927 matches
-
-un leagăn de mătasă. 11. Dar în leagan cine-mi doarme? Doarme...** om bun. 12. Vine-un cârd de rândunele Cu glasuri de păsărele. 13. Și-mi cântară, 'mi colindară, Pe cest om bun mi-l sculară. 14. Vine-un cârd de porumbei Cu glasuri de feciorei. 15. Și-mi cântară, 'mi colindară, Pe cest om bun mi-l sculară. 16. Scoala, om bun, de vezi tu, Pruncul sfânt cum se născu. 17. Mititel, înfășețel, Curge mirul după el. 18. Cârpele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
erau largi, iar cele două sacoșe pe care le aveam mi se părea că au tone... După ce am traversat șesul aveam de urcat un deal. Obosisem, lunecam mereu pe clisa înghețată de sub zăpadă și pantofii mereu îi pierdeam rămânând în urma cârdului. Un timp l-am mai văzut pe ultimul din grup, Costache Luță din Dănești, apoi a dispărut și el în întuneric. în surdină le mai auzeam glasurile care au dispărut și acestea. Se grăbeau pentru că era sara de Crăciun și
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
aflăm că atunci cînd era începutul, doar el se făcea cînd hîrleț, cînd cuțit, cînd topor și cînd armă grozavă... Cu traista largă pe umăr, Cu bățul asămeni întîiei cazmale, Cu ochii bortind oripeunde pămîntul, Cu gîndul cernînd ale vremilor cîrduri, Așa ne-m purtat peste cele hîrtoape Furînd cîte-o sculă din tainița lor. Da... furatu-le-am?... Pooi!... Și anume cam ce? Mărturii despre oamenii care de mult nu mai sunt... Știi... cam cite am strîns?... Poiii... atîtea, încît noi
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nu a reușit decît să provoace formarea unui nou stat. Asasinarea prințului de Orania (1584), departe de a restabili situația, hotărăște Anglia să susțină Provinciile Unite. Începînd din acel moment, războiul capătă caracterul unei lupte neiertătoare între credința catolică, al cârd apărător este Filip și protestantism, forță centrifugă ce trebuie distrusă acolo unde este ea mai puternică. Încă o dată, motivele religioase coincid cu vederile politice ale lui Filip. Pentru a instaura în Europa dominația Spaniei catolice, pentru a se restabli și
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
linii. Ora 9,20, în personalul de Cluj, beatitudinea lărgimii de cum ieși din gări, aleargă din sat, stația în pantă, văi și dealuri încălecate pînă a nu se lăsa în bazinul Someșurilor, mînz, suge, parc zoologic, oi, în rînd un cîrd de gîște, cireada, cu mașina Aro la întors fînul, la coasă în căruță, inflexiunile patetice, vorbim două studente pe tot vagonul! aeroport militar, avioane, elicoptere fără camuflaj, 25-30 de aparate descoperite, INTERVENȚIE ÎN TEXT Două dintre avioane se ciocnesc și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
întinde pe dealuri, Apahida mișcă spațiul om în infinitezimal, doi miei ținuți la iesle, arătură pe lotul de lîngă casă, oprește tractorul, maneta la care umblu, detalii impersonale în pasta de factori mobilizatori, vezi Sadoveanu pentru cheia Sadoveanu în peisaj, cîrd de mașini, cioara singură o personalitate, casele rezerva în basme de familie, Fundătura deschisă la vest, total pe trei sferturi cuprinsul primăverii, Iclod 23 km, satul pe biserici, troițe, Valea Orman prima barză din an pe cuib, ciocul peste stîlp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
II-a a gării Mărășești, asta și trebuia să faci, să nu mai scrii! iluzia că rămîne ceva în urmă se numește somn, drepturile alienatului, dar cine ești tu să-ți aduc eu ție o bere? nu te pune în cîrd în tipul de relație semiotică alienarea, mai multe alienări tipuri de comunicări, un nebun vrea să conducă o țară, fă sensul giratoriu! Ora 2,46, în rapidul Botoșani București, senin cu remanență, chiar dacă închipuită de expertul în timp. Ora 6
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
pămîntul își scoate valurile și laptele condensat, pe văzduh netezime, urbană la Onești, bate indigo subliminal, crengi încrengături în ornamente, straturi de locuire 5 nivele, blocurile arheologic, Trotușul lava apei Onești, albie de fluviu în sute de metri, 19,54 cîrd de fete la coborîre, angajarea anfiladei, calculele mersului lor, oricît de demonstrativ, pînă și pe scenă, de unde urîțenia, orice simbol este ambiguu, orice semn este simbolic, peronul gării aproape troian, pe cărări Borzeștiul, lovitura de suprasimbolizare biserica lui Ștefan, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
aceea aproape pustie, era o liniște ca de cimitir... Doar câțiva bărbați, cam la vârsta senectuții, să i numeri pe degetele de la o singură mână, în picioare sub „Teiul lui Eminescu”, stăteau abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călătorit... Erau... foști elevi, ai fostului Seminar „Veniamin Costache” din Iași... Printre ei mă număram și eu. Cu o seară înainte, fusesem chemat la întâlnirea de comemorare a 60 de ani de la desființarea școlii noastre... și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
se lăsă peste tot întinsul... Peste tot se așternu o liniște deasă, că-ți puteai asculta bătăile inimii... doar greierii mai țârâiau tremurat. În liniștea nopții, din depărtare se auzi un găgăit ascuțit apropiindu-se din ce în ce. Un cârd de gâște sălbatice acoperea cerul de deasupra, alunecând către miazăzi pentru iernat. „ Asta înseamnă că a venit vremea toamnei..!”, murmură careva mai mult șoptit. După o vreme, tot el continuă cu o tristețe care-i sfâșie sufletul. Cocoarele, în toamna
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
urmând ca în primăvară să-l părăsim și noi. Astfel, tristețea sătenilor era și mai mare. Zilele și săptămânile se scurgeau; ăsta este rostul lor dintotdeauna... să se scurgă. A trecut și noiembrie... Se apropia iarna, frunzele cădeau din copaci... cârdurile de ciori părăseau pădurile ridicându-se deasupra satului aproape pustiu. Era ceva jalnic... era sinistru. A venit și decembrie... luna lui Ningău, cu primii fulgi și vânt aspru. De câteva zile peste sat ningea într-una, ulițele erau înecate de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
gând... „..Doamne !.. Cât de mari au fost !” Capitolul IV „ADEVĂRUL SE VA RĂZBUNA ÎMPOTRIVA CELOR CARE L-AU NESOCOTIT” Soarele toamnei se suise pe cer în cumpăna amiezii. În fața porții, foștii elevi, triști și abătuți.. ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călătorit... s-au mai oprit pentru câteva clipe.. Nu se îndurau să plece... Se uitau cu îndreptățită mândrie, la impunătoarea cladire a fostei lor școli, monumentală chiar și pentru vremurile de astăzi. O priveau și li
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cerul avea o limpezime cum rar s-au mai văzut. Sus, sus pe cer, doar câteva scame de nori, pluteau încet ca niște grămezi de puf alb. Foștii seminariști, în poarta școlii, abătuți și triști ca niște cocori rămași de cârdul lor, care s-a călatorit, încă se mai uitau cu jale și tristețe peste gard... în urmă cu șaizeci de ani... Rememoram, pentru încă, a câta oară, amintirea tuturor visurilor născute între acele ziduri.. și, năruite în lunga viață de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Național, domnișoara Silvia Braunstein tocmai pe această latură punea accent. Femeie cultivată care întreprinsese călătorii de studii inclusiv la Paris, aplica însă metode comode. Întârzia jumătate din oră până să intre în clasă și nu făcea decât să scoată un cârd de elevi la tablă cărora le punea o singură întrebare. Calul ei de bătaie era regula „subjonctif”ului pe care n-o știa nici premiantul clasei. Începea să predea lecția nouă de abia când suna de ieșire. Era și foarte
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
era obișnuit cu economiile. Nu l-ar fi putut redresa cu adevărat decât o viață de familie așa că, după ce s-a căsătorit, a plecat în Canada. ANDI Apariția sa la Archeos a fost ca intrarea unui boboc de lebădă în cârdul puilor de rață. Deși n-avea decât paisprezece ani, Andi umbla întotdeauna la patru ace: costum negru de gală, cu papion și plastron alb. Se exprima prețios, ceea ce arăta importanța pe care o da el chiar lucrurilor obișnuite. Educat într-
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dat pe toate la o parte și sănătatea trupească și sufletească rămâne cel mai scump bun al omenirii. Suntem seara la Budapesta. De aici spre frontieră, parcurg marea pustă ungară. Sate, În general bogate. Terenuri bine cultivate. Pășuni, pline de cârduri de gâște, deliciul capitalei ungare. Pentru prima oară văd paznici la gâște. Întâlnim mulți tineri pe biciclete, de o parte și de alta, cu cutii etajate cu gâște pe care după o scurtă Îndopare le vând. Drumurile sunt rele. În afară de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
În materie de teatru, pre-cenzura era și mai terifiantă. Funcționa și aici obligativitatea stupidă a recomandării unui cenaclu. Proiectul de repertoriu era, apoi, "supus dezbaterii oamenilor muncii". Adică, sculerul ori văcarul, ieșit ostenit și asudat din tură, era dus cu cârdul la Club, unde se întâlnea cu reprezentanții Teatrului. Aceștia îi vorbeau despre Büchner ori Pirandello, iar bieții făuritori ai bunurilor materiale erau cu gândul doar c-au pierdut rândul la jinduita coadă unde "se dădea" parizer pe buletin. Repertoriul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
cadâne ca „ieșite din haremurile turcești” : Arghira (grecoaică ; „unii susțin că chiar domnitorul Caragea Îi da vizite secrete”), Calmuca (tătăroaică) și Rozolina (nemțoaică) <endnote id="(657, pp. 26-27 și 108-109)"/>. Într-un „roman național” (Manoil, 1855), Dimitrie Bolintineanu imaginează În cârdul de „fiice ale Vinerii” și o frumoasă „israelită” : „Una este Zlatca Evreica, de la munte până la Dunăre, În Țara Românească”. Și „curtezana” evreică Rașelica Nachmansohn - din romanul lui Mateiu Caragiale Craii de Curtea-Veche (1929) - Își seduce victimele (Pașadia, Pirgu etc.) cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
multe fânațe” <endnote id="(841)"/>. În aceste regiuni ale României, evreii au fost crescători de ani male, mai ales de oi, de vaci și de păsări : „Dacă În timpul verii, de pildă - scria Tache Papahagi În 1924 despre satele maramureșene -, vezi cârduri de rațe, dar mai ales de gâște Înălbind livezile la păscut, poți fi de la Început sigur de existența elementului evreiesc În satul respectiv” <endnote id="(13, p. 86)"/>. Gâște creșteau evreii și În curțile marilor orașe, chiar și În cartierul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
la fel de monoton al aglomerației; am observat Într-un colț o adunătură de oameni și am mers acolo să investigăm. În mijlocul unei mulțimi dense și tăcute, se desfășura o procesiune, Înaintea căreia erau cîțiva monahi În veșminte colorate, urmați de un cîrd de oameni sobri, Îmbrăcați În negru și purtînd un sicriu. Ei erau cei care marcau sfîrșitul cortegiului formal și erau urmați de mulțimea Înghesuită de oameni, fără nici un fel de disciplină sau direcție. Procesiunea s-a oprit și unul dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dintre oameni ne-a dat niște coceni de porumb, iar altul inima unei vaci și niște potroace. O femeie ne-a Împrumutat ceaunul ei și am Început să ne organizăm masa, Însă pe la jumătatea procesului, pirotehniștii au eliberat drumul și cîrdul de camioane a Început să se miște. Femeia și-a luat Înapoi ceaunul, iar noi am mîncat porumbul nefiert și am pus deoparte carnea crudă. Ca Încununare a nenorocirilor noastre, se apropia noaptea, iar o furtună cu ploaie Îngrozitoare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cînele se dă de-a tăvălugul pe omăt, are să se moaie vremea. Cînd iarna va sufla vînt dinspre ocnă, vremea se moaie și omătul se topește. Cînd soarele cată napoi la asfințit, se va îndrepta vremea. Cînd zboară ciorile în cîrduri ba în sus, ba în jos, ba se învîrtesc. Cînd zboară vulturii lin. Cînd arde funinginea de pe horn. Dacă cîntă cocoșul la amiază. Cînd cîntă cocoșul înainte de miezul nopții, are să fie moloșag. Cînd cocoșii cîntă întruna. Cînd se suie cocoșul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Cînd cîntă huhurezii. Cînd cîntă cucul sara. Cînd cîntă mult hulubii. Cînd cîntă pițigoii strînși la un loc. Cînd cîntă prigoria*. Cînd doi sau trei cocostîrci se învîrtesc în aer. Cînd se bat doi berbeci cap în cap. Cînd umblă cîrduri de cocostîrci. Cînd te mănîncă urechile. Cînd faci bubușoare multe pe mîni. Cînd îți asudă mînile. Cînd rîndunele zboară mereu pe aproape de casă. Cînd oile zbiară și se bat. Cînd broasca țîstoasă cîrcîie* în baltă. Cînd asudă fereștile. Cînd se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
anumită perioadă istorică, de social, răzbate în situații oripilante. Mai mult decât roman, Viața la țară e un poem al vieții câmpenești, o rapsodie a Bărăganului. Existențele omenești se consumă într-un cadru maiestuos, cu lanuri de grâu mișcătoare și cârduri de dropii, cu o baltă colcăind de pește, împrejmuită de perdele de trestii, peste care zboară gâște și rațe sălbatice, lișițe, găinușe de baltă, cucove și unde înoată lebede. Drumul străbătut într-o dimineață estivală de familiile Murguleț și Comăneșteanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Sadoveanu venise pentru ultima oară la Fălticeni. A privit întâi zarea munților și Dumbrava Minunată. S-a uitat apoi spre Nada Florilor și Iazul Călugărului. Din ochi i-au picurat lacrimi. Sus, pe cer, se ștergea grăbit spre sud, un cârd de cocori... M-am lăsat furat de condei! Vă rog să-mi iertați lungimea scrisorii. Pentru viitor, vă stau la dispoziție cu modestele mele cunoștințe. Primiți, vă rog, respectuoase sărutări de mâini. Vă doresc multă sănătate și noi succese în
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]