1,020 matches
-
viața și timpul. Se afla între două absoluturi și știa care dintre ele îl atrăgea cel mai mult. Profesorul lui de istorie, domnul Winstock, care nu se sinchisea de muzică, nu putea înțelege ezitarea lui Emma de a renunța la cântat. Și când se afla cu domnul Winstock, nici Emma nu o putea înțelege. Acum, însă, se afla cu domnul Hanway. Soarele nu strălucea niciodată în apartamentul domnului Hanway, dar se strecura pieziș pe fereastră iluminând pervazurile albe și perdelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
singuratic. Bine, o să mai vorbim despre lucrurile astea, acum haide să cântăm. Cu ce facem încălzirea - ceva vesel? Un cântec popular, un cântec de dragoste, ceva din Shakespeare? Automat, Emma se ridică în picioare. Își suflă nasul (gest esențial preliminar cântatului) și cântară împreună trei dintre cântecele favorite ale domnului Hanway. Și de îndată ce Emma începu să cânte, se și simți foarte fericit. — Bine, bine, dar nu ești obligat să stai atât de țeapăn. Ți-am mai spus în repetate rânduri, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nedreaptă. Emma i-ar fi putut telefona în Travancore Avenue, dar ar fi însemnat să-și încalce mândria. Și apoi, o conversație telefonică incoerentă l-ar fi tulburat și mai mult. Pe de altă parte, era foarte tracasat de problema cântatului. Nu avusese curajul să-i spună nici un cuvânt domnului Hanway. Hotărâse să-i scrie o scrisoare, dar nu o scrisese. Singurul lucru care-l făcuse a fost să-l cheme la telefon și să amâne lecția pe care urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
erudit. În calitate de bun istoric, va trebui să știe de toate, să-și lărgească necontenit sfera cunoștințelor. Spre acest domeniu se îndreptau impulsurile lui competitive, nevoia de a străluci. Și o viață dedicată în acest sens excludea canto-ul profesionist; pentru cântatul de plăcere era incapabil, așa fusese educat. Și deci... să nu mai cânte niciodată? Niciodată? Emma intenționase să vină la Ennistone ca să-l caute pe Tom, să-i facă o scenă de indignare, dar de cum se urcase în tren, imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vizita trecutul. Îmi place trecutul. Urăsc prezentul. — Vorbește-mi despre prezent. — Citesc multe cărți, scriu referate, îmi împuiez capul. — Și inima? — Goală. Găunoasă. Plesnită ca o tobă veche. — Nu te cred. Și cânți. Am de gând să pun punct final cântatului. — Ce vrei să spui? — Pe vecie. — Aiurezi. Aș dori să-ți aduci prietenii aici. Nu am prieteni. — Nu fi atât de morocănos. — Morocănos! Îmi place cuvântul. — Adu-l pe Tom McCaffrey. — Nu ți-ar plăcea. — Ba da. Nu mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ce greșite înțelegeri pot exista între oameni care se privesc, ani de zile, ochi în ochi.) Cu domnul Hanway dispărut din viața lui, Emma a început să-și spună că poate continua să cânte, chiar dacă nu-și va dedica viața cântatului. (Totuși, opțiunea încă îl mai frământă.) Emma și-a terminat strălucit studiile, ca șef de promoție, și acum e profesor la colegiul Balliol din Oxford. E destul de fericit, mai ales când nu se gândește la Irlanda. Și ca să ne întoarcem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
piața publică din centrul orășelului patriarhal, pe vremea când Țarul încă nu fusese izgonit, unde bețivul tradițional se lua la întrecere cu scatiul într-ale băutului, amator și el de vodcă, și lumea ieșită în stradă o ținea într-un cântat și o veselie, cu pupături fierbinți și îmbrățișări amicale. 1 Doamna Cherteșan Tudosia se referise într-o lecție la cuvântul créée și făcuse următoarea observație: ia să facă bine francezii să nu ne mai ia peste picior că avem în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
să se drogheze, insă părinții nu-i mai trimiteau bani. S-a văzut nevoită să meargă la serviciu, cu toate că nu prea făcea față, deoarece era foarte slăbităfizic și psihic. Banii pe care reușea să-i facă la serviciu și din cântat îi cheltuia pe droguri și țigări. Așa a decurs viața ei până la vârsta de 24 de ani, când vocea ei a suferit modoficări din cauza fumatului și, astfel, nu a mai putut să cânte. Fata a rămas fără bani și a
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by GROSU IULIANA, VLĂDEANU DOBRIȚA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1961]
-
logica gândirii. Te ai gândit pe unde și cum îi putem surprinde? Întâi trebuie să ne alegem bine momentul... Și care ar fi acela? Cam pe la patru ceasuri după miezul nopții sau, cum se spune la noi, după al doilea cântat al cocoșilor. De ce atunci și nu mai devreme sau mai târziu? Pentru că atunci îi somnul mai dulce și atunci o mâncat lupoaica iapa, cum se spune. Abia m-am abținut să nu râd și să-i spun: <Bravo, Toaibă!Ă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mâlc. Am trimis trei băieți înainte spre ieșirea din sat, să vadă ce și cum, iar eu cu unul - așa cam pe măsura dumitale, sergentule - îl însoțeam pe neamț... Când am ajuns în liniile noastre, era cam după al doilea cântat al cocoșilor... Întrebarea îi ce au spus cei de la comandament? - a întrebat ofițerul. Doar un „brava”. Dar după atacul de peste o zi, ne-au citat prin ordin pe divizie. Toaibă a închis ochii, reamintindu-și momentul când pentru o trebușoară
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pe cuptor, unde m-am culcat? Ai leșinat. Ai ieșit să vezi ce-i cu lumina de afară și te-am găsit leșinată în mijlocul ogrăzii. Amețită încă, Maranda a început să-și aducă aminte ce s-a întâmplat... După primul cântat al cocoșilor, două umbre ca doi strigoi coborau spre gârla Șărpăriei, care încă mai fumega. Când au ajuns în marginea gârlei, s-au oprit năuciți privind asupra întinderii de cenușă... Parcă pe acolo a fost coliba calului. Uite că se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
căuta să se convingă că na pierdut sticla cu fiertură de la Dochița.... Gândul i s-a fixat pe spusa Dochiței: „Dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia ațipise. Deși el călca pisicește, ea s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
franțuzoaica. - Ei, așa mai merge. Nu ai motive de frică... - Nu, pentru că am și armă. Mi-a și povestit Marie-Louise o întâmplare, în care eroul principal a fost chiar pușca ei. într-una din nopți, să fi fost înainte de primul cântat al cocoșilor, Marie-Louise, care de regulă se scoală cu noaptea-n cap, a auzit din afara casei niște zgomote suspecte. Și-a ciulit urechile, într-o ascultare încordată. Da, de afară pătrundeau zgomote care dovedeau că acolo se petrecea ceva. Nu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
dreapta, sfințite. În seara aceea am adormit destul de greu. Mă urmărea gândul că bătrânul se gândește la Zâna și la mine, fapt ce bate spre viitor, dar... Dar întrebarea e când acel “viitor” ar putea deveni “prezent”? Pe la al doilea cântat al cocoșilor, m-am trezit de-a binelea. Și, fiindcă nu mai voiam să stau în așternut, mi-am luat cele necesare pentru a sta de vorbă cu izvorul și am plecat, cu gând ca până la ceasul potrivit să mă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
fericirii. Văpaia din ochii Zânei rămânea uneori uitată asupra mea. Îi răspundeam cu aceeași măsură. Bătrânul și Sevastița nu ne pierdeau din ochi. Le citeam bucuria de pe chip ca într-o carte... Nu știu ce și dacă am mâncat ceva... La primul cântat al cocoșilor, bătrânul s-a ridicat și s-a închinat cu glas șoptit, invocând pe Cel de Sus să ne ocrotească și să ne ajute la nevoie... După ce a sfârșit ruga și s-a recules câteva clipe, ne-a îmbiat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
la drum fără a ști încotro anume. Traversă poenița de lângă casa lui și păși prin pădure printre ferigi și tufe de mure. Copacii erau foarte înalți și cu ramuri dese, încât razele soarelui pătrundeau cu greu. Păsările se întreceau în cântat. Piticul privi în sus, printre crengile copacilor și zări pete de cer albastru senin și începu să cânte: „În pădurea cu alune Aveau casă 5 pitici...” Știi tu Ingrid cântecelul! -Îți amintești Ingrid? Am fost și noi în pădure. Tot
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
ce mânca dădea afară. Ai lui credeau că îl vor pierde. Dar n-a fost să fie așa fiindcă snopul de cimbru pe care l-am sacrificat pentru ceaiuri plus alte câteva plante l-au scos din necaz. Dis-de-dimineață, în locul cântatului de cucurigu, m-am trezit cu bătăi zrdavene la ușă, apoi la geam. Mort am fost și iată c-am înviat, mi-a cântat bisericește Gheorghe Mereț.. Să vă dea Dumnezeu sănătate multă și mie doar de atâta de câtă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
va ajuta și va oferi un cer favorabil întregii tale lucrări. De care va beneficia întreaga posteritate. - Bine, străinule, îți voi asculta sfatul și așa voi face, întocmai cum mi-ai spus. Noapte bună! în zorii zilei următoare, la primul cântat al cocoșilor, îndată ce a ieșit din așternut și fără a se mai gândi la darul promis de pelerin, femeia a vrut să pună ceva de-ale gurii pe masă. A avut, însă, o mare surpriză: rufăria din casă se înmulțea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
feministă a lui Nory o plictisea, căută să o întoarcă la subiectul ce o interesa: - Așadar, crezi, Nory că doctorul Rim va cînta? Ar fi o ocazie bună ca să se scuture de dureri închipuite și să mai schimbe mediul. - De cântat cîntă! Iți spui eu! Cât despre mediu, vezi-ți de treabă, draga mea! Lasă oamenii să trăiască! Aber ich auch! Casă au! Bine se simt! . . . Cât a trebuit să sufere Lina până să-și afle liniștea și nepoata! ... Și Rim
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Hai, Blândețea, nani-nani, cu bunica ta cea dragă! Hai, taci, și, nani-nani! Dormi cu florile, și cu zorile, și cu zâmbetele, toate, puișori de nestemate! Hai, Blândețea, dormi, ușor, spre iubirea tuturor! Bunica Cica se opri din legănat. Și din cântat. Blândețea adormise. Adormi, ceva mai încolo, și ea,în patul de alături cu legănușul. Trecu seara. Trecu noaptea. Trecură alte zile, alte seri și alte nopți. Și alte primăveri, și alte veri, și alte toamne și alte ierni. Și alți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
în București. A trebuit să îmbătrînesc pentru a mă întreba ce sunt eu, de fapt. Un "dezrădăcinat" autentic? Nu cred; n-aș mai putea suporta de bunăvoie pacea unui sat. Un "adaptat" la oraș? Nu cred nici asta; un simplu cântat de cocoș ruinează toată experiența mea de intelectual. Și cum se face că, născut într-o lume extrem de practică, am ajuns să trăiesc aproape somnambulic? E adevărat, nu-mi pot închipui un Dumnezeu burghez sau un Dumnezeu intelectual. În schimb
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Dar chiar În clipa aceea cineva Îl apucă ușor de braț, e Arminda: „La pagina douăzeci și șapte, conașule, cîntați și dumneavoastră“. Ia cartea În mînă prefăcîndu-se că Încearcă să găsească pagina și reușește abia cînd ceilalți au terminat de cîntat, dar tocmai atunci părintelui care-i pusese pe toți să cînte ajunge În dreptul lui, mai slăbește-mă părinte și zîmbind cu o iubire care Îmbrățișează Întreaga omenire, fiindcă fusese torturat În Extremul Orient, așa-i povestise Julius, spune: să cîntăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și, Înălțîndu-și brațele În aer și mișcîndu-le ca un dirijor de orchestră, se Încăpăținează să-i facă pe toți să cînte și ei cîntă toți, În afară de Juan Lucas, care simte un chef nebun să strige: olé! Dar părințelul pus pe cîntat, care-și rotunjea acum buzele Într-un cerc perfect asemeni tonsurii sale și iubea Întreaga lume cîntînd, nu-și pierdu speranța de a-l aduce pe drumul cel bun și pe domnul ăsta tăcut. Se apropie din nou de banca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau mereu mai frumoase, transformîndu-se treptat În palate și castele. CÎnd ajunseră pe Javier Prado totul se umplu de flori, plante agățătoare și copaci Înverziți care străjuiau bulevardul și Păsărica parcă se trezi pe o creangă și se porni pe cîntat, Într-un tril nesfîrșit, ca o pasăre care vestește primăvara. Se apleca atît de tare, Încît uneori Arminda se temea să nu cadă sau mai bine zis să nu-și ia zborul pe fereastra autobuzului, ba chiar Începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gînd să se apropie și să stea de vorbă cu muzicanții În timp ce-și acordau instrumentele, dar găsi patio-ul plin de perechi care dansau și cu muzicanții În picioare, legănîndu-se În ritmul dansului, aproape dansînd, transpirînd de atîta cîntat. — Julius, unde-ai fost?... Vino aici! Îl strigă Țanțoșa, chemîndu-l În ascunzătoarea de unde servitorimea În păr contempla petrecerea. Erau foarte Însuflețiți cu toții. Se bucurau de parcă ar fi fost petrecerea lor, rîdeau, făceau chiar cîțiva pași de dans, uitați-vă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]