2,949 matches
-
știa rostul lucrurilor. Doamne, ce se întâmplă cu noi, fiii Tăi? De ce ne dai drumul din mâinile Tale? Nu știi că suntem slabi și cădem numaidecât în ispită? Unde o fi respectul pentru pământ? De ce e nemuncit și plin de buruieni, când se discută tot timpul că omenirea se află în secolul vitezei și a tehnologiilor moderne? La ce bun tehnologii moderne, dacă nu se mai știe gustul pâinii din grâu adevărat? Ai grijă de noi, Doamne! IOANA STUPARU Referință Bibliografică
GUSTUL PÂINII RONÂNEŞTI de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1008 din 04 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352145_a_353474]
-
pe câmpul ce doarme verde smarald. feciorul o-așteaptă în lunca pe neașteptate în brațe o prinde în iarbă cea udă flamand o aruncă și focul iubirii în ea îl aprinde Bătrână casă Bătrână casă zace într-o rană Doar buruieni aburca înspre coama, Fântână clipocește a dojana În jur nu-i nimeni să-i întindă-o mâna. E ceas de-amiezi, dar nu-i nici-o suflare Pustie și sinistră-i așezarea Cu lacrimi de copil se umple zarea Și păsări
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
datoria de a le îndruma pașii și de a le veghea devenirea, fiindcă - spunea el - „lumea de mâine va arăta așa cum vor rodi ei, și ei vor rodi numai dacă noi îi vom plivi, adică dacă vom stârpi din jurul lor buruienile care-i sufocă”. Același interes l-a manifestat părintele Calciu și pentru tinerii români „desțărați”, pe care i-a întâlnit în exilul său de peste Ocean. În cele câteva vizite pe care i le-am făcut în America, am fost plăcut
PĂRINTELE GHEORGHE CALCIU DUMITREASA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356277_a_357606]
-
veche din țară, fiind unul dintre obiectivele turistice cu care Mangalia se mândrește. Ea a fost ridicată în anul 1525 de fiica lui Selim al doilea, în stil maur. În perioada comunistă a fost lăsată în paragină și năpădită de buruieni, iar cimitirul unde se aflau morminte vechi, de peste 300 ani, nu mai era delimitat de niciun fel de gard. După 1989, moscheea a fost reamenajată cu ajutorul Primăriei Municipiului Mangalia și zilnic, ea este vizitată de vârstnicii care vin la rugăciunile
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
2012 Toate Articolele Autorului Într-o bună zi, Care va fi, nu pot știi, dar toți vom constata că nu mai există cuvântul acasă pentru multi dintre noi findcă nu ne pasă. Atunci toaca știu va bate în pustiu, iar buruienile se vor întinde peste toate gropile ce erau altădată altare, școli, morminte, ulițe umbrițe cu duzi și tei. Vom plânge atunci, noapte și zi picurind lacrimi peste cărțile de poezii. Referință Bibliografica: ATUNCI / Rodica Elenă Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
ATUNCI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 592 din 14 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355056_a_356385]
-
o țară? Am fost plecat vreo patru ani pe-afară; Azi am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poarta nu e zăvorâtă, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar
SINGURA MEA AVERE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355337_a_356666]
-
Pentru a scurta drumul am ieșit pe ușa din spatele blocului. Era o zi senină și roua dimineții răsfrângea razele soarelui în mii de briliante. Trecând prin iarba spațiului verde, soția mea a observat un gheomotic cenușiu într-un smoc de buruiană de la baza unui garaj. L-a atins cu vârful pantofului și atunci un cioculeț și doi ochi nevinovați ne-au privit speriați, sau poate a speranță, din iarba udă a dimineții. Soșia s-a aplecat și l-a luat în
DIN LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356572_a_357901]
-
aplecat smerit crengile pentru ca trecătorii să poată gusta și să simtă aroma fructelor coapte. Cu o condiție însă : trebuie să fie de bună credință. Melania Cuc s-a dovedit o agricultoare destul de râvnică. Ea a trudit în propriul ogor pentru ca buruienile să nu năpădească și să strice culturile. Când i s-a părut că totul e gata, și-a poftit prietenii la ospăț. Ospățul cuvintelor, cel mai sățios dintre toate. Iată și confesiunea autoarei : Am scris aproape „terapeutic”, ca să mă conving
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
insectă este aceasta, lunguiață și cu aripi verzi? - Este o libelulă sau calul popii îi mai zicem. Le prindeam de pe lângă pârâiașul din spatele grădinii de legume a străbunicii, când veneam în vacanțe . Se așezau pe iarbă, pe legume sau pe diverse buruieni.Vezi ce aripi transparente are? Abia am putut să pun această libelulă în insectar fiindcă tatăl tău, când le prindea, le ținea strâns aripile ca să nu scape și le strivea. - Bunico, am sa te întreb și eu ceva, spuse Alexia
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
Speranța 2005) Cu ani în urmă am trecut prin Cluj pe langă Facultatea de Medicină Veterinară. Într-un gard lateral al acestei facultăți există o poartă veche, ruginita, închisă cu un lacăt la fel de vechi și de ruginit, si cu niste buruieni crescute de jur împrejur. Pe această poartă laterală scria cu vopsea: “POARTĂ ÎNCHISĂ DEFINITIV. INTRAREA SE FACE PE POARTA PRINCIPALA”. Atunci m-am gandit la acele multe porți “închise definitiv” din sufletele oamenilor: poartă către soție, catre soț, către copii
POARTA INCHISA DEFINITIV de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356685_a_358014]
-
avut de zis, A fost să mă sperii Dând cu bățu-n baltă Stelele puzderii Luminau olaltă - Nici nu mă mai miră Câte mi se-ntâmplă Sacadat respiră Ornicul din tâmplă Unde-mi ești junețe, Unde, idealuri? Azi îmi dau binețe Buruieni pe dealuri Îmi rămâne însă Șansa, cea de-a doua Toată darea strânsă S-a topit ca roua Plângi? Poate te bucuri Cine le împarte Din puține lucruri, Tuturora parte? Plâns ori satisfacții Zilnic efemerul Se coboară-n fracții Diluând
EU, NEŞTIUTORUL de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355571_a_356900]
-
izvor secătuit să faci să țâșnească râuri de apă vie! *Edificarea semenilor trebuie să înceapă cu edificarea de sine. *Grea povară; să te simți înstrăinat până și de tine însuți. Nu poți clădi pe un teren mișcător, mlăștinos, plin de buruieni otrăvitoare. Să facem întâi curățenie împrejur, apoi înlăuntrul nostru, la urmă să adăugăm cu smerenie prima piatră la edificiu. *Și dacă în clipa următoare va trebui să pleci în marea călătorie și Dumnezeu la judecată ți-ar spune, așa cum și
AFORISME DESPRE SENECTUTE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355622_a_356951]
-
Ele îi vor fixa numele în galeria marilor patrioți români din Basarabia”. (Valentin Mândâcanu) „Vlad Pohilă e un voievod, dar unul de travaliu asiduu, de efort continuu, e un latifundiar, dar unul cu sapa mereu în mână (...) pentru a stârpi buruienile de pe ogorul românismului”. (Valentin Mândâcanu) „Vlad Pohilă este un remarcabil lingvist, dar și un strălucit publicist, care s-a ascuns în adâncul unei modestii rar întâlnite la noi...”(Grigore Vieru) CARTEA ( Se dedică, cu sfială , Cărturarului Vlad Pohilă) Snop de
SCRIITORUL VLAD POHILĂ ANIVERSEAZĂ APOTEOTIC ŞASE DECENII DE VIAŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346045_a_347374]
-
din Pasul Vălișoare cobor în Brad, un orășel cu rezonanțe istorice și tradiții în mineritul metalelor prețioase. Urmează o intersecție unde o iau spre Abrud pe un drum denivelat și cu gropile petecite cu bitum de proastă calitate, străjuit de buruieni și de ce mai aruncă unii trecători din goana mașinilor. Benzinării sărăcăcioase cu grupuri sanitare murdare. Abrudul pentru mine are o rezonanță istorică unică. Două semnificative evenimente s-au petrecut aici pe care românii ar trebuie să le cunoască bine, să
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ! (3) ÎN DRUM SPRE ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346149_a_347478]
-
strigătoare la cer, cu acoperișul spart și țigle furate ca distrugerea să se facă mai repede, cu geamuri sparte, cu tencuiala căzută și cărămizi distruse de ape și igrasie, iar gardul din față ruginit și incomplet lasă să se vadă buruienile ce au început să crească și pe trepte. Cerule mare, ce națiune de trădători am ajuns! Nu am ajuns, am fost din totdeauna, genele plebei romane se văd în noi de la trădarea lui Vlad Țepeș, Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, Ioan
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ! (3) ÎN DRUM SPRE ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346149_a_347478]
-
o țară? Am fost plecat doar patru ani pe-afară; Azi am venit și-o caut cu ardoare, Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare. O caut peste tot, am fost și-n sate, Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitate M-au rătăcit într-un pustiu de cioate. Acasă poartă nu e zăvorâta, Căci mama tot mai iese și se uită; Atâta dor i-a mai rămas pe lume, Feciorii să-i mai strige iar
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
o țară?Am fost plecat doar patru ani pe-afară;Azi am venit și-o caut cu ardoare,Dar n-o găsesc și-n suflet rău mă doare.O caut peste tot, am fost și-n sate,Ogoare plâng în buruieni lăsate, Înspre păduri, potecile uitateM-au rătăcit într-un pustiu de cioate.Acasă poartă nu e zăvorâta,Căci mama tot mai iese și se uită;Atâta dor i-a mai rămas pe lume,Feciorii să-i mai strige iar pe
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
lui! În principal, trebuie să veghez să nu dispară lunetele din mansardă și, de asemenea, instrumentele meteorologice lăsate și ele în grija mea. Instrucțiunile postului meu prevăd de toate: paza Observatorului, ținerea legăturii telefonice cu primăria din Vatra Dornei, îndepărtarea buruienilor ori a zăpezilor de pe lespezile de ciment din preajmă, tăierea lemnelor, curățenia în camere și în mansardă, ștergerea de praf a lunetelor și a cadranelor... Uf! câte munci nesuferite pentru un biet absolvent de facultate al cărui unic țel în
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
până m-am lămurit cât de ridicole erau toate acele îndeletniciri care mi s-au impus. De atunci am început să șterg husele și obiectivele lunetelor rar de tot - când îmi dădeam seama că-mi mânjesc hainele din cauza lor, iar buruienile din curte preferam să le biciuiesc cu un băț - retezând vârfurile mai răsărite ale pălămidelor, doar atunci când îmi venea cheful. Nici în privința meseriei mele nu puteam să mă declar întru totul mulțumit: aveam obligația să mențin continuu în observație o
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
struguri, doar rădăcinoasele au fost salvate.Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume și rămân blocată; nu pot înainta din cauza stufărișului care s-a îndesit și a crescut foarte înalt, din primăvară până în toamnă. În anii trecuți erau numai buruieni și era amenajată o alee spre pârâiaș, acum totul este ca un zid. Mă întristez fiindcă an de an găsesc totul schimbat: în vremea copilăriei mele creștea o iarbă așa de frumoasă, ca un fel de gazon, de-o parte
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
a dus și camionul ! E clar ,de la o vârstă încolo, nu mai ai căutare și nici succesul așteptat. Trebuie să iei viața direct în piept. Și dacă nu poți să iei viața,măcar să iei peretele ! M-agăț încet,încet de buruienile crescute liber și nestingherite. Nu sunt deloc prietenoase,simt mâinile înroșite ,genunchii mă ustură îngrozitor, dar dacă vrei să ai succes e musai să te lupți. Aștepți degeaba para mălăiață ! Dracula nu mai e atât de supărat pe mine, căci
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
grădina părăsită a sufletului chinuit, Dând naștere stâncilor reci și mute de granit. Doamne, Lasă-mi rațiunea liberă, lanțurile-i rupe, Nu lăsa noaptea hâdă-a inconștienței să triumfe. Oprește faptele dezlănțuite ce se succed contorsionate, Tapetând sipetul inimii, cu buruieni crescute din păcate. Doamne, Lasă-mi liniștea să mă mângâie pe frunte, Ajută-mă să merg drept, peste-a vieții strâmbă punte. Usucă ploaia ochilor stinși, ce obrajii îi inundă Și-nvăluie-mi ființa c-o lumină caldă,nudă. Doamne, Din pocalul
RUGĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370083_a_371412]
-
Când patruzeci de primăveri pe frunte ierni chema-vor Shakespeare traducere adaptată Mihaela Tălpău Când patruzeci de primăveri pe frunte ierni chema-vor din tinerețea ta lumină vor fură cu ochi triști frumoasă ta făptura cu riduri transforma-vor ca buruiana parcă văzut-am cum reziști să nu cred că iubirea păli-va-n tinerețea noastră cu comoara zilelelor robuste ascunsă-n noi să spun, ca-n ochii tăi e-o rană-adânc albastră unde se-nghite ruga-suspin din amândoi cât mai
CÂND PATRUZECI DE PRIMĂVERI PE FRUNTE IERNI CHEMA-VOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370389_a_371718]
-
toată puterea ființei și a minții mele ca Adevărul să fie scos din apele murdare în care-l îngropaseră fariseii comuniști, să dau omenirii nestemate din folclorul nostru și să nu preget niciodată în a curăți Grădina Maicii Domnului de buruienile răului.” Doina „TRISTEȚE, MÂNCA-TE-AR CORBII” (din albumul muzical „DOINA NEMURITOARE ȘI PRIETENII SĂI” pe care am închinat-o măicuței Elisabeta Zamfir, cea care a plâns izvoare de lacrimi pentru fiul iubit, GIGI (fiind în exil peste 18 ani
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370402_a_371731]
-
pregătesc pentru câmp. Dar când începusem să mă bucur și să-mi strâng la piept amintirile, m-am lovit cu putere de realitate. De o realitate dureroasă. Următoarea casă pare ruptă din filmele de groază. Pomi cât mâna de groși, buruieni cât casa... Cu greu mai zărești ceea ce, cândva, a fost o casă de oameni gospodari. Uși rupte, ferestre sparte, pereți dărâmați, tristețe, gust amar. Următoarea, la fel. Apoi una locuită, încă trei părăsite, alta locuită de o bătrână și încă
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]