551 matches
-
Bărăganului este dropia (Otis tarda), foarte rară și declarată monument al naturii, prepelița (Coturnix coturnix), potârnichea (Perdix perdix), care au un areal mai mare de răspândire și un efectiv mai mare, graurii comuni și purpurii (oaspeți de vară). Dintre păsările cântătoare, în stepă trăiesc fluierarii (Tringa totanus), prigoriile (Merops apiaster), dumbrăvencile albastre (Caracias garrulus) și cunoscuta ciocârlie de Bărăgan (Melano sarypha calandra) 4) reptilele, reprezentate de șopârlele de stepă din familia Lacerta și de șerpii aparținînd genului Caluber. În ultimii ani
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
se găsesc încă două pârâuri mai importante, Vulpele (în ) izvorând din Viile Dealului Mic și Budiul (în ) din Budiul Mic. Cultura apei din Târgu Mureș s-a manifestat prin înființarea fântânilor publice care au devenit adevărate opere de artă. Fântâna Cântătoare, cel mai important monument de acest fel, a fost așezată pe piața centrală din oraș, pe locul în care se află astăzi Biserica Ortodoxă. Opera meșterului Péter Bodor a fost ridicată în stil neoclasicist între anii 1810-1811, iar pe cupola
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
protopopului Ștefan Rusu a fost ridicarea unui edificiu religios reprezentativ, Biserica Înălțarea Domnului peste puterea și posibilitățile economice ale ortodocșilor. Chiar dacă condițiile politice ale momentului permiteau ridicarea bisericii în centrul istoric al orașului, terenul unde se afla în trecut Biserica Cântătoare lui Péter Bodor era relativ mic. Astfel construcția are o formă în cruce greacă, o cupolă centrală care acoperă traveea principală și patru cupole mai mici amplasate deasupra turnurilor de pe colțuri. În exterior fațada principală este dominată de frontonul semicircular
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
Vodă” de la Dumbrava, se cresc în captivitate zimbri, animalul simbolic al Moldovei. În păduri și livezi pot fi văzute veverița ("Sciurus vulgaris"), șoarecele gulerat ("Apodemus flavicollis"), pârșul mare ("Glis glis"), șoimulețul de seară "Falco vespertinus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), porumbelul gulerat ("Columba palumbus"), etc. Prin poziția sa, în Depresiunea Neamțului, închisă spre vest de Munții Carpați, iar spre nord și est de culmi și dealuri subcarpatice, cu rol de obstacol în calea maselor de aer subpolar sau
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
faună bogată și diversă, reprezentată de mamifere ca bursucul, căprioara, cerbul carpatin, dihorul, jderul, lupul, mistrețul, pisica sălbatica, râsul, ursul, veverița și vulpea, de păsări ca alunarul, buha, ciocănitoarea pestriță, cucul, mierla neagră, negroaica, pițigoiul mare, pițigoiul de munte, sturzul cântător, uliul păsărar, vrabia, dar și rozătoare ca șoareci și șobolani. Reptilele sunt reprezentate de șerpi, șopârle. Se găsesc și broaște. Nu lipsesc nici caprele negre, iar în urmă cu circa o jumătate de veac, pe cursul superior al văilor Izvor
Molișet, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300884_a_302213]
-
este populat de o fauna bogată și diversă, reprezentată de mamifere: bursucul, căprioara, cerbul carpatin, dihorul, jderul, lupul, mistrețul, pisica sălbatică, râsul, ursul, veverița, vulpea. Păsări: alunarul, buha, ciocănitoare pestrița, cucul, mierla neagră, negroica, pițigoiul mare, pițigoiul de munte, sturzul cântător, uliul păsărar, vrabia, dar și rozătoare: șoareci, șobolani. Reptile: șerpi, șopârle, brotăcei, broaște. Nu lipsesc nici caprele negre, iar în urmă cu circa o jumatate de veac, pe cursul superior al văilor Izvor și Lunca, existau păstrăvi și vidre. Sunt
Târlișua, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300897_a_302226]
-
sălbatice din Bazinul Baraolt sunt cele care există în mod obișnuit în relieful și vegetația caracteristice zonei: căprioare, cerb carpatin (mai rar), iepuri de camp, bursuci, mistreți și chiar ursul brun. Adaptate la vegetație, se găsesc multe specii de păsări: cântătoare, de apă și chiar răpitoare. De asemenea, în ape se găsesc pești de apă dulce, de talie mică. Clima regiunii este determinată de prezența centrelor de înaltă și de joasă presiune (anticicloanele și ciclioanele) și de repartiția lor pe continentul
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
specii de scoici, raci, insecte ca boul-bălții, libelule mari și mici, cele mari fiind numite și calul-dracului, păianjeni de apă și țânțari, mâncați parcă fără spor de broaște. Dintre batracieni mai existau broasca râioasă, brotăcelul verde, de copac și broscuța cântătoare, cu burta portocalie. Acestea au supraviețuit într-un număr mult mai mic. Mai exista și un peștișor interesant, numit fâță. Se cresc și ceva albine, dar albinăritul nu este răspândit la câmpie. Dintre reptile se pot aminti existența șopârlelor, a
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
Chrono Trigger, 65,000,000 î.Hr. avea câteva locuri care nu există în versiunea oficială a jocului. Printre acestea se afla un sat fără nume în estul continenului precum și un munte în mijlocul continentului, cunoscut de fani sub numele de "Muntele Cântător" care s-a găsit în codul jocului. Misterul satului fără nume nu pate fi descifrat, deoarece în cod nu există nici o linie care să indice numele lui sau amplasamentul exact pe hartă. Cel mai controversat loc din versiunea beta, Muntele
Perioade de timp din Chrono Trigger () [Corola-website/Science/307001_a_308330]
-
care s-a găsit în codul jocului. Misterul satului fără nume nu pate fi descifrat, deoarece în cod nu există nici o linie care să indice numele lui sau amplasamentul exact pe hartă. Cel mai controversat loc din versiunea beta, Muntele Cântător este aproape complet pe dinăuntru. Deși nu se poate intra de dinafară, trișând, jucătorul descoperă un loc umplut cu râuri de lavă, un labirint adânc și câteva cascade de lavă. Deși nimic nu se întâmplă înăuntru, muzica este disponibilă.
Perioade de timp din Chrono Trigger () [Corola-website/Science/307001_a_308330]
-
câteva luni înainte de ieșirea pe piață a lui "Chrono Trigger", o versiune beta a fost dată revistelor și magazinelor de jocuri video. Executarea codului fiind neterminată, este totuși diferită de versiunea finală, având melodii nefolosite și o hartă numită „Muntele Cântător”. Fanii curioși au explorat mai apoi imaginea ROM prin diverse metode, descoperind două sprite-uri de hartă a lumii nefolosite și câteva sprite-uri pentru anumite personaje non-jucător. Acesta a adus la zvonuri că un al optulea personaj ar fi fost menit
Chrono Trigger () [Corola-website/Science/306521_a_307850]
-
a fost uitată până la sfârșitul secolului, una dintre ultimele relatări cunoscute vorbind de românul Stănică Pârlează, interpret de manele la Istanbul. Ziaristul român Miron Manega consideră o manea piesa „Până când nu te iubeam”, notată neumatic în culegerea "Spitalul amorului sau cântătorul dorului" (1852) de Anton Pann și aranjată de violonistul Victor Predescu în stil turcesc (anii 1950) pentru a fi interpretată de cântăreața Maria Tănase. Se pare însă că singura manea de secol XIX păstrată datează din anii 1880 și este
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
pe cursul ei superior aflându-se satul Fântânele-Rus. Diversitatea vegetației este dată de întinsele suprafețe cu pădure de foioase, pășuni, fânețe naturale, vegetație de lunca precum și plantațiile de conifere. Fauna este specifică zonei pădurilor de foioase: căprioare, mistreți, iepuri, păsări cântătoare, pești în apele curgătoare și bălti. O bogăție însemnată o reprezintă varietatea ciupercilor, ce împânzesc covorul de frunze, în verile și toamnele ploioase. Prima atestare documentara a satului datează din anul 1325 sub numele de "Symisne". Descoperirile arheologice (fragmente ceramice
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
ul comun (Corvus corax), de asemenea cunoscut sub numele de ul nordic, este o pasăre cântătoare mare, în întregime neagră. Găsit în întreaga emisferă nordică, este cea mai întâlnită dintre toate ciorile. Există cel puțin opt subspecii ale corbului. Este una dintre cele mai mari două ciori, alături de Corbul Thick-Billed, și este probabil cea mai grea
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
în întregime neagră. Găsit în întreaga emisferă nordică, este cea mai întâlnită dintre toate ciorile. Există cel puțin opt subspecii ale corbului. Este una dintre cele mai mari două ciori, alături de Corbul Thick-Billed, și este probabil cea mai grea pasăre cântătoare.La maturitate corbul comun are între 56 și 69 cm în lungime, cu greutăți înregistrate variind de la 0,69-1,63 kg. Corbul comun de obicei trăiește aproximativ de la 10 la 15 ani în sălbăticie, cu toate că unele exemplare au fost înregistrate
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
dintr-o subspecie singură). Un matur corb comun are între 56 și 69 cm în lungime, cu o anvergură a aripilor de 115-130 cm.Are greutăți înregistrate în intervalul 0.69 - 1.63 kg , devenind una dintre cele mai grele cântătoare.Păsările din regiuni mai reci, cum ar fi Himalaya și Groenlanda sunt, în general, mai mari, în timp ce cele din regiunile mai calde sunt mai mici.Ciocul este mare și ușor curbat.Are o alungită, puternică coadă, cea mai mare parte
Corb () [Corola-website/Science/302513_a_303842]
-
insecte, dintre vertebrate salamandra ("Salamandra Salamandra"), broasca ("Rana Dalmatina"), șopârla de munte ("Lacerta Vivipara"), năpârca ("Anguis Fragilis") și șarpele de pădure ("Elaphe longissima"). Dintre păsări amintim șorecarul comun ("Buteo Buteo"), acvila țipătoare mică ("Aquila Pomarina"), mai multe specii de păsări cântătoare, iar dintre mamifere lupul ("Canis Lupus"), pisica sălbatică ("Felis Silvestris"), jderul de pădure ("Martes Martes"),vidra etc. Posibilități de acces. Accesul cel mai ușor este cu mașina. Astfel, dinspre est, de la Huedin se poate lua drumul asfaltat Huedin - Sâncrai - Călata
Masivul Vlădeasa () [Corola-website/Science/303231_a_304560]
-
lui si atat de des evocata în conversațiile fugare sau lungi de-o noapte cu colegii și prietenii. A fost actorul care s-a prăbușit pe scena că un albatros pe navă pe care o iubea... A fost o pasăre cântătoare rară, care a zburat din pomul constelației noastre prea devreme, dureros de devreme.” - O boală necruțătoare l-a răpus la numai 44 de ani, într-un moment de mare succes în carieră artistică și în plină putere de creație. 1981
Cornel Coman () [Corola-website/Science/311834_a_313163]
-
sonet intitulat ""Statuia lui Alecsandri"": <poem>"„E viu în bronz. Pe fruntea lui senină "Ard razele superbei sale glorii, " Pe când răsar încet cu-ncetul zorii "Și umplu primăvara de lumină. Atunci, cu inima de-avânturi plină, "Mărețul bard privindu-și cântătorii "Din țara lui de-acum îl prind fiorii Și fruntea pentru-o clipă și-o înclină. Apoi se reculege. Piedestalul Îl simte parcă tremurând metalul "Și-Alecsandri, în auroră cântă... Iar glasu-i, peste veacuri înainte, "Înalță-n cer cu pietate sfântă
Statuia lui Vasile Alecsandri din Iași () [Corola-website/Science/309736_a_311065]
-
lemn moale, molidul din înălțimile montane și salciile bătrâne de-a lungul apelor deltei. Avifauna pădurilor de molid prezintă populații de păsări cuibăritoare relative uniform răspândite în molidișul cu o accentuată uniformitate. Unele specii sunt euribionte cinteză (Fringilla coelebs), sturzul cântător (Turdus philomelos), iar altele de taigă: cocoșul de mesteacăn (Bonasa bonasia), cocoșul de munte (Tetrao urogallus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), ciocănitoarea cu trei degete (Picoides tridactylus), aușel cu cap galben (Regulus regulus), pițigoiul de munte (Parus montanus), pițigoi moțat (Parus
Pădure de molid () [Corola-website/Science/309162_a_310491]
-
care s-au stabilit în acest ecosistem specific unei delte. În timpul migrațiilor de primăvară și toamnă, zona joacă un rol deosebit de important pentru o serie de specii de păsări migratoare rare. Pe tot parcursul anului se braconează specii de păsări cântătoare, protejate de legislația autohtonă și europeană. În martie 2013, autoritățile au reușit să recupereze de la braconieri câțiva sticleți, o cinteză și un florinte. Deși nu sunt păsări pe cale de dispariție, ele sunt totuși protejate de lege. La 5 iunie 2012
Parcul Natural Văcărești () [Corola-website/Science/309386_a_310715]
-
Johan Adolf Pengel și aeroportul Zorg en Hoop. Cultura din Paramaribo este o împletire a tuturor etniilor ce conviețuiesc aici:indigeni,indieni,caraibieni,africani,indonezieni,europeni(atât olandezi cât și britanici). În zilele de sărbătoare se desfășoară întreceri de păsări cântătoare.Pasărea cea mai folosită poartă denumirea în latină de Oryzoborus crassirostris. În întreagă țară nu există decât un singur cinematograf acela aflându-se aici în capitala sa. În centrul orașului Paramaribo se găsește Piața Independenței sau Onafhankelijkheidsplein în care se
Paramaribo () [Corola-website/Science/309387_a_310716]
-
marca, admirabil portretizată în nuvelele „O amintire de Crăciun” și „Oaspetele din Ziua Recunoștinței”. Printre copiii care îi sunt tovarăși de joacă în acei ani se află și Harper Lee, autoarea de mai târziu a romanului „Să ucizi o pasăre cântătoare” și cea care avea să-i rămână prietenă întreaga viață. Copilăria lui este umbrită însă de absența părinților și de statutul aparte pe care ea i-l conferea în ochii celorlalți copii; în excursiile la care participau tații acestora, el
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
de câmp, popândăul, șoarecele de mișuna, iar la Malcoci a fost identificat șoarecele săritor de stepa, orbetele mic, hamsterul dobrogean, cârtita. Păsări un numar forate mare de specii: ghionoaiele, ciocănitoarele, ciuful de pădure, pițigoii, silviile, cinteza, florintele, sticletele, câneparul, sturzul cântător, uliul păsărar, șoarecele comun, porumbelul de scorbura, coțofana, gaița, prepelița, potârnichea. Raportat la extinderea Dobrogei numai în Podișul Dobrogei de Nord cuibăresc ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spatele alb, pițigoiul sur, silvia de zăvoi, pitulicea mică, cănărașul, sturzul de vâsc, mierla
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
primele în ediția din 1931, iar celelalte în ediția din 1937, în care acesta prezintă culegeri de cântece, după cum urmează în propria sa introducere: Altele din creațiile și culegerile sale au apărut în broșurile (șase la număr) „Spitalul amorului sau Cântătorul dorului”, în anul 1850, cu modurile cântărilor pe note psaltice. În introducerea lor, intitulată " La Balamuc", Anton Pann transmite câte un mesaj, "către cititori" (referitor la titlul și însemnătatea publicației) și "către domnii poeți ai poemelor noi care se adaogă
Anton Pann () [Corola-website/Science/301488_a_302817]