543 matches
-
pentru nevoiașii acestei țări, anunț care provine de la o firmă din Timișoara: s-a băgat colivă pe Internet... Mă spionează USA Al dracului mai sunt și americanii ăștia? Spionează dom’le tot ce mișcă-n lumea asta, râul, ramul și cârlanul și bibanul din fundul nevăzut al apelor. Păi altfel cum se poate că tocmai când eu mă apucasem să compun la modul serios mica mea scriptologie, aceea despre noua prigonire a vrăjitoarelor și arderea lor creștinească pe rugul fiscului cel
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
locul lor fiind luat de soldații ruși, care rechiziționaseră toate animalele de povară, furând alimentele și ce averi mai puseseră deoparte bieții sticlăreni. Satul era condus de un căpitan rus, Alioșa, care-și vărsa, în fiecare seară, năduful, spintecând vreun cârlan, rămas de pripas, pe imașul uscat, de la marginea satului, frigându-l în vreo casă părăsită. Și apoi să te ții petrecere, cu băutură și lăutari, la care se dedau și câteva localnice gospodine, înfruntând, cu semeție, căutătura bătrânilor, care priveau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
lucrări dramatice, teatrul începând să-și ia în serios rolul său social. Costache Negruzzi, director al teatrului ieșean, și-a continuat preocupările legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
dramatice, teatrul începând să-și ia în serios rolul său social. Costache Negruzzi, director al teatrului ieșean, și-a continuat preocupările legate de literatura dramatică. Autor de traduceri și localizări se face cunoscut pentru prelucrările: Doi țărani și cinci cârlani (Cârlanii) și mai ales Muza de la Burdujeni, cea mai realizată dintre ele. Muza de la Burdujeni satirizează maniile lingvistice ale epocii devenite ridicole prin pretențiile absurde de a reforma limba. Piesa continuă direcția satirică inaugurată cu Franțuzistele, O bună educație. Nedepășind nivelul
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
percuta, sărind în îndeplinirea tuturor necesităților lui fiziologice. Diminețile, cucoana petrecîndu-și cât mai mult timp din acela care-i ședea în putință cu Sinistratul, în cea de-a doua locuință, cea în care-l cazase), se dezurnea cu regrete de sub cârlan, atunci când o surprindeau aici zorile. Își scutura pieile slabe (care, treptat, îl umpluseră de delicii și pe Genel, făcîndu-l să-și uite prima caracterizare, aceea că Nicoloaica arăta de parcă era mâncată de pești). Prepara două bardăci de cafea. 343
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Haide, Lola, intră dracii-n tine, m-auzi? Hi! - Hop, boala dracului, că te-ai pricopsit. -Na. Gheorghe îi mai dădu un cot ucenicului. Bozoncea le făcuse semn. - Acum să te vedem, pulică! Se auzeau zăbalele izbind în măselele iepelor. Cârlanii care nu coborâseră mâncau liniștiți fânul de la picioare. Întorceau numai capul cu lene și iar se aplecau. Paraschiv numără căruțele. Erau șase, una lângă alta. Oamenii căutară sub paiele de pe fund și scoaseră câteva sticle de rachiu. - Hai să ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Cel tânăr mai încercă o dată. Animalele seliniștiseră. Mâna hoțului le pipăia dibaci boturile calde și ochii lăcrămoși. De jos nu se simțea nimic. De patru ori tîrî codoșul perechile, legîndu-le căpăstru ungă căpăstru. A cincea oară, Paraschiv dădu peste un cârlan sătul, care se lăsa greu. Simțind mână străină pe el, încercă să muște și lovi cu copitele. Caramangiul îi apucă zăbala rece și-o răsuci. Fierul intră în gingiile calului și acesta bătu aerul cu picioarele dinainte. Degeaba încercă să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rece și-o răsuci. Fierul intră în gingiile calului și acesta bătu aerul cu picioarele dinainte. Degeaba încercă să-l potolească. - Lasă-l! strigă bătrânul neliniștit. Ia altul... Pungașul se încăpățînă. Îl lovi cu cotul sub greabăn și-l dezlegă. Cârlanul se smuci într-o parte și scăpă. Drept spre țarc o apucă, unde simțise armăsarii nechezând și aruncând din copite. Oacă u sări înainte să-l țină, dar era prea târziu. Căruțașii ieșiră repede afară pocnind din bicele lor lungi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
târgul Oborului, băgase și câte o vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești. Pe la căpestre, nevasta le agățase fundulițe roșii, împletite, să nu le deoache careva. Crescuse și mânzul. Cârlanul bătea cu copita și necheza nărăvaș. Bozoncea ocolea herghelia și clătina capul mulțumit: - Parcă-s armăsari de Vidin, tu-i cerul mă-si! Când au plecat, Gheorghe și-a făcut o cruce mare și-a scuipat în sân. - Baftă și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și zise iar: Să-mi dai drumul la nămiaz, Să-ți aduc bătrân și breaz, Să-mi dai drumul la chindie, Să-ți aduc de-o herghelie. S-aduc tata cailor, Și muma cârlanilor... - Așa, candriule! Așa... făcea Sandu între două înghițituri. Guristul iar gungurea. Florea a pus laba pe masă: - Brava, ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut! - Stați colea de înfulecați și voi ceva! i-a poftit Bozoncea. Țiganii nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de ochișori. 68 Toate fetele se
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
unele mici agape, organizate în una din camere, cu cafele, mezeluri, conserve de carne, pește sau cu mici calzi cu muștar, aduși de la birtul din apropiere. În treacăt fie spus, pe unul din ei îl chema Petru. Cu domnul Petru Cârlan se întâlnește întâmplător și în prezent. Colonel în rezervă, s-a retras cu soția sa în casa moștenită de la răposații ei părinți undeva la țară unde, dimineața, după ce-l trezește cocoșul, se apucă de o treabă pe care nu o
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la o astfel de întâlnire prietenească, a fost invitat și Bidaru. Cu două pâini calde, frământate de mama lui, abia scoase din tăvi și o cutie cu capsule pentru sifon, intrase în camera în care locuia pe atunci locotenentul Petru Cârlan împreună cu camaradul său de arme locotenentul Burlacu Victor fără nici o problemă, deoarece ușa era, ca și la camerele vecine, deschisă larg. La masa acoperită cu ziare pe care se aflau și câteva cutii de conservă cazonă, jucau table cei doi
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la cârlanii noștri. Încotro ne vom îndrepta pașii astăzi? ― Apoi, pregătește-te de drum lung, părinte. ― Dacă mi-i spune unde ne vom opri, oi răsufla mai liniștit. ― Păi, eu aș ruga pe sfinția ta să-l asculte întâi pe Petru Șchiopu
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
erau găuri mari, probabil escavate de bursuci, vulpi sau iepuri. În centrul aulei erau 12 butuci, așezați în cerc, pe care stăteau 12 tăblii, recent lucrate din lemn de frasin. Lîngă butuci erau alți 12 butucei, acoperiți cu blănițe de cîrlan și care țineau loc de scaune. În centru ardea un foc fără fum care încălzea cu o intensitate invers proporțională cu distanța la pătrat. Într-un soi de anexă domnea un cort, acoperit cu folie din plastic și care adăpostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua, șerpuia mai avântată, parcă nu s-ar fi oprit nici un moment de când a început și nici n-ar mai vrea să se oprească niciodată. În
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cam țanțoș, ca un cocoș tânăr când se gătește să cânte. Grupul porni în sus, spre Lespezi. Numai Toader Strâmbii cu toporul și Chirilă Păun cu bățul, încolo toți cu mâinile goale. Între ei parcă cel mai mândru era Ilie Cârlan, care se tot uita înapoi și râdea spre cei mulți, rămași tăcuți pe loc. ― Da oare unde se duc tocmai în sus? zise Vasile Zidaru după ce ceata se mai depărtă puțin. Ori umblă tot după Babaroaga? Cârciumarul Busuioc, care rămăsese
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apoi se împărțiră în două. Cei mai mulți trecură cu Nicolae Dragoș înainte. ― Duceți-vă, duceți-vă, că suntem destui aci! zise Petre. Și de-or mai trebui oameni, nea Matei știe vorba noastră! ― Eu rămân cu tălică, nea Petrică! vorbi Ilie Cârlan cu însuflețire. ― D-apoi dânșii ce treabă au? răspunse Matei Dulmanu, arătând pe cei cu care stătuse. ― Tocmai! făcu Petre. Da să nu pierdem vremea cu multă vorbă nici noi, că ceilalți uite-i cum zoresc! Nadina transformase, cât s-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ne-a batjocorit destul și... ― Pe tine te-a batjocorit, ori pe mine? ― Dacă tu te lași, treaba ta! urmă Toader mai înfocat. Dar eu sunt văduv, mă, și stătut și... Na, Ilie, ține-mi... adăugă brusc, întorcîndu-se către Ilie Cârlan și agățîndu-i de braț toporul. Că n-am să mă iau eu după alții care... Se repezi bodogănind în cerdac și dispăru în casă. Ileana, îngrozită, apucă pe Petre de mînecă: ― Petrică, nu-l lăsa, că vrea s-o omoare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
avea de asemenea o armă, chiar pe a plutonierului, pe care o purta agățată de curea pe umăr ca un recrut silitor, cu toate că nu făcuse armată niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fraților!... Opriți, fraților!... Dumnezeul lor de... Petre striga cât îl ținea gura, precum a strigat de la primul moment, dar era târât și el în goana mulțimii, neputincios, ca o frunză pe un puhoi de ape ce au rupt zăgazurile. Ilie Cârlan, strângând cu mândrie pușca goală, gâfâia lângă Petre, desperat de desperarea lui. Mai departe, Nicolae Dragoș se zvârcolea să se apropie de Petre, să schimbe împreună două vorbe. Dar mulțimea îngrozită îi cuprindea pe toți, irezistibil, în aceeași fugă dezmățată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
vor fi înjugați ca vitele. Barem el n-are să se aștepte la nici o milă sau cruțare, căci el va fi arătat chiar de sătenii lui drept căpetenia tuturor relelor. ― Nea Petrică, nea Petrică, noi ce facem? strigă lângă dânsul Ilie Cârlan cu fața galbenă de spaimă, cu cămașa înroșită de sânge. ― Eu nu mă las, Ilie, mai bine să mă omoare! făcu Petre fără să se uite la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la dânsul, parcă i-ar fi fost rușine. Când sosi în bătătura cârciumii, la încrucișarea drumurilor, se opri. Mulțimea se împrăștiase. Câteva grupuri de oameni mai alergau, unii pe uliță spre Vaideei, alții spre Ruginoasa. El rămăsese numai cu Ilie Cârlan, care iar întrebă: ― Nea Petrică, ce facem, spune, că eu nu mă despart de tălică! ― Facem pace, măi Ilie! mormăi Petre, văzîndu-l însîngerat. Da unde ești împușcat tu de ți s-a roșit cămașa? ― O fi în umărul ăsta, că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
apropie de trăsură cu mâna la cozoroc, cu glas triumfător: ― Domnule prefect, am onoarea a vă raporta că în Amara s-a restabilit liniștea și ordinea! Baloleanu văzu la câțiva pași cadavrul gol de la brâu în sus al lui Ilie Cârlan și trupul ciuruit de gloanțe al lui Petre, iar între ele cămașa albă, desfășurată ca un drapel prosternat. Bolborosi înfricoșat, întorcînd capul: ― Da... liniștea și ordinea... Prea bine, domnule maior!... Mulțumesc! Capitoul XII APUSUL 1 Până la amiazi, Grigore Iuga își
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]