735 matches
-
căzute-n adânc, în ținuturi amare și reci. Pe lespezi urechea de-o pui, audu-se viermii, cu freamăt porniți pe căile vremii cu carnea noastră să se cuminece pe rând în nouă duminece. CÎNELE DIN POMPEI Văzui în Pompei acel câne roman. Așa ni-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu foc. Dar cânele, scurt răsucindu-se-n
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Văzui în Pompei acel câne roman. Așa ni-l voiră zeițele sorții - mulaj conservat în materia morții, să nu-l putrezească nici ploaie, nici an. Ieșise să scape din norul din ușă, de noaptea căzută din munte cu foc. Dar cânele, scurt răsucindu-se-n loc, se stinse rânjind și mușcând din cenușă. Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă, din muntele cerului, cotropitor. Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nu mai lucra, măi, duminica, mă faci de râs în sat, puiule, mamă. Ai milă de mine, ai inimă pentru tac’tu. Las-o boalii de treabă și stai liniștit, că ne-a fugări lumea din sat ca pe niște câni. - Bine mamă, o să facem cum zici, dacă tot ți-e rușine cu noi. - Mai, eu vin la voi, doar mă vezi, dar, de, lumea vorbește, nu-l mai amărâți pe tac’tu, că-l vezi tu așa, da’ îl roade
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
timp. Din filmul lui Ciulei derulînd o copilărie pe trei voci distincte, Maria, Alexandra și Alexie Arhir, lipsesc toate acele episoade ștrengărești. Cîinii, Tarzan, Ursu și Turbatu, exemplifică nota mioritică prin motto-ul sugestiv ("Stăpîne, stăpîne, / Îți cheamă ș-un cîne"), același pe care-l alege și Mihail Sadoveanu în romanul său din 1930, Baltagul. Înclin să cred că prin motto, filmul lui Ciulei este mai legat de drama de familie din romanul sadovenian, unde unul dintre soți dispare, iar celălalt
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
dar există în toate celelalte limbi romanice (fr. cœur, it. cuore). Forma românească se poate explica ușor din punct de vedere fonetic: lat. anima > rom. înemă (cu transformarea lui a accentuat urmat de n în î, ca în lat. canem > câne, lat. panem > pâne). În primele texte românești, forma frecventă este înemă, alături de care apare și inimă (la Coresi), fonetism apărut sub influența derivatului inimos (provenit din înemos, cu î neaccentuat devenit i prin asimilare la i din silaba următoare). În
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
oamenii de piatră cărora le ceruse o patrie și un cămin; iar în locul în care se 'ntorceau îi așteptau bântuirea străinătății, siluirea limbii și legii, robia sufletească, mai greu de purtat decât robia trupului. În zadar țăranii aceia își bat cânii în amintire că n-au păzit Capitoliul de galii lui Brennus! Nu galii amenință azi Capitoliul naționalității române, ci apologiștii lui Blanqui și ai nihiliștilor, 38 {EminescuOpXIII 39} oamenii cari n-au în memoria lor nici colindele, nici legenda grațioasă
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de vechituri de le cumpără antereie întocmai ca ale lui, pentru ca niciunul să n-aibă nuri deosebiți de-ai lui. El și cu mosafirii păreau una ș' aceeași caricatură, șchiopătând în șapte chipuri, încît, când porniră din piață, se luară cânii după ei, iar lumea râdea țiindu-se de inimă. Femeia, când [î]i vede, i se păru că visează, că i se năzare bărbatu-tău de șapte ori înaintea ochilor. Așa și d. Brătianu cu noul cabinet. Ar da mult cineva
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și nu a avut o altă menire decât a constitui din străini clase privilegiate, din român un sclav al lor. Adunături de rase degenerate, cari coboară zi cu zi mai jos pe scara organică, până ajung a se îngropa ca cânii și ca maimuțele, acestea domnesc asupra poporului românesc; pentru a plăti trebuințele lor, lenea, inepția economică și sterilitatea lor intelectuală, poporul românesc se scoate la mezat și se închiriază, asemenea catârilor și cailor de birjă, cu luna și cu ziua
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
casa părintească. Cu aceste batiste și cu ramuri de pom cu fruct dulce, fetele chiuiau voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul pe cap, în timp ce fanfara cântă: „Ia-ți mireasă ziua bună De la tată, de la mumă, De la frați, de la surori, De la grădina cu flori. Plângi mireasă nu
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Cu aceste batiste și cu ramuri de pom cu fruct dulce, fetele chiuiau voalul miresei, prilej pentru alte strigături: „U, iu, iu pe dealul gol Că mireasa n-are vol Ș-o să-i facă mirele Când o tunde cânile Și cânile e flocos Ș-o să ias-un vol frumos.” Nașa începe să-i așeze voalul pe cap, în timp ce fanfara cântă: „Ia-ți mireasă ziua bună De la tată, de la mumă, De la frați, de la surori, De la grădina cu flori. Plângi mireasă nu tăcea C-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
-ntreagă de codri și de dealuri: Din văi cu râuri line, din codri fără capăt Vezi turme fără număr în zare răsărind Și buciumele sună duios și[-i] cânt de fluier; Sălbateci zboară caii mai iuți decât chiar vântul Și cânii urlă jalnic... Ciobanii cei călări Străbat ca și săgeata câmpiile întinse... Se zice cumcă țara se ține într-un chip Tot de crăia noastră și tot de craiul Ludvig, Dar eu băgai de seamă că nu-i a nimărui. Averi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pasă mie ce vrei să-mi spui, moșnege Care în loc de crieri ai pleavă-n cap... și care Nu ești de Domn cum nu sânt eu făcut spre a fi papă... De la copil luat-ai și pînea lui din gură... La câni ai azvîrlit-o... Sas nu-i decât un câne. [DRAGUL] Tu ești în lume singur căruia m-aș încrede Și singur tu acela ce nu mă înțelegi... [ROMAN] Nu te-nțeleg? Prea bine te înțeleg. Pe șes, Pe drumul neted, mare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Care în loc de crieri ai pleavă-n cap... și care Nu ești de Domn cum nu sânt eu făcut spre a fi papă... De la copil luat-ai și pînea lui din gură... La câni ai azvîrlit-o... Sas nu-i decât un câne. [DRAGUL] Tu ești în lume singur căruia m-aș încrede Și singur tu acela ce nu mă înțelegi... [ROMAN] Nu te-nțeleg? Prea bine te înțeleg. Pe șes, Pe drumul neted, mare, tot numai la lumină Să se petreacă toate
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
facem o mămăligă mare cât o nucă și chemăm pe furnici la masă și te punem pe tine și pe Verena în capul mesei și vă cununăm..... B[OGDAN] Tare mi-i dragă... (s-aude în urmă departe lătrat de câni; Roman fluieră) GALU Stăpîne! ROMAN De mal desfă tu pluta, să șuieri peste ape Ca să-ți audă glasul din stane craiul Glanur, Să părăsim mai iute pământul stăpânit De Mihnea Sânger Vodă... Preaînalțată Doamnă, Să n-aveți nici o frică, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
facem o mămăligă mare cât o nucă și chemăm pe furnici la masă și te punem pe tine și pe Verena în capul mesei și vă cununăm..... B[OGDAN] Tare mi-i dragă... (s-aude în urmă departe lătrat de câni; Roman fluieră) GALU Stăpîne! ROMAN De mal desfă tu pluta, să șuieri peste ape Ca să-ți audă glasul din stane craiul Glanur, Să părăsim mai iute pământul stăpânit De Mihnea Sânger Vodă... Preaînalțată Doamnă, Să n-aveți nici o frică, căci
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
miere al moșiei. Pîn' va veni stăpânul ce se cade Vă spun, boieri, eu sânt vătaf, Eu poruncesc pîn' n-a * veni stăpînul! Nu se răstoarn-așa stupii * Moldovei, Nu intră nimeni când nu e chemat, N-a rămas casa fără câni, boieri! Un câne sânt Păziți-vă... Veghez. {EminescuOpVIII 189} PETRU RAREȘ 2254 ACT. 1 Marea ce-a înecat jumătate ruina bisericei dace (or tatare); un stâlp în mijloc, de care-i atîrnat-o liră. Petru doarme SCENA 1 PETRU (dormind) SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Pîn' va veni stăpânul ce se cade Vă spun, boieri, eu sânt vătaf, Eu poruncesc pîn' n-a * veni stăpînul! Nu se răstoarn-așa stupii * Moldovei, Nu intră nimeni când nu e chemat, N-a rămas casa fără câni, boieri! Un câne sânt Păziți-vă... Veghez. {EminescuOpVIII 189} PETRU RAREȘ 2254 ACT. 1 Marea ce-a înecat jumătate ruina bisericei dace (or tatare); un stâlp în mijloc, de care-i atîrnat-o liră. Petru doarme SCENA 1 PETRU (dormind) SCENA II MAIO, PETRU
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de nici o mângâiere a mitropolitului. SCENA A DOUA Direptatea din Suceava. Se dă citire unei pretinse * hârtii pe care se recunoaște scrierea * mitropolitului Antim. Turburare și fierbere. Candidatura. Arbore *** fala * în *** dreptate. Eu sânt stăpân aci, nu voi! Eu sânt cânele păzitor. Iată un bătrân, un mort de metropolit. Antim - un spectru. Sânt viu, fraților. Dar nu mai *** ca nerozii *** pe băț. Citește testamentul. Toți se prosternează la pământ. Deodată se deschide sala. Intră un băiat îmbrăcat țărănește. Primește coroana... Marie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cobii Și grămezi-grămezi pe uliți tremur sclavele și robii. * Și în trei bucăți acuma stema țării este spartă, Răsăritul și Apusul s-au unit ca s-o împartă. * Ridicând pe-a noastre țărmuri ochii Asiei pustie. De derviși urlând ca cânii cu călugăriți nebune * Mohamed biruitorul, biruit fiind de vin, Pe-un covor e-ntins și doarme. Câteodată un suspin, Un sughiț din piept [î]i iese. Sala-i mare și pustie, Pe pământ sânt răsturnate mese, vase aurie, Bălți de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Goniți, arcași, no-rodul /și nimeni să intre. Nu! nu! / Călăul să-l ieie pe-a sa mînă/ {EminescuOpVIII 209} și în spânzurătoare rămâie zece zile, /o neagră siluetă în zarea depărtată/ și în pohod de Nistru... Acolo corbii vie / și cânii să mănânce și inima dintr-însul. / Aduceți-l//încoace și îndărăt prohodul. S-aduce un sicriu înlăuntru. Lăpușneanu face semn să-l puie alături CU tronul; își ia mantia de purpură și-l aruncă peste cadavru. ) Am aruncat puterea-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ispită Te-nălțai ca și un vultur, însă cu vedeam că clatini Când căzu ramul din urmă din străvechii tăi Mușatini Și cu ei Moldova toată... și, luptând de azi pe mâne, Ai trecut la cele drepte, veche inimă de câne... Ai gândit * în lumea [asta] cumcă bine-nvinge * rău, Aveai însă un prieten... pe-acest dușman care-s eu. Unde ajungeam în lume de eram [ce] tu ai fost?... Ș-acum dormi, dormire-ai vecinic... fără-ntoarcere, un prost. (aruncă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe vechile-i temeiuri Și voiai să vezi coroana pe o frunte legiuită, Pe când eu treceam adâncul din ispită în ispită, Și gândeai că vine vremea veche de nu azi, dar mâne; Ai ținut una și bună, dreaptă inimă de câne, Și-n zădarnica ta luptă te urma un ochi mereu... Un prieten care ție-ți părea dușman... [el] sunt eu. Ai murit prin viclenie și ucis de un mișel, {EminescuOpVIII 222} Tu, ce ai putut ucide șapte sute cum e el
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ucis pe-al nostru tată... Ei, acuma, Lăpușnene, spune drept: așa-i că-ți place Ce adâncă mișelie iscodiși în pieptu-ți, drace! Mai rămâne încă una ca de tot să te dezmînii: Spînzură-l în ochii lumii, lasă să-l mănânce cânii. [LĂPUȘNEANU] Aide, veniți mai aproape. - Ei femeie, ai sfîrșit? Țe înșeli crezând pe Vodă mulțumindu-se cu-atît. Îmi chemați pe vistierul... Vino-ncoace, vistiere: Oare sunt adevărate câte spune-acea muiere? Nu-mi răspunde... toate, toate sunt adevărate, știu, Ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Voi ați crescut-o mare... Azi ea vă dă venin Și vă-ncunună fruntea cu cozile de spin. Popii ce spun că-n ceruri dreptatea locuiește; Popii ce spun că-n ceruri e Dumnezeul pînii După voinț-acelui au să [ - -z - ] cânii; Popii ce spun că drepte pe oameni se-mpart sorții: Vedea-veți că [nici] locul n-aveți a-ngropa morții; Popii ce spun că-n ceruri urzesc * legile sfinte Cu promisiuni deșerte șterg lacrima fierbinte Arați câmpii de pietre în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
spunea grobienii Și atunci bătrânul Nestor prinde-a spune la povești, Pe-amîndoi îi probozește cu cuvinte bătrânești. Împrejur stă toți elenii, stăteau preoții și regii, Iară Nestor ține una... știi mata cumu-s moșnegii. Iar Achil, pe Agamemnon suduindu-l, zice: "Cîne! Mi-i lua tu pe Brizeis, dar uitită nu-ți rămâne. Las' tu lasă, măi jupîne, știu eu bine ce-am să-ți fac, Să-mi [cazi] tu o dată-n labe ș-apoi las' că-ți vin de hac. [ANA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]