735 matches
-
Mi-a trecut prin cap că acea colecție de vertebre, cutia plină cu ochi, pieile pe care le Întindea pe armături proveneau din vreun lagăr de exterminare. Dar nu, aveam de-a face cu un bătrân nostalgic, care purta În cârcă vechi amintiri ale antisemitismului rus. „Dacă Înțeleg bine, există un conciliabul de evrei -, nu toți -, care urzește ceva. Dar de ce În subterane?“ „Mi se pare limpede! Cine complotează, complotează pe dedesubt, nu la lumina soarelui. De când lumea și pământul toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
au ca erou. Istoria acelor locuri, În toată absurditatea ei sîngeroasă, era, În mare, rezultatul luptelor duse de oameni pentru a-i păstra memoria. Războaiele ca atare nu erau opera lui: politica sa este neintervenționistă. Deseori i se pune În cîrcă măcelul, dar el nu găsește nici o plăcere În el. Cum nu Îl găsește, de altfel, nici deosebit de respingător: un cîmp plin de stîrvuri sau un oraș În flăcări au o anumită frumusețe a lor. Se simte legat de Balcania pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
aveam prieteni, nu aveam tovarăși, mă culcam iepurește - până a trecut o perioadă de timp. După ce faci carantina, tot în carantină ești - stai încordat și cu simțurile atente, pentru că nu știi când îți zboară o rangă în cap, ceva pe cârcă. Chiar dacă râdea cineva cu tine, nu era sigur că glumește. După un an, a văzut lumea că sunt atent, nu mă bat cu nimeni, nu cer la nimeni nimic - dacă cereai îți dădea, ți-o dădea țigara sau ceva, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
care unul a venit și mi-a zis: „Ia treci acolo, ia lopata și fă curățenie, piticule“ (fiind mai mic de înălțime). Am zis da, am luat lopata - și când s-a întors omul, i-am dat câteva lopeți pe cârcă: „Du-te și fă-ți singur dacă vrei, de ce să-ți fac eu ție?“. Am ajuns pe izolare zece zile, pentru că l-am bătut. Ieșind după izolare, deja eram altfel, aveam tupeu mai mult, a fost o limită pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
după două fete. Taică-miu vroia cam multe de la mine și eu nu eram în stare să fac ceea ce vroiam eu. Vroia să ajung mai bine decât ceea ce a ajuns el. Șofer și curvar. Mi-era frică. O luam pe cârcă, îmi interzicea niște chestii. De exemplu, să joc un fotbal sau să stau mai mult afară, chestii d-astea. Nu, nu ne simțeam în largul nostru. Fără el, era prea multă libertate. A avut serviciul de așa natură. Era șofer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
ți spun eu acum. Mai sunt în viață ticăloși care ar merita să fie executați. S-au întors în Japonia fără probleme și-și țin gura pecetluită în ce privește trecutul lor. Superiorii fratelui meu! Ei au pus toate crimele lor în cârca lui. N-au recunoscut nici măcar faptul că au dat ordinele respective. Împrejurările foarte complicate din acele timpuri le-au fost favorabile, iar când s-au întors în Japonia, ca măsură de precauție, și-au schimbat și numele. Le era frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
încotro o luase. Și-a plătit nota și cum n-avea bagaje, n-avea de ce să se mai întoarcă la hotel. Se întuneca. Ultimele raze ale soarelui luminau palid acoperișurile bătrânelor case de pe Koshō-machi. O fetișcană, cu frățiorul ei în cârcă, stătea rezemată de zidul unul templu și-i cânta un cântec de leagăn. Era ceva în cântecul ei care îl întristă pe Takamori. Mai mult chiar, l-a cuprins nostalgia. „Ce s-o fi întâmplat cu omul nostru ciudat?“ se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
subterană, l-a zărit pe Higurashitei la lumina palidă a lumânării. Bătrânul stătea aplecat deasupra mâinilor unei femei care venise să-i ceară sfatul. Părea o mamă doborâtă de greutățile vieții. Avea un bandaj în jurul gâtului și un copilaș în cârcă. „Chiar în seara aceasta“, reflectă Takamori, „mai sunt multe altele în aceeași situație. Sunt toate copleșite de durerea și tristețea vieții.“ Takamori s-a ascuns după un stâlp și așteptă să termine Higurashitei cu ghicitul. „Gaston s-a ascuns cândva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
atunci am auzit cum Romulus Frunză îmi urlă numele, urla că acum mi-a sosit ceasul morții, înaintea mea se înălțau flăcări galbene, și atunci, uitându-mă peste umăr, l-am văzut pe Remus, care-l ducea pe Romulus în cârcă, alergând spre mine și strigând că ăsta mi-e sfârșitul, Romulus agita un lasou, auzeam cum vâjâie prin aer, și atunci am plonjat drept în mijlocul flăcărilor, simțind cum mi se pune lațul de gât, strangulându-mă, am căzut pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe spate, sacul de plastic mi-a căzut din mână, rostogolindu-se în foc, iar eu mi-am dus mâinile la gât ca să țin de funie, în timp ce Remus striga uraaa, alergând înapoi spre postul de observație, cu frate-su în cârcă și pe mine târându-mă de funie în urma lor, m-am întors pe-o parte, încercând să mă eliberez din laț sau măcar să mă ridic, dar mă durea mâna și, cum mă târau în urma lor, picioarele nu mă mai țineau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
au și luat-o la picior spre ușa magaziei, abia ajunși acolo, ușa s-a și deschis și a ieșit muncitorul de la uzină, strigând că na, poftim, ia uitați-vă ce dosesc ăștia aici, poftim, căra un sac mare în cârcă, l-a așezat pe asfalt și a strigat că sacul ăsta, pe cuvânt de onoare, e plin cu boabe neprăjite de cafea adevărată, și că în magazia asta sunt de toate, chiar de toate, magazia asta e belșugul pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
decât să se întoarcă acasă... Reverendul Lionel J.D. Jones, D.C.D., D.T., continuă Wirtanen, se va întoarce din nou la închisoare pentru deținere ilegală de arme și pentru orice altă faptă de natură penală pe care i-o putem pune în cârcă. În legătură cu părintele Keeley nu s-a plănuit nimic, așa că-mi închipui că o să ajungă înapoi în cartierul său rău famat de unde-a venit. Și Fuehrer-ul negru va fi și el pus din nou pe liber să se ducă unde vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
în fruntea unui pluton, declanșează represaliile. Împușcăturile, exploziile și manevrele tactice continuă până a doua zi, cu victime și pierderi materiale colaterale. Așa susțin că decurg evenimentele toți cei patru conducători, proclamându-și, fiecare, nevinovăția absolută și aruncând vina în cârca celuilalt. La căderea serii, morții sunt aruncați în gropi adânci și acoperiți cu un strat de var, apoi cu pământ. În ciuda măsurilor de precauție, pretutindeni miroase a hoit, existând riscul serios al izbucnirii epidemiilor. În ultimul timp, oamenii au început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
s-o consoleze pe Violet. Așa că am plecat, pentru că nu voiam să merg să-l caut și să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi ședea în cârcă și mă cam biciuia, impunându-mi să-mi văd de drum. Îndreptându-mă spre ieșire mă ciocnisem de Sally și Fisher, care ieșeau din baia de la parter, foarte mototoliți și încântați de ei. Când ești nefericit nu-ți arde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
explicat că n-am avut nici o Îndoială Încă de la Început. Uciderea americanului trebuia să fie o treabă Întâmplătoare. Iar acum, slavă Domnului, s-a dovedit a fi așa. Ascultându-l pe Patta cu câtă seninătate punea uciderea lui Foster În cârca lui Ruffolo, Brunetti Înțelese că moartea doctorului Peters nu va fi niciodată văzută ca nimic altceva decât o supradoză accidentală. Nu avea de ales decât să se arunce sub juggernautul siguranței lui Patta. — Dar de ce să-și asume riscul de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un milion și jumătate de lire sterline. Să știi că, de fapt, nu-ți poți permite să nu-l cumperi, îl presase Hugo, gândindu-se la comisionul dublu pe care vânzătorul i-l promisese dacă reușea să-i pună în cârcă „rahatul ăsta vreunui cretin care e plătit cu prea mulți bani“. Sincer, după ce o să se dea în folosință extensia de la St. Pancras a tunelului de sub canal, în zona asta o să se iște o goană după aur în domeniul imobiliar. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de loc i-a dat fiori lui Hugo. — Dar nu aveți pe cineva care se pricepe... la chestii din astea? La ce taxe încasau! Era uluitor că puteau să dea doar un telefon și, instantaneu, toată responsabilitatea se transfera în cârca părintelui. Domnule Fine, vă repet: noi suntem o creșă. Nu un sanatoriu. Și v-am fi recunoscători dacă ați veni și v-ați lua fiul. Acum. Clic. Bârr. Hugo a rămas holbându-se la telefon. Consternarea pe care o resimțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce poveste avea să scornească individul pentru a apărea curat ca lacrima, în fața anchetatorilor. Din punctul său de vedere, a imagina un scenariu credibil - dacă ești un scriitor authentic - nu putea fi la fel de greu precum ai încerca să muți cu cârca Turnul Eiffel în curtea muzeului Luvru. Dar știa din experiența acumulată până atunci că, indiferent de imaginația criminalilor, o crimă perfectă nu exista. Mai devreme sau mai târziu, de regulă exact atunci când criminalul punea capul pe pernă și dormea fără
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
For Jesus’ name, am patru’șapte! În doi-trei ani nu mă mai angajează nimeni. - Nu te panică. Sunt sigură că te vei descurcă într-un fel sau altul... Te-ai descurcat tot timpul. - Sunt prea bătrân să mai lucrez cu cârca. Cook sau pe șantier. Sau să pun gaz în mașini... Sunt un bun proiectant - daca pierd trenul asta, cine știe când va sosi altul? Rămân pe linia moartă. - Eu, eu, eu! La mine nu te gândești deloc. Nu am timp
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
excepții, auzim adesea că sunt fragili și, din acest motiv, sunt considerați nedemni de încredere, în mod special atunci când vine vorba de exercitarea responsabilității și a cârmuirii. Nu de puține ori, etichetele pe care cei în vârstă le pun în cârcă tinerilor, precum aceea a fragilității și a nestatorniciei, nu fac decât să agraveze ulterior limitele firești ale persoanelor, creând, astfel, o breșă tot mai profundă între generații și, cu puține excepții care, slavă Domnului, mai există, se asistă la o
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
unui fiu puțin cam straniu, căci trăiam o viața de profundă rugăciune, în mijlocul săracilor, și au înțeles că aveam un destin diferit; l-au respectat și, nu de puține ori, au suferit din această cauză, fără să-mi pună în cârcă suferința lor. Frate Michael Davide, în ce fel ți-a marcat viața părinții tăi? Care erau așteptările lor în ceea ce te privește? Trebuie să recunosc că, grație lor, nu m-am rușinat niciodată de mine însumi. De la tatăl meu care
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
broaștele cele mai nocive gem în călduri. Și își desferecă înaintea lui mecanismele, ca niște fufe, grisinele... 60 DANIEL BĂNULESCU - La ce număr zici că-i livrezi?... - Taci că-ți spun. La 245... O poartă cât o hulubărie. C-o cârcă de fier forjat descărcată pe ea. Oblonită numai în tablă neagră... Cam deșelată. - Unde-i tirată soneria? - La ce-ți trebuie sonerie?! Cum te apropii de vizetă, cum și alea dinăuntru te presimt imediat. Te spală într-o privire, îți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
caralii te arunc... 89 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI În realitate, nu erau nesfârșit de multe palate. Ba, dacă erai cât de cât cinstit, trebuia să recunoști că, dimpotrivă, Podul Mogoșoaiei duhnea de bodegi. În ceafa fiecărui pălățel, în cârca oricărei bibloteci, fie ea academică sau universitară, atârna și își bălăbănea fundul murdar cel puțin cîte-un sac de bodegi. Dar nu niște bodegi tăioase, adulte, grosolane. Ci niște bodeguțe simpatice, neajutorate, peltice, în visteriile cărora adevărații cetățeni fini își vărsau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fire de praf ale Bucureștilor: talazurile nesfârșite de clădiri electrice, însiropate sub glazura unor decorațiuni infinit de variate. Cu ornamentele și vitraliile stângace. Cu anii fondării (și monogramele curbilinii) încrustați cu ipsos pe pridvoarele înalte. Clădite din cărămizi, urcate în cârcă cu samarul sau urnite pe planuri înclinate cu bobul. Umbrite de starurile tufelor de liliac, ale ulmilor, teilor, castanilor și plutelor seculare. Pișcate de harul unor bucătărioare de vară atât de dulci, de parcă îngerii le-ar fi ținut sub limbă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dincolo, i se păru că deslușește un glas alertat și asmatic: - Nu e gata, nu e gata!... 214 DANIEL BĂNULESCU - Da. Sedevistică. Scule și dispozitive. Minuni ale tehnicii. Apeși un buton și podul rulant îți deșartă sacul cu piulițe în cârcă... Și, de fapt, ce poftiți? Un binecuvântat moment de tăcere. Luate prin surprindere, femeile se priviră o clipă. Patricia își descolăci privirile dinspre geam, spre Cocondy. Apoi spre Pink Floyd, privind prin el tot ca printr-o foiță de geam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]