decât un servitor burgund, el a fost executat în 1226.
Balduin I de Constantinopol () [Corola-website/Science/324339_a_325668]
-
comitatul de Zürich și a invadat regiunea Konstanz, pe atunci centrul și practic capitala Ducatului de Suabia. Cu toate acestea, la Winterthur Rudolf a fost înfrânt de către Burchard, care astfel a consolidat puterea ducatului și l-a silit pe regele burgund să renunțe la pretențiile sale teritoriale. În același an, el l-a recunoscut pe noul rege ales al Germaniei, Henric "Păsărarul", pe atunci duce de Saxonia. În schimb, Henric i-a acordat lui Burchard drepturile de taxare și de învestitură
Burchard al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325290_a_326619]
-
III-lea a devenit Episcop de Liège. Cu toate acestea, la moartea lui William în 1417, a izbucnit un război de succesiune între Ioan și fiica lui William, Jacqueline de Hainaut. Acesta război a dus la cedarea teritoriilor în mâinile Burgunzilor în 1432. Împăratul Ludovic al IV-lea a reunit Bavaria în 1340 însă din 1349 Bavaria a fost despărțită între descendenții săi, care au creat ramura Bavaria-Landshut, Bavaria-Straubing, Bavaria-Ingolstadt și Bavaria-Munich. După Războiul Landshut de Succesiune, Bavaria a fost reunită
Casa de Wittelsbach () [Corola-website/Science/322163_a_323492]
-
va media conflictul cu Anglia și în cele din urmă a declarat război Angliei, chiar dacă marina franceză nu a fost angajată în mare măsură. Prin urmare singurul potențial obstacol în fața expansiunii franceze rămâne Sfântul Imperiu Roman. Ca parte a Cercului Burgund, Țările de Jos Spaniole se află sub protecția Imperiului, datorită acordului de la Augsburg din 1548 dintre Imperiu și Sfântul Împărat Roman Carol Quintul (care fusese de asemenea rege al Spaniei), acord în urma căruia Imperiul le datorează asistență în caz de
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]