1,366 matches
-
așezi pe ea! --------------------------------- Ioan CÂRJA Los Angeles, California, SUA 7 martie 2016 Referință Bibliografică: Ioan CÂRJA - FRÎNTURI DE GÂND (POEZII) / Ioan Cârja : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Cârja : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Ioan Cârja Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și
FRÎNTURI DE GÂND (POEZII) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369230_a_370559]
-
Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1893, Anul VI, 07 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ioan Cârja : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele scrise de Ioan Cârja Comentează pagina și conținutul ei: Like-urile, distribuirile și comentariile tale pe Facebook, Google Plus, Linkedin, Pinterest și Disqus se consideră voturi contorizate prin care susții autorii îndrăgiți și promovezi creațiile valoroase din cuprinsul revistei. Îți mulțumim anticipat pentru această importantă
FRÎNTURI DE GÂND (POEZII) de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369230_a_370559]
-
de ce să nu o văd? Dacă ea nu mă vrea, eu o vreau, zâmbi el trist, aducându-și aminte de Alexandru Lăpușneanu. Încerca să-și ascundă amărăciunea sufletească de el însuși și își continuă drumul, sprijinindu-se de cele două cârje. Destinul îl marginalizase încă de la naștere, aducându-l pe lume fără un picior. Fără să vrea își aduse aminte de părinții săi, de mama lui care îl iubea foarte mult și de tatăl său care nu-l dorise. Avea zece
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
trist datorită amintirilor din copilărie, nu realiză că îi suna telefonul mobil, ce-l avea într-un buzunar de la șortul gri peste care se revărsa tricoul alb și larg. Își dădu seama abia când acesta tăcu și se rezemă cu tot cu cârje de gardul albastru de fier ce despărțea panta pietroasă de faleză. După ce-l luă din buzunar, acesta începu din nou să sune. Era Sergiu, unul din prietenii sau cunoștințele lui. - Alo, salut Sergiule! - Salut Simonică, ce zici? Ieși prin oraș
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
Marină sunt. - Și mai perfect, așteaptă-mă că vin și eu în cinci minute, ok? - Ok Sergiule te aștept, aprobă el râzând, hai atunci. - Hai, pa! Și închizând telefonul, îl puse înapoi în buzunar, după care își prinse mâinile de cârjele pe care le sprijinise de bară și se întoarse încet spre liceu și spre blocuri. Mai în colo puțin era Poșta Română și din fața ei traversară două doamne în vârstă, îmbrăcate pestriț și coafate Permanent. Deși le văzuse, Simonică le
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
-l fi observat, pentru că îi povestea prietenei sale despre fata ei care făcuse ceva ce o supărase. După ce trecură vreo doi pași de locul unde stătea el, cea care îl privise, spuse: - L-ai văzut pe ăsta fără picior, cu cârjele? - Da, dar de ce? Mă, tu mă asculți sau eu vorbesc singură, în timp ce tu te uiți la oameni? - Te ascult, cum să nu? Dar să știi tu, că ăsta ne poartă ghinion, c-a stat în calea noastră. - Dă-o în
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
de vară se sparse de lătratul unor câini și o voce de femeie care țipa cât putea de tare: - Maaarș! Maaarș! Maaarș! Auzindu-i pe câini și mai ales, spaima din glasul femeii, Simonică se grăbi bocănind cu cele două cârje pe astfaltul aleii și începu să strige și el: - Maaarș! Mama voastră de câini, maaarș! Apropiindu-se, începu să ridice cum putea cârjele spre patrupedele furioase care o înconjuraseră pe femeie. Aceasta tremura toată de frică. Până la urmă câinii plecară
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
-i pe câini și mai ales, spaima din glasul femeii, Simonică se grăbi bocănind cu cele două cârje pe astfaltul aleii și începu să strige și el: - Maaarș! Mama voastră de câini, maaarș! Apropiindu-se, începu să ridice cum putea cârjele spre patrupedele furioase care o înconjuraseră pe femeie. Aceasta tremura toată de frică. Până la urmă câinii plecară și o lăsară în pace pe doamna care ... Simonică îi văzu fizionomia și o recunoscu pe loc, surprins. Doamna care fusese atacată de
GHINIONUL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362122_a_363451]
-
27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului pentru mine nu mai există numărul natural unu totul se rezumă la zero virgulă cinci la jumătatea lui unul matematic un om împărțit în două dă jumătate de om la care se adaugă o cârjă din punct de vedere statistic jumătățile se rotunjesc... la un om ori se adună - nu se înmulțesc niciodată nu se scad într-o zi am căzut cu mine din unu în acest zero virgulă cinci și m-am trezit ( nu știu cum
OPERAȚII CU NUMERE NATURALE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377702_a_379031]
-
său Ieremia Movilă se laudă că este moștenitorul Bizanțului, "coborîtor din ginta Flavia a împăraților din Constantinopol". Își așază fratele, pe Simion, pe tronul Țării Românești și obține, în 1597, pentru un alt frate George mitropolitul însemnele patriarhale, mantaua și cîrja episcopală. După cum notează Andrei Pippidi, "încă de cînd se încerca crearea unui stat ortodox puternic la această frontieră, întotdeauna instabilă, a Imperiului Otoman, prea multe speranțe au renăscut". Faima lui Mihai Viteazul este refăcută în secolul al XVII-lea de
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
timpuri iradiază din chipurile magilor eminescieni (vezi Povestea magului..., Strigoii, Memento mori): ei par ciopliți în chiar materialul dur al stâncii, ca frescele egiptene, de o mână titaniană 6: "Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țeapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel de moarte uitat, bătrân. În plete-i crește mușchiul și mușchi pe al său sân, Barba-n pământ i-ajunge și genele la piept." (Strigoii) Magul lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest plan regi și popoare, falnicele piramide sau simplele pietre sunt măcinate: Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, Pulbere-s astăzi..." În van căta-veți) Pentru a sugera sfârșitul Eminescu folosește o formulă imposibilă: "înmormântații" își trăiesc moartea: "Ce afli-n lume? Mii de generații, Popoare mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
înger din cer aprinde / o stea / Și pe pământ coboară în corpul lui de lut"; Povestea magului...), cât și perisabilitatea materiei originare "consumată în arderi, "străluciri de-o zi", care stă la temelia faptei umane: "Păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâini, / Pulbere-s astăzi. / Pulbere-s chiar fiind vii" (În van căta-veți...) sau " Nici un chip pe care lumea ți-l atribuiește ție Nu-i etern, ci cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie, C-un cer
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
care maestru să mai vină într-o seară ca asta? Mă dezbrac la piele, îmi trag pe frunte basca neagră Rembrandt și-ncep să lucrez. Ce? Reluasem, cu o zi înainte, un "strigăt", cel cu orbul care-și apără tandru cîrja și strigă: lăsați-mi cîrja! Încerc acum să-i definitivez gura căscată. Cioc, cioc. Îmi trag hamleții și deschid: Vitcu. Măi, Dionisie, tu? Da, eu. Și-ncepe să ure. Ca-n Creangă. Nu se supără că mă-ntorc la șevalet
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
într-o seară ca asta? Mă dezbrac la piele, îmi trag pe frunte basca neagră Rembrandt și-ncep să lucrez. Ce? Reluasem, cu o zi înainte, un "strigăt", cel cu orbul care-și apără tandru cîrja și strigă: lăsați-mi cîrja! Încerc acum să-i definitivez gura căscată. Cioc, cioc. Îmi trag hamleții și deschid: Vitcu. Măi, Dionisie, tu? Da, eu. Și-ncepe să ure. Ca-n Creangă. Nu se supără că mă-ntorc la șevalet. Continuă să ure. La un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
eu duc lumea la fericire! [ARBORE] - Vis ......... nu fericită..... mare. * [ȘTEFAN] [2Părinte! [ARBORE] Doamne... Fiul meu! Te numesc fiul meu! Nu te-am crescut eu? Nu te-a purtat brațele ce te strîng? [ȘTEFAN] Părinte, sânt pe calea mărirei. Astăzi Cîrje]2 * [ȘTEFAN] [2Aici, portare? [ARBORE] Nu mă așteptați, Doamne. [ȘTEFAN] Nu știam... ]2 [ARBORE] Mă-nchin M(ăriei] Tale! [ȘTEFAN] O, vornice, aici! [ARBORE] Nu trebui să-l urmeze pe cel mare cei mici? [ȘTEFAN] E glumă? [ARBORE] Nu, se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
copile. Stntem ca pleava stearpă, sîntem frunze uscate Pe care vântul vieței spre moarte le tot bate. Ce știm noi? - Voi trimiteți la regele polon Ca el să se unească cu toții la un loc Să dați la turci războaie... Și Cârje cel cu minte Cu leșii, cu maghiarii vă țese legăminte. Și toate astea, Doamne, duc țara la sicriu. Eu... nu trebuie s-o apăr... eu nu trebui s-o știu. * {EminescuOpVIII 155} [ȘTEFAN] am ridicat biserica... mă lupt pentru Cruce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine, Eu de tron m-apropii iarăși, închinîndu-mă la tine, Ceea ce-ai făcut acuma este foarte înțelept: Zică-se orice s-ar zice, aspru poate, dar ești drept. [BRAN] Drept ca gânjul. [IRIMIE] Și ca tufa. [BRAN] Drept ca cârja de la moșu... Judecata din poveste cum o dă-mpăratul roșu.... [LĂPUȘNEANU] Tu, femeie, mulțumită ești de-a noastră judecată?... [BOGDANA] Doamne, văz c-ai făcut totul ce se poate de-astădată: Nu mai poți să-mi dai bărbatul, mi-ai
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dânsul se adresează ordinațiunea din același an a patriarhului, prin care acesta voiește să-și păstreze drepturile ctitoricești asupra paraclisurilor mănăstirești aflate în Valachia, încredințînd îndealtmintrelea administrația lor canonică mitropoliților după vremuri a arhidiecezei respective. Această cumulare a mai multor cârje arhipăstorești în una și în aceeași mână se esplică prin vălmășagul confesional din țară și prin silințele energice și cu zel reațîțate a unor puternici amici ai uniunii, prin a căror asistență și înrîurire biserica grecească din Principatele dunărene era
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încredere, căci, după câte se pretind, el ar fi știind bine limba românească și, având darul elocuenței, se zice c-ar fi contribuit mult pîn-acuma la convertirea a multă samă de români, încît pare a fi foarte potrivit să poarte cârja păstorească. În orice caz intenția Scaunului roman era de-a crea episcopiei de Milcov o poziție mai liberă și mai neatârnată de înrurirea ungurească. Între acestea Moldova rămase încă tot subordonată mitropolitului din Halicz în Malorosia și era espusă tuturor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
explicită. Faptul că balaurul nu opune (aproape) nici o rezistență solo- monarului nu trebuie să surprindă. Este o (lipsă de) reacție tipică în fața eroilor magicieni. În folclorul european creștinizat abundă legendele referitoare la sfinți care leagă cu mantia și lovesc cu cârja balaurii care pustiesc o regiune sau alta. Numai în folclorul francez, de exemplu, sunt atestate peste 50 de astfel de legende (10). Cea mai notorie dintre ele este legenda Sfintei Martha, care leagă balaurul Tarasque cu centura sa. În aceeași
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
consemnate scenarii rituale aproape identice (nudi- tatea și circumambulațiunea rituale, descântecul, amenințarea cu bețe), având însă ca obiect al legării magico-erotice stihiile atmosfe- rice. Pentru a alunga grindina, vrăjitoarea „ieșea afară și-nconjura livada în pielea goală [...]. Mergea îndărăt cu cârja [...]. Sorocea din gură” ; sau „Cu niște bețișoare de alun ; în pielea goală, se ducea cu bețele lângă iaz și aducea sau oprea ploaia” (33, p. 126). Să mai notez faptul că analogia dintre cele două practici rituale nu se oprește
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu o impresionantă bibliografie, chiar dacă neexhaustivă (78). 4. Eroina dispare complet din economia mitului. Valențele sale magice sunt (câteodată) anexate la cele războinice ale eroului. Vezi, de exemplu, mulțimea de sfinți din mitologia creștină fran ceză, care lovesc balaurul cu cârja episcopală și-l leagă de gât cu un accesoriu vestimentar : Sf. Marcel (34, pp. 65-66 ; 35, pp. 100-103), Sf. Julien (35, p. 80), Sf. Clement (35, p. 85), Sf. Romain (35, pp. 92-99) etc. În unele legende de acest tip
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ca să se ducă la mormânt, își veniră unul altuia în întâmpinare. Sf. Marcel începu să se roage, iar monstrul, cu capul plecat, veni să ceară îndurare, dând din coadă. Atunci Sf. Marcel îl lovi de trei ori peste cap cu cârja, îi înfășură gâtul cu stola și arătă mulțimii izbânda lui (Venatius Fortunatus, Vita sancti Mercelli, X ; cf. 34, p. 66). Legende populare franceze susțin că tot Sf. Marcel a scăpat Parisul de un taur fioros, care teroriza locuitorii orașului, legându
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ba le dau ungurilor chiar pe regele Matei I - și tocmai acest ținut, ilustrat prin strămoșia a trei dinastii române, să fie acela în care poporul nostru să se fi substituit maghiarilor? Vârfurile cele mai înalte ale Părincului (Paniculum ), Schelvoiului, Cârjei și Retezatului au nume ungurești? La banchetul dat în onoarea acelei adunări pseudoarheologice un alt înțelept - îndealmintrelea notar public, cu. clasicul nume Sandor Iosef, a ridicat un toast - într-un ținut curat românesc, bineînțeles - zicînd: "Să trăiască tot ce e
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]