KorAP: Find »[drukola/base=buton & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...341 >

8,522 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

ALVR putea să-l găsesacă pe cumpărător sau că, destul de posibil, Îi cumpăraseră chiar ei În favoarea unuia dintre clienții lor. Rus fiind, Sanford Își dorise Întotdeauna să posede o fărâmă de istorie rusă. De asemenea, auzise că Tom Ford colecționa butoni Fabergé, ceea ce l-a făcut să se simtă cât se poate de OK În legătură cu cheltuirea a peste 100.000 $ pe două bucăți de smalț galben care măsurau fiecare mai puțin de 4 cm2. A, da, știu de butonii de Paște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Ford colecționa butoni Fabergé, ceea ce l-a făcut să se simtă cât se poate de OK În legătură cu cheltuirea a peste 100.000 $ pe două bucăți de smalț galben care măsurau fiecare mai puțin de 4 cm2. A, da, știu de butonii de Paște, șopti Robert, cadavrul, adică responsabilul de vânzări din magazin, care era de serviciu În dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
dimineața aceea. Vorbea Încet, ca și cum s-ar fi temut să nu trezească morții. —Uraaa, făcu Lauren, cât de Încet putea. Știam eu că voi o să mi-i găsiți. —Domnișoară Blount, nu avem nici cea mai vagă idee unde se află butonii În prezent, spuse Robert. A Început să-și facă ordine pe birou, ca și cum acela era sfârșitul discuției. Cine i-a cumpărat? am Întrebat eu. Nu vă putem da informații despre clienții noștri, domnișoară, răspunse Robert, cu o privire severă, dezaprobatoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
legăna pe brațul ei. Știu și eu, Robbie... Fără Îndoială că putem aranja ceva pentru dumneavoastră, domnișoară Blount. Sunteți o clientă fidelă, spuse Robert, uitându-se la Lauren ca un uliu. Aranjamentul ăsta ar putea include și numele misteriosului domn Butonii Fabergé? Lauren nu schița nici o expresie, devenise brusc o femeie de afaceri. Robert răsuflă zgomotos, Înclină capul Într-o parte și se uită destul de supărat la Lauren. Apoi ne-a făcut semn să-l urmăm Într-un birou din spate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
imens birou Îmbrăcat În piele, pe care erau Îngrămădite cărți, casete cu bijuterii și schițe cu desene reprezentând pietre prețioase. Cumva, Robert se strecură În spatele biroului și tastă la un P.C. care părea antic. Pe monitor apăru o fotografie cu butonii. Erau frumoși, delicați, iar smalțul galben era atât de aprins, Încât părea că strălucește. Dedesubt, erau scrise câteva date: Preț: 120.000 $ Client: G. Monterey Modalitate de plată: transfer bancar — G. Monterey. Cine este? am Întrebat eu. Noi nu-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
scrise câteva date: Preț: 120.000 $ Client: G. Monterey Modalitate de plată: transfer bancar — G. Monterey. Cine este? am Întrebat eu. Noi nu-l cunoaștem, că nu l-am Întâlnit. Cineva a sunat din partea lui, banii au fost transferați și butonii au fost duși la Park Hyatt În Moscova. Au fost foarte discreți, explică Robert. Nu au dorit să ne dea numere de contact, ceea ce este ceva obișnuit pentru mulți dintre clienții noștri din Rusia. Este atât de periculos, că nici unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
trebuit să cumperi brățara aia, i-am zis lui Lauren când ne Îndreptam cu un taxi Înapoi În centru. —O să o pun pe nota de plată a „clientului“, spuse Lauren pe un ton obraznic. Sanford Își dorește așa de mult butonii ăia, că nu-i pasă cât Îl costă. Și am bănuiala că munca mea de căutare va fi destul de costisitoare, continuă ea, cu o sprânceană ridicată. Am Început să râd. Lauren era În stare să scape cu fața curată nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
că e și nu știu ce meci de polo pe zăpadă la care Lauren ține să meargă. — Ce naiba caută Lauren la Moscova? Întrebă Hunter, intrigat. —Ea Îi zice călătorie de afaceri și de plăcere. Încearcă să cumpere pentru Sanford nu știu ce pereche de butoni Fabergé și Întâmplarea face că aceștia sunt În proprietatea tipului ăstuia de care ea a hotărât că este nebunește Îndrăgostită. Unul pe care Încă nu-l cunoaște. Îl cheamă Giles... care era numele de familie? Giles Monterey, așa. Ea Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
pielea catifelată. Să știi că prietenul tău, domnul Monterey, se va afla cu siguranță la meciul de polo pe zăpadă de mâine după-amiază, spuse Gerski mai târziu În acea seară. — Nu este prietenul meu, Gerski. Mă aflu aici pentru achiziționarea butonilor Fabergé și atât, zise Lauren, pe un ton cât se poate de neconvingător. Lauren era, desigur, În misiune. I se pusese pata rău pe Giles Monterey. În ciuda totalei neseriozități cu care tratează căsătoria și iubirea, proaspăt divorțata Își ia foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu ne mișcam. Traficul era un haos. Nimeni nu se deplasa. — Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o. —Păi, ne-am Împrietenit la cataramă În treizeci de secunde, dar când eu am sugerat că poate ar vrea să Își vândă butonii Fabergé lui Sanford, și-a ieșit din minți. Mi-a spus: „Nu i-aș vinde nimic niciodată omului ăluia.“ —Nu-mi vine să cred că accepți un răspuns negativ, Lauren. Nu e stilul tău. — Știi ceva? O dată În viață, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Mortimer ai spus? Și tu locuiești la New York? Da, am răspuns. —Aha... tu ești Sylvie Mortimer. Foarte interesant, spuse el, fixându-mă cu o privire plină de curiozitate. Brusc, Își reveni și-i spuse lui Lauren: Ascultă, știu că vrei butonii și că eu am spus că nu o să mă despart de ei niciodată, dar... ei... există ceva care m-ar face să renunț la ei. Spune-mi ce, zise Lauren, În mod evident neintenționând să-l invite pe Giles În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
renunț la ei. Spune-mi ce, zise Lauren, În mod evident neintenționând să-l invite pe Giles În mașina care stătea pe loc. —Vreau diamantul Princess Letizia. Dacă poți să faci rost de el pentru mine, o să-ți vând ție butonii. —Ești nebun? Este una dintre nestematele cele mai de preț din lume. Sally Rothenburg este proprietara pietrei din 1948. A refuzat toate ofertele, spuse Lauren, cu un ton uimit. Ești o tipă foarte convingătoare, spuse Giles cu un zâmbet șarmant

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
foarte bună, deși Într-un mod violent. A plecat de acasă la 12:15, Însoțită de un agent de pază angajat să protejeze bijuteria. Lauren era convinsă că se Îndrepta către un succes profesional și sentimental: era hotărâtă să obțină butonii Fabergé și să Își treacă pe răboj Cuplarea nr. 3, dintr-o singură lovitură. Vă puteți imagina surprinderea mea când Lauren și-a făcut apariția la mine la atelier pe la ora 5 În după-amiaza aceea, cu fața palidă murdară de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
cum un rus cu o ținută impecabilă, probabil având spre treizeci de ani, Își făcuse apariția spunând că el era cel care trebuia să ia inima În numele lui Monterey. Dintr-un săculeț din catifea din jachetă, el scosese la vedere butonii lui Nicolae al II-lea, plus o scrisoare prin care se anunța schimbarea planului. Agentul de pază al lui Lauren Îi dăduse trimisului bijuteria În formă de inimă. Toată afacerea s-a Încheiat În cinci minute, iar Lauren nu se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Lauren Îi dăduse trimisului bijuteria În formă de inimă. Toată afacerea s-a Încheiat În cinci minute, iar Lauren nu se alesese din ea nici măcar cu o stridie crudă, darămite cu o Cuplare. Sper că lui Sanford i-au plăcut butonii, după toată povestea asta de dragoste neîmplinită, mormăi Thack, cu gura plină de ace de gămălie, În timp ce prindea cu mare grijă o bucată de tafta lila de un manechin de croitorie. —Și Încă o chestie groaznică. Trec prin toate astea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
treaba, și apoi mă duc la apartamentul lui Sanford de la Mark și totul a fost... a fost absolut groaznic, groaznic. Lauren Îi povestise lui Sanford, un pic umflându-se În pene, despre escapada la Moscova pentru a face rost de butoni, dar el Îi Întrerupsese relatarea entuziastă despre Monterey la meciul de polo. —A fost atât de aiurea... de ciudat... de parcă era gelos sau ceva de genul ăsta, spuse Lauren. Pot să fumez? — Doar de data asta, zise Thack. Dacă Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
extraordinar, da’ nu e... Giles Monterey, nu? Nimic nu e mai rău decât dezamăgirea În dragoste, așa-i? Eu speram la o ședință de Cuplare cu domnul Moscova și nu m-am ales decât cu o afurisită de pereche de butoni Fabergé și cu un sărut din partea unui pat cu apă. Ăsta e cel mai nasol Crăciun din viața mea. Mie, pe de altă parte, Crăciunul mi se părea de basm. Nu Întotdeauna fusese așa. Pe vremea când eram celibatară, Crăciunul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
care se crede că ar fi faimoasa inimă a Prințesei Letizia a Spaniei. Piatra a fost un cadou din partea mirelui, Giles Monterey, despre care se știu foarte puține lucruri. Se crede că perechea s-a cunoscut datorită unei perechi de butoni Fabergé, expuși la Muzeul Ermitaj din Sankt Petersburg. Cei doi se cunosc de cinci săptămâni, când domnișoara Blount a dispărut de la reședința din New York. Existau temeri că a murit sau că a fost răpită. Când a fost rugată să comenteze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

dormitoare, patru băi, holul lambrisat cu lemn de pin și sânge care curge pe pereții bucătăriei, a vândut-o de opt ori în ultimii patru ani. — Trebuie să vă pun pe așteptare două minute, îi spune noului proprietar, și apasă butonul roșu. Helen e îmbrăcată cu taior alb și pantofi asortați, dar nu alb ca zăpada; e mai degrabă albul acela când mergi la schi într-o stațiune de lux din Canada, cu mașină închiriată și șofer la dispoziție, cu 14

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
piept. — Mi-a spus că o să mă protejeze. Cristalul îi lasă o pată umedă, mai închisă la culoare, pe bluza portocalie. — A, și, înainte să pleci, zice Helen, fă-mi și mie legătura cu Billy sau Emily Burrows. Helen apasă butonul cu apel în „așteptare“ și spune „Îmi cer scuze“. Spune că opțiunile sunt destul de clare. Noului proprietar nu-i rămâne decât să se mute, să semneze un document de reziliere, iar problema casei rămâne în seama băncii. Sau, zice eroina

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
un transfer în altă localitate. Le spuneți că sunteți îndrăgostit de casa asta. Și, în rest, rămâne secretul nostru. — Bill Burrows e pe linia doi, spune Mona din biroul celălalt. Iar în stație zice: „Recepție?“. Eroina noastra apasă un alt buton și zice: „Bill!“. Îi șoptește Monei cuvântul „cafea“. Își smucește capul spre fereastră și-i șoptește „du-te“. „Mă recepționați?“ zice în stație. Așa era Helen Hoover Boyle. Eroina noastră. Moartă acum, dar nu moartă. Așa arăta o zi obișnuită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
își va reveni pe deplin. Agenda ei legată în piele roșie se află pe locul dintre noi. O întreb, în timp ce străbatem Dakota de Nord și Minnesota, cum a dat de descântecul de adormire. Și, cu o unghie roz, apasă un buton, undeva, în întuneric, și trece mașina pe pilot automat. De altundeva, din întuneric, aprinde plafonierele. Pe vremea aia eram agent de vânzări la Skin Tone Cosmetics, zice. Stăteam într-o rulotă destul de amărâtă. Cu soțul meu, zice. În scriptele medicale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
înapoi. Zice, scuturând din cap: Nu vă mai bateți capul cu mine. Eu nu sunt decât un pui de aligator pe care îl aruncați în veceu când nu mai puteți să-l țineți. Helen bagă mașina în viteză. Apasă un buton, și portiera lui Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
roșie cu niște tampoane de vată, colorându-le în mov. Alături de sticluțe, tampoanele de vată și dicționare e o lampă cu mâner. Un fir duce până la o priză din perete. — Lampă fluorescentă, zice Helen. Am închiriat-o. Apasă pe un buton și ține lampa deasupra ceaslovului deschis, dând paginile pe rând până ajunge la una acoperită de cuvinte roz, strălucitoare. — Asta e scrisă cu spermă. Fiecare vrajă e scrisă de altă mână. Mona, care stă la biroul ei din secretariat, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

luminile, pe rînd, de la albul viu pînă la clar-obscurul în care obiectele din jur par umbre. Trece în spatele barului și pornește magnetofonul, făcînd să răsune, din pereți, o melodie la modă apoi, de pe cealaltă pistă, acordurile unei simfonii. Apasă un buton și întreabă: Maria?, dar nu vine nici un răspuns. Apasă alt buton: Doina? Da, tata vine răspunsul fetei, în interfon. Mama unde-i? În bucătărie. Maria? întreabă Săteanu după ce apasă iarăși un contact. Da se aude vocea Măriei Săteanu. Sînt jos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]