530 matches
-
nou ea crește. Mama toarnă cu tot zorul Apă-n pumni, și se grăbește La copil și-i răcorește Obrăjorul. Bea apoi și ea pe fugă. Merge iarăși după asta La copil și-i dă să sugă; Frânt-apoi, pe-o buturugă Stă nevasta. Și e liniște pe dealuri Ca-ntr-o mănăstire arsă; Dorm și-arinii de pe maluri Și căldura valuri-valuri Se revarsă. Nici un nor văzduhul n-are Foc sub el să mai ascunză; Nici o pasăre prin zare, Nu se mișcă
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
un bou, iar pe celălalt l-a lăsat înjugat și a plecat să vadă ce este la stână. Aici se aflau Costache Cristescu, Ion Timofte și doi jandarmi. Toți patru se întreceau în trasul cu arma la țintă într-o buturugă de lemn. După mai multe astfel de încercări, printre care a luat parte și Dumitru, care din toate spusele era un trăgător bun, a avut loc o discuție contradictorie și Dumitru a fost împușcat cu un glonț de război, intrându
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
În mână. — Da, dă-i drumu’. Marjorie zvârli firul peste marginea bărcii și privi momelile scufundându-se-n apă. Se-ntoarse și făcu la fel cu al doilea fir. De fiecare dată, Nick fixa undița de oțel cu câte o buturugă mai mare pe care o proptea astfel Încât să obțină unghiul dorit. Strânse un fir care se lăsase și-l Întinse ca pe o coardă până la locul unde se odihnea momeala pe albia nisipoasă a canalului, și apoi puse piedica mulinetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a pierdut o grămadă, se confesă Nick. — Ei, nici lu’ tata nu i-a fost ușor, zise Billy. — Da’ totul se compensează, spuse Nick. Rămaseră așa, privind focul și gândindu-se la acest adevăr profund. — Mă duc s-aduc o buturugă din spate, spuse Nick. Cât se uitase-n foc, observase că-i cam pe ducă. Voia, de asemenea, s-arate nu numai că ținea la băutură, dar că rămânea același tip practic. Chiar dacă taică-su nu băuse niciodată, Bill n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
acoperite cu păduri de pini. Șoseaua se Întindea Înainte, Înclinându-se din când În când, dar urcând mereu. Nick urcă Înainte. În cele din urmă, urmând drumul paralel cu ținuturile arse și deluroase, ajunse pe creastă. Se sprijni de o buturugă și lăsă sacul să-i alunece de pe spate. În fața sa, cât putea vedea cu ochii, se-ntindea câmpia acoperită de pini. Ținutul ars se termina aici, la stânga, odată cu dealurile. În față vedea pădurile de pini, ca niște insule Întunecate apărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Lake Superior. Abia putea să le vadă În lumina fierbinte a câmpiei, erau palide și Îndepărtate. Dacă se uita prea atent dispăreau. Dar dacă se uita ca din Întâmplare erau acolo, dealurile Îndepărtate. Nick se așeză pe jos, sprijinit de buturuga putrezită, și fumă o țigară. Sacul stătea-n echilibru pe buturugă, cu curelele așteptându-l și cu forma spatelui său imprimată-n pânză. Nick stătea, fumând și privind ținutul. N-avea nevoie să scoată harta. Știa unde se află după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câmpiei, erau palide și Îndepărtate. Dacă se uita prea atent dispăreau. Dar dacă se uita ca din Întâmplare erau acolo, dealurile Îndepărtate. Nick se așeză pe jos, sprijinit de buturuga putrezită, și fumă o țigară. Sacul stătea-n echilibru pe buturugă, cu curelele așteptându-l și cu forma spatelui său imprimată-n pânză. Nick stătea, fumând și privind ținutul. N-avea nevoie să scoată harta. Știa unde se află după poziția râului. Cum fuma, cu picioarele Întinse În față, văzu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
neagră, doar că lucea, În timp ce capul și spatele erau prăfuite. — Du-te, cosașule, spuse Nick, vorbind pentru prima dată cu voce tare, du-te și zboară și tu undeva. Îl aruncă În aer și-l privi cum zbură până la o buturugă carbonizată de peste drum. Se ridică-n picioare. Își sprijini capul de boccea și-și trecu brațele prin curele. Stătu un timp pe creasta dealului, cu sacul În spate, privind ținutul până la râul ce se vedea În depărtare, și apoi Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl ridică. Se aplecă, cu sacul În spate, Își ridică valiza și, ieșind din pădure, o porni spre râu prin lanul de ferigi. Știa că n-are cum să fie mai departe de-o milă. Coborând un deal plin de buturugi, ajunse pe o pajiște. La marginea pajiștii curgea râul. Nick era fericit s-ajungă la râu. Merse În susul apei pe pajiște. Pantalonii i se Îmbibară cu rouă. După ziua fierbinte, roua se lăsase repede și din abundență. Râul nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
fie gâlme sub pături. După ce netezi pământul Întinse cele trei pături. Pe una o Împături de două ori și o Întinse direct pe pământ. Deasupra ei le puse pe celelalte două. Tăie cu toporul o bucată de pin dintr-o buturugă și o ciopârți În așchii pentru cort. Le tăia lungi și destul de puternice, ca să stea bine-n pământ. Acum, că scosese cortul și-l Întinsese pe jos, sacul rezemat de un pin părea mult mai mic. Nick făcu o ancoră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spaghete. — Am dreptul să mănânc chestii de astea, dacă sunt dispus să le car, spuse Nick. Vocea Îi suna ciudat În pădurea Întunecată. Nu mai scoase o vorbă. Făcu un foc cu niște așchii pe care le desprinse dintr-o buturugă. Fixă un grătar deasupra focului, Înfingându-i cele patru picioare În pământ cu ghetele. Puse tigaia deasupra focului, pe grătar. Îi era și mai foame. Fasolea și spaghetele Începeau să se-ncălzească. Nick le amestecă. Începură să facă bulbuci, bule mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și bocind în gura mare, a ieșit și Dochița. Lasă bocitul! Ia o găleată, adu apă din șanț și arunc-o peste foc! ... Când în locul căpiței a rămas doar un morman de cenușă fumegândă, Toaibă s-a așezat pe o buturugă din apropiere, ca să-și revină cât de cât. Cine ți-a pus foc la căpiță, Dochiță? De unde să știu eu dacă dormeam? Și nu bănuiești pe nimeni? Aș bănui eu... Da’ dacă fac păcat? Adică cum să faci păcat? Dacă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nici un vizitator, și priveam pădurile de pin, întrebîndu-mă: poate fi altceva mai bun? Poate altceva avea mai mult sens decât această pădure, de nimeni întrebată de ce crește și pentru cine își dezvăluie neîntîlnita ei frumusețe? Aș vrea să fiu o buturugă, plutind alene, senină, beată, pe apele Gangelui. Să nu mai simt nimic, să nu-mi mai amintesc de nimic. Oare nu poate fi un sens al existenții această întoarcere la mineral, la cristal, de pildă? Să fii un cristal, să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
auzit cum ceva se prăvĂlește pe ușă și o lovește de două ori. Apoi căzu pe podea. După care se auzi un zgomot ca atunci cînd apuci un iepure de picioarele din spate și-l lovești cu capul de o buturugă ca să-l omori. MĂ uitam la tata și-i făceam semne. Zgomotul s-a mai auzit de trei ori și pe urmă am văzut cum ceva se prelinge pe sub ușă. Era sînge și se scurgea foarte Încet. Am alergat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu mâna omului. Lângă unele din măsuțe se vedeau chiar și buturugi, care la nevoie țineau loc de scaune. De bagdadie atârnau lămpile și felinarele trebuitoare la vreme de seară...Alături de hornoaică se găseau câteva legături de usturoi, de ceapă și un șirag de chipăruși roșii ca stacojul, din care crâșmărița punea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
aceeași stradă. Într-o zi m-a invitat la atelierul situat la demisolul clădirii, să-i văd sculpturile, propunându-mi să facem o selecție în vederea unei achiziții pentru muzeu. Avea multe lucrări de diferite dimensiuni, înșirate pe polițe suspendate, pe buturugi din lemn și chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
aceeași stradă. Într-o zi m-a invitat la atelierul situat la demisolul clădirii, să-i văd sculpturile, propunându-mi să facem o selecție în vederea unei achiziții pentru muzeu. Avea multe lucrări de diferite dimensiuni, înșirate pe polițe suspendate, pe buturugi din lemn și chiar pe parchet. Siluete feminine realizate în teracota și ipsos patinat priveau de la înălțime. Mai jos pe un soclu se înalță un proiect de monument istoric, organizat că o adevarată cavalcada. Era o zi deosebit de tristă, momentul
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
În bordei. Când l-am văzut intrând, am sărit drept În picioare. Toader a cam lovit bagdadia bordeiului cu capul În momentul când a vrut să salute pe căpitan. ― Stați jos, copii - ne-a ordonat el, așezându se pe o buturugă ce ținea loc de scaun, aflată Între paturi. A scos o hartă și s-a tras mai aproape de noi. ― Uite ce treabă avem de făcut. Una nu prea ușoară. Priviți aici și fiți foarte atenți ce se cere din partea noastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mare, este pe o stradă liniștită și, în spatele casei, pe o pantă ușoară, are o vie bine expusă la soare și câțiva pomi fructiferi. În plus, sus, în capătul viei, există un loc de refugiu, unde a fost așezată o buturugă mare cu altele mai mici în jur, un fel de masă a tăcerii. Noi însă o s-o numim masa sfaturilor de taină! Nu sună frumos!? - Alex, Alex, când ai devenit tu filozof, poet!? - Așa am fost mereu, dar tu nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
noua lor casă era superb! Ieșind pe terasă, se alertară: copilul nu era nicăieri. - Unde o fi Mihăiță? îl pierduseră. În scurt timp, privirile lor îl întâlniră tocmai departe de tot, în vârful dealului la capătul viei, unde trona o buturugă mare, care avea în jur capete de bușteni drept scaune. - Uite-l, ne face cu mâna năzgâmbul. Ceea ce voiam să fie o surpriză, el a deconspirat-o mai devreme decât credeam. Hai să mergem la el. - Alex, eu nu pot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
bobii! Arendașul își compusese surâsul de circumstanță și-i sărută mâna. Bărbații se retraseră cu explicația că fiind vorba de afaceri... Îl pofti să șează pe fotoliul ce-l ocupase Raul, lângă căminul în care foșneau cu flăcări leneșe două buturugi uriașe. Se așeză și ea pe celălalt fotoliu, murmurând feciorelnic: ― Așa... Acum putem vorbi liniștiți! Platamonu cunoștea ceremonialul. Excesul de gentilețe înseamnă că are mare nevoie de bani. Încercă să previe primejdia și începu să-i pomenească despre recolta care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dar plutonierului de ce i-ai smuls arma?... De ce I-ai lovit?... Spune, tîlharule! Îl plesni cu cravașa peste capul ciuruit de răni vii. Omul scoase un urlet înfiorător, ca și când i s-ar fi dezghiocat carnea, și se prăvăli ca o buturugă găunoasă. Mai furios, maiorul îl călcă în picioare, necontenind cu "hoțule" și "tîlharule". Apoi deodată se retrase câțiva pași și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
orbul apropie bastonul de zid până când vârful sări din muchia zidului. Acuma numără zece pași... Se opriră, gâfâind. Respirația orbului șuieră subțire, dându-i de gol plămânii ciuruiți. Ologu lăsă cârjele să cadă în lături și se așeză pe o buturugă, frecându-și singurul genunchi pe care-l avea. — Vin după noi ? șopti bătrânul, deschizându-și larg ochii goi. La el era pe dos. Ceilalți oameni, odihnindu-se, închideau ochii. Pentru el, care vedea doar niște umbre mișcătoare, ca îndărătul unui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Costică. De pildă, băiatul ăsta ar fi bun pe post de șomoiog... Orbul se lăsă să alunece pe lângă zid și-și strânse genunchii cu brațele. Ologu terminase de frecat genunchiul și acum se căznea, încercând să-și păstreze echilibrul pe buturugă, să-și oblojească glezna. — La urma urmei, poate li se face milă... reluă, într-un târziu, Coltuc, care, spre deosebire de ceilalți doi, neputându-se rezema, rămăsese neclintit. — Milă, ai zis ? ! se stropși Ologu. Pe ce lume trăiești tu, pulică ? Crezi că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
executată? Nu îndrăznesc să reflectez la ce mi se va întâmpla. După unghiul parului, îmi dau seama că terenul a devenit mai puțin alunecos. Fără nici un avertisment, sunt aruncată și mă lovesc de ceva ce-mi pare a fi o buturugă de copac. Capul mi se lovește de o suprafață dură, și durerea pe care o simt este groaznică. Îi aud pe bărbați vorbind, apoi aud pași grei care se apropie. Sunt târâtă printre frunze uscate și împinsă în ceva ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]