2,751 matches
-
Noul sens începutului, nuanțelor, culorilor... Pe ici, pe colo, mai trece grăbit câte-un om Îl cheamă rostul lui, pâinea să-și câștige, Clipa sărind dintr-o oră în alta pare un atom Când vântul suflă-n rufe prinse cu cârlige. Femeie îngândurată trece pe sub geam ca o adiere, O trestie onduindu-se pe geana zorilor, Gândul visează la sărutul cu gust de miere, Doar râul s-aude lovind în roțile morilor Măcinând timpul cu gust amar de fiere... Ascuns în cuvinte
ASCUNS ÎN CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356186_a_357515]
-
singurul mesaj de care e nevoie, pentru ca toată tehnologia telecomunicațiilor să își piardă complet relevanța. Alături de bilețel, au așezat un buchet de ghiocei, pâine și șuncă, din cămară. Astăzi, cămara este plină de borcane de murături și de marmeladă. Pe cârlige stau agățați cârnați, iar, sprijiniți de perete, saci cu cartofi și saci cu fasole. Savurezi micul dejun, cuprinsă de emoțiile copleșitoare la gândul bătrânilor tăi părinți, ce se luptară, muncind din greu, pentru viitorul tău în această țară. Dar azi
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370796_a_372125]
-
dar încă se mai zăreau literele și m-aș fi dat de gol în fața gazdelor. Volumul de memorii repeta aceeași atracție către Polul Nord magnetic ivită în nopțile de lectură din copilărie și tare îmi era teamă să nu rămân un cârlig agățat de fire, în detrimentul călătoriei. Dacă aș putea povesti, aș scrie câteva zeci de pagini despre ascunzătoarea de sub plapuma din patul bunicilor. Dar nu pot. Am doar aceeași senzație stranie de paralizie completă a mușchilor. Aș dori să văd totuși
DINCOLO DE CEI PATRU POLI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369834_a_371163]
-
stupefiat. Unde mai este Anica lui cu care-și permitea glume fel de fel chiar dacă o simțea roșie ca focul din timiditate sau sfială? Avea alături acum un robot. Mai bine spus un avatar într-o nouă lume. Pregăti totuși cârligul ,în care prinse o momeală de știucă și le aruncă în larg de la pupa bărcii. Greutatea special atașată ducea cârligul spre fund, iar când mulina se reîntorcea la suprafață. Anica urmărea înclinarea firului care dădea imaginea adâncimii la care se
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
din timiditate sau sfială? Avea alături acum un robot. Mai bine spus un avatar într-o nouă lume. Pregăti totuși cârligul ,în care prinse o momeală de știucă și le aruncă în larg de la pupa bărcii. Greutatea special atașată ducea cârligul spre fund, iar când mulina se reîntorcea la suprafață. Anica urmărea înclinarea firului care dădea imaginea adâncimii la care se afla momeala. Cauza era evident plutirea cu viteză rezonabilă a bărcii dată de un vânt cuminte. Tăcerea așternută a făcut
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
dar tot haplea. Acum că ai dat și tu drumul la bila ta, ai grijă de ea. Ține-o curată și în mișcare. Prospețimea-i semnul iubirii în tainele firii. Ce faci copilă? Îndoi umbre să le pun la uscat. Cârlige? Nu e nevoie. Au ele mereu aninate de creștet cârligele timpului. Prezentul le leagănă între a fi și uitare.Acum taci. Ascult slujba. Blajinii cântă, noi privim icoana Sfântului Gheorghe, cum pavăză ne este undeva, în dreapta, pe un zid alb
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
la bila ta, ai grijă de ea. Ține-o curată și în mișcare. Prospețimea-i semnul iubirii în tainele firii. Ce faci copilă? Îndoi umbre să le pun la uscat. Cârlige? Nu e nevoie. Au ele mereu aninate de creștet cârligele timpului. Prezentul le leagănă între a fi și uitare.Acum taci. Ascult slujba. Blajinii cântă, noi privim icoana Sfântului Gheorghe, cum pavăză ne este undeva, în dreapta, pe un zid alb. Candele ard, aroma de tămâie mă îneacă. Este semn că
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala nopții foarte zbuciumate prin care trecusem. Am început să-mi momesc locul cu lanseta și am aruncat prima lansetă cu momeală diversificată în cârlige, să testez la ce are chef să muște peștele în acea zi. Iubita dormea liniștită în mașină, așa că am stins radio-ul, însă acest lucru nu a făcut decât s-o trezească din somn. Cred că era obișnuită să doarmă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
cea de opt metri, sau pe cea de șase, care este mai ușoara? - Pe cea de șase. - Bine! M-am dus la portbagaj, am scos fixa de șase metri și în câteva minute era gata de folosit, cu râma în cârlig. Am ales un loc mai retras la buza stufului, să nu mă încurce nici pe mine când pescuiesc, nici pe ea când lansează. I-am potrivit adâncimea plutei în funcție de cea a apei și am făcut lansarea. Rămânea doar să aștepte
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Rămânea doar să aștepte mișcarea plutei, ceea ce s-a întâmplat imediat, semn că peștele circula pe la mal, pe lângă stuf. Nu am apucat să arunc momeală în acel loc, ca să nu stârnesc interesul broaștei țestoase, când am ridicat undița și în cârlig se zbătea o roșioară destul de frumoasă. - Iată primul tău pește. - Nu-i al meu că l-ai prins tu! zise ea râzând. - Bine, atunci este al nostru, că doar suntem o echipă, nu concurenți individuali. S-a așezat comod pe
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
comod pe scăunel, la capătul fixei și urmărea cu interes pluta, dacă se mișcă. Pluta se mișca ușor, însemnând că este un peștișor micuț, însă pescărița mea rata mereu prinderea lui. Ori trăgea înainte de a se înțepa cu botul în cârlig, ori după ce furase momeala. Cert este că acest lucru o enerva și făcea mărunt din buze, semn că nu le spunea nimic măgulitor hoților subacvatici din familia ciprinidelor[iv]. Până la urmă, tot a înțepat unul, care se zbatea prin apă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
baltă! Toată lumea era a ei și trebuia să știe că a prins un caras de o sută de grame, poate mai mult. Era gata să-l scape pe mal! Când a slăbit nailonul, peștele a deschis gura și a abandonat cârligul. Se mișca nervos prin iarbă, gata s-o pornească din nou, la adăpostul apei, însă vigilent, l-am prins și l-am trimis alături de fratele său ceva mai mare, în minciog. Miruna devenise altă persoană acum! Nu mai era femeia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
îngeru-mi schilav Cobora pe frânghii celeste În visul chircit că un fetus În poemul pe care tot aman să îl scriu. În rest, pe pagina zilei de azi Se văd ziduri de case în care Femeile spală și prind în cârlige de rufe Păpuși de naylon. RITRAGGO GEROGLIFICI Prospero è îl vino Precaria la tavola șu cui rotolavo Con mele d'oro. Di quel gioco și scuote la brina E îl mare și strappa l'anello di perla Dal dito con
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
creier (1996), Neputința de-a închide cercul (1999) etc. În volumul de versuri, Că poetu' nu-i ca omu' (Timișoara, Editura Marineasa, 2005), Nicolae Sârbu întâmpină Distinsul Receptor cu texte de un umor inconfundabil, lejer-memorabil, observabil în majoritatea titlurilor cu „cârlig“, ori în expresiile, în clișeele / șabloanele, în lozincile / inscripțiile din cosmosul nostru cotidian-comic-paradoxist - «Așa cad oamenii buni», după maramureșan-celebrul cântec, după arhicunoscutu-i „leitmotiv“, „C-așa bé[au] oamenii buni“, ori, în aceeași manieră „subtil-infiltrant-folclorizată, cu priză directă“, și în cele
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
camera 21 e ocupată. Logic, ce putea face? Să-i lichideze pe ăia? Să divorțeze? Să se sinucidă cu micul dejun? Era aproape convingător... Și deodată, am realizat altceva... In spatele omului de la recepție se afla panoul cu chei. Exceptând cârligul cu numărul 21, în toate celelalte atârnau chei. Mari, grele, prinse de un soi de bombă cu explozie întârziată. - Ascultă, amice, i-am întrerupt omului perorația. La dracu cu camera 21! Ai putea să ne dai o alta? - Of, doamne
SCHIŢE UMORISTICE (83) –CAMERA REZERVATĂ LA LONDRA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353411_a_354740]
-
pescuit până târziu, când deja mai crescusem și, împreună cu tata, ceilalți doi frați mai mari ca mine și cu alți verișori, am mers cu căruța, înainte de răsăritul soarelui, la pescuit pe balta Limanu. Acolo foloseam unelte mai performante, adică doar cârligele erau de cumpărat și nailonul de la câmpul undiței, restul erau tot improvizări la plută și prăjină. Nu-mi mai amintesc cât pește am prins, însă văd și acum, cu ochii minții, cum am alunecat la un moment dat pe panta
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
să fie și guvide. Am aruncat ancora și ne-am pregătit sculele de pescuit, un fel de petactare, nailon ceva mai gros, înfășurat pe o bucată de șlap sau papuc din plastic, cu un plumb la capăt și două - trei cârlige legate, în care punem râme negre din baltă, sau bucăți mici de pipotă de pasăre. Musai să fie roșie pipota, altfel guvidul nu mușcă. Fratele stătea în pupa, eu la ancoră. Așa este rânduiala. Mâine ne schimbăm între noi. Guvidul
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
și nici momeala adecvate. Pipotă de pasăre se găsește ușor în magazine, însă nu întotdeauna-i bună. Ori este deja albită și guvidul n-o mai bagă în seamă, ori vânzătorul îți oferă mai mult inimioare și cad repede din cârlig, când le tai bucățele. Râma neagră este cea mai bună, dar ca să o scoți este mai greu decât munca în ocnă și nu se găsește peste tot, ci doar în anumite bălți. În ziua pe care încerc să o descriu
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354253_a_355582]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > AU VENIT CĂLĂRII Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 497 din 11 mai 2012 Toate Articolele Autorului au venit călării pentru lună ne lipsește numai scara și cârligul în afara cântăreților cu strună dirijorii cu orchestre primăria cu licența face toată diferența, voi rămâneți la ferestre și priviți cum noi, nebunii, o să dăm piept cu eterul dacă alții nu au flerul să escaladeze funii! trecem peste everestul care nu
AU VENIT CĂLĂRII de ION UNTARU în ediţia nr. 497 din 11 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354418_a_355747]
-
stanul cu trei rânduri de motive geometrice, realizate cu arnici albastru deschis și negru care se repetă pe altiță și mânecă, la gât are gulerul pe bentiță, brodat cu motive geometrice mărunte și cu un volan din dantelă lucrată cu cârligul din bumbăcel alb și albastru deschis. Două cămăși, (P.1403) are decorul geometric și vegetal realizat în blană pe mânecă și stan cu bumbac alb pe fire trase. În același fel este realiztă și (P.1377) având ca decor trandafirul
COLECŢIA DE TEXTILE-PORT POPULAR A MUZEULUI REGIUNII PORŢILOR DE FIER. de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/353213_a_354542]
-
s-a instalat definitiv și în Dobrogea. Trecuse de prima jumătate a lunii aprilie și noi începusem să ieșim cu bărcile pe mare la pescuit, chiar dacă apa era încă foarte rece. Ne înghețau degetele pe pește când îl scoteam din cârlig. Apa nu avea mai mult de 9 - 10 grade. Abia așteptam să se întoarcă și perechea mea de lăstuni ce-și construieră culcușul sub streașina balconului. Cuibul rămăsese aproape intact, chiar dacă o pereche de vrăbii gureșe puseseră stăpânirea peste el
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
lipsă de arme ușoare, pe care le agită ostentativ. O scurtă privire prin binoclu îmi dezvăluie o faună greu de imaginat. Predomină bărbile negre, cicatricile, fizionomiile grotești, peticele din piele maronie aplicate pe câte un ochi, picioarele din lemn, mâinile cârlig, cerceii din buze sau din nasuri, așa cum mai vezi doar prin filme. Thomson privește și el siderat. - Am dat de dracu cu ăștia! - N-ar fi mai bine să capitulăm? întreb, simțind fiori reci pe șira spinării. - Întreabă-l pe
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
direcția lui. Pirații răspund cu o ploaie de gloanțe, care, din fericire, nu fac victime. Cu fiecare rotire, cercul se strânge tot mai mult. Încep să le văd fețele încruntate, ochii sticloși, maxilarele strânse, zâmbetele. Și deodată se aud scrâșnetele cârligelor de abordaj cu două capete și funie care se înfing de marginea punții. Nu se mai aud nici motoarele bărcilor, semn că pirații s-au oprit și încep asaltul final. Mă aplec peste punte și trag o rafală la întâmplare
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
satul Ciunget de pe Latorița și Voinea de unde provine numele vestitei stațiuni Voineasa. Orașul Brezoi se află pe cursul inferior al Lotrului. Dar el cuprinde și o serie de suburbii. Cum ieși dintre versanții stâncoși ce parcă sugrumă drumul european de la Cârlige deodată zarea se deschide. Întâlnești pe partea dreaptă (dinspre Râmnicu Vâlcea) câteva moteluri și parcări, o stație peco și apoi imediat se ramifică un drum național la stânga care șerpuiește pe vale în sus, traversează culmile muntoase și ajunge la Petroșani
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
cum erau legați captivi în lanțuri ni se relatează: „În lanțuri pe care unii îi interpretează ca fiind spini trecuți prin nasul sau obrajii captivilor pentru a-i duce cu o funie. Basoreliefuri asiriene cuprind imagini cu captivi duși de cârlige trecute prin buzele sau nările lor. ( Cel mai probabil că în acest mod a fost dus și Manase la Babilon.) Babilonia făcea parte pe atunci din imperiul asirian, și câțiva dintre împărații asirieni cu titlul de împărat al Babilonului au
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]